Mânăstirea Brâncoveanu – impresionanta ctitorie brâncovenească

TIPĂREȘTE

Mânăstirea Brâncoveanu este cel mai important obiectiv turistic din Sâmbăta de Sus și unul dintre cel mai cunoscute lăcașe de cult românești. Aș putea spune fără teama de a greși că în ultimul timp îi calcă pe urme Mânăstirii Prislop, în sensul că tinde să devină un loc de pelerinaj.

Acces

Mânăstirea Brâncoveanu este situată în comuna Sâmbăta de Sus, stațiunea climaterică Sâmbăta, o localitate micuță situată la poalele Munților Făgăraș, care s-a dezvoltat ”pe repede înainte” în ultimii ani și probabil că ritmul va fi același în viitor. Pentru a ajunge aici, indiferent că veniți dinspre Brașov sau dinspre Sibiu, trebuie să mergeți pe E 68 până în localitatea Sâmbăta de Jos, unde trebuie să urmați indicatorul către Sâmbăta de Sus. Se intră pe un drum secundar DJ 105 B, al cărui carosabil are o calitate deosebit de bună. În plus, mergând spre Sâmbăta de Sus, veți avea în permanență în față un peisaj deosebit, crestele Munților Făgăraș (cu ceva zăpadă pe ele la data vizitei noastre). După ce ați trecut de stațiunea climaterică Sâmbăta, un indicator vă va arăta că trebuie să virați la dreapta și după numai 100-150 m ajungeți în parcarea situată în fața porții de acces în mânăstire. Am observat că de la intrarea pe DJ 105 B din Sâmbăta de Jos sunt multe indicatoare către mânăstire, încât nu văd cum poate fi ratată de cineva.

Scurt istoric

Voi încerca să fiu scurt la acest capitol și voi menționa doar câteva repere istorice din viața mânăstirii, reținute dintr-un (mă repet) scurt istoric, postat la intrarea în curtea mânăstirii. Cine dorește mai multe informații pe această temă poate consulta review-ul scris de @Crazy_Mouse despre această mânăstire, în care autorul a postat integral aceste informații. De asemenea, puteți obține informații referitoare la istoricul mânăstirii de pe wikipedia sau alte site-uri.

Acest lăcaș de cult a fost ctitorit în anul 1696 de către voievodul Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești în perioada 1688 – 1714.

În anul 1715, sub stăpânirea habsburgilor, mânăstirea a fost desfințață și treptat a decăzut, timp de 150 de ani aflându-se în ruină.

În anul 1926, Mitropolitul Nicolae Bălan a inițiat lucrări care au avut ca rezultat dezgroparea din ruine a vechilor ziduri, reconstruirea acestora și ridicarea acoperișului. Astfel, mânăstirea a renăscut practic din propria cenușă, fiind sfințită la data de 15 august 1946, odată cu sărbătorirea hramului mânăstirii. Cu siguranță nu este lipsit de interes să amintesc că între anii 1940-1944 părintele Arsenie Boca a fost starețul acestei mânăstiri.

Începând cu anul 1982, sub îndrumarea lui Antonie Plămădeală proaspăt ales arhiepiscop al Sibiului, mitropolit al Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului, a fost rezidită din temelie incinta mânăstirii și a fost ctitorită o nouă biserică pe lângă cea mică voievodală, a cărei construcție a fost finalizată după revoluția din 1989. Biserica nouă cu hramul ”Sfinților Martiri Brâncoveni” a fost sfințită alături de întreaga mânăstire la data de 15 august 1993.

Vizita

Aș putea spune că vizita noastră a decurs atipic, întrucât am am ajuns târziu în prima zi, astfel că am fost nevoiți să vizităm ”pe bucăți” în două zile. Așadar, în prima zi după vizitarea Cetății Făgăraș și servirea masei la Restaurantul Bulevard, care ne-am îndreptat către Pensiunea Belmonte, locul unde am fost cazați în acest weekend. Întrucât prognoza meteo pentru zilele de sâmbătă și duminică nu era îmbucurătoare (se anunțau ploi în ambele zile), după realizarea formalităților de cazare am decis să plecăm să vedem măcar Izvorul Părintelui Arsenie Boca. Deși pensiunea este situată la doar 500 m de Mânăstirea Brâncoveanu, pentru a câștiga timp, am mers cu mașina până în parcarea situată lângă Academia Sâmbăta. De aici ne-am continuat deplasarea pe jos aproximativ 1 km, inițial pe o alee pietruită, după care pe un drum forestier.

Izvorul este amplasat la marginea unei păduri și este amenajat corespunzător, este acoperit, sunt alei pietruite, balustrade. indicatoare, cruci, locuri de aprins lumânări, icoane cu părintele Arsenie Boca. Sub o copertină sunt afișate câteva materiale informative despre viața celui supranumit ”Sfântul Ardealului”. Întrucât userul @Crazy_Mouse a prezentat suficiente informații despre viața acestuia în review-ul său, nu am considerat oportună inserarea acestor date în prezentul articol.

După ce am făcut câteva fotografii și am luat apă, ne-am întors spre mașină, însoțiți fiind de un preot din Slatina, cu care am purtat discuții pe teme de religioase, doar ne aflam în preajma unui lăcaș de cult și beneficiam și de cunoștințele unui slujitor al bisericii. Deși se făcuse târziu, preotul ne-a invitat să dăm o tură prin curtea Mânăstirii Brâncoveanu. Aici surpriză, multă lume forfotea încă în jurul bisericii vechi cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”. Motivul? Aceasta fusese resfințită și era permisă intrarea enoriașilor în altar.

Încă de la intrare am sesizat frumusețea curții interioare. Gazon îngrijit, alei pietruite, tufe de tuia, de gard viu și de trandafiri, trandafiri agățători înfășurați pe arcade metalice, ronduri de flori alcătuiesc un decor de o frumusețe aparte.

Biserica veche este amplasată în centrul curții interioare, are o singură turlă deasupra naosului susținută de o bază pătrată și nu impresionează prin dimensiunile sale. Structural biserica se aseamănă cu orice biserică obișnuită, fiind compusă din pridvor deschis prevăzut cu arcade care se sprijină pe coloane din piatră frumos sculptate, pronaos, naos și altar.

În interiorul bisericii era o liniște desăvârșită deși aici se afla destul de multă lume, oameni se reculegeau, se rugau și admirau picturile. De asemenea, mi-a plăcut faptul că nimeni nu se înghesuia să intre în biserică, ci așteptau cuminți afară să le vină rândul.

În apropierea bisericii vechi este un paraclis din lemn care ne atrăsese atenția prin frumusețea sa la intrarea în curtea interioară. Ne-am îndreptat spre acesta, am admirat modul în care este sculptat și amenajat, am intrat înăuntru unde am putut admira icoane pictate pe lemn și pe sticlă. Prima zi de vizită la mânăstire s-a încheiat pe înserat, urmând să revenim în ziua următoare.

În după-amiaza zilei de sâmbătă, întrucât vremea era frumoasă și aveam și timp la dispoziție, am plecat pe jos spre mânăstire pentru a vizita ce nu reușiserăm în prima zi. Înainte de a intra în curtea mânăstirii am observat un panou pe care era scris următorul mesaj (întâlnit și la Schitul Crasna):

” Pace celor ce vin,

Binecuvântare celor ce pleacă”

Am pătruns în curtea mânăstirii printr-o masivă poartă de lemn, sculptată și frumos ornamentată. O alee asfaltată, mărginită de o parte și de alta de arbuști tuia conduce vizitatorii / pelerinii către curtea interioară a mânăstirii. Dincolo de acești arbuști se întind porțiuni de spațiu verde, amenajat cu gust, gazon, flori, alei, podețe, cruci din lemn.

Ajunși la Turnul clopotniță, am observat în partea stângă o cruce înaltă din marmură, ridicată în cinstea eroilor care și-au pierdut viața în lupta împotriva comunismului în Munții Făgăraș; numele acestora fiind inscripționate pe cruce. Am pătruns în curtea interioară a mânăstirii prin gangul de sub turn, nu înainte de a admira picturile bisericești realizate aici.

Prima dată ne-am îndreptat spre biserica nouă a mânăstirii, situată în același corp de clădire cu turnul clopotniță, la etaj. Am urcat treptele scării, ajungând într-un balcon acoperit (cred că l-am definit corect), de unde poată fi admirată curtea interioară în toată splendoarea ei. Am pătruns în interiorul noii biserici, descoperind un spațiu generos împodobit cu picturi frumoase pe pereți și pe tavan. De-a lungul pereților sunt amplasate scaune din lemn pentru enoriașii care asistă la slujbă. Ne-a plăcut și catapeteasma, dar ceea ce atrage atenția aici este o pictură de mari dimensiuni care înfățișează Martiriul Sfinților Brâncoveni.

Reveniți în curtea mânăstirii ne-am îndreptat spre fântâna ”Isvorul Tămăduirii”, adăpostită de un foișor din lemn (ați ghicit) frumos sculptat. Din pisania amplasată în partea superioară am aflat că a fost atestată documentar în secolul al XVI-lea. Se pare că este cel mai vechi loc atestat documentar din ansamblul monahal de aici.

Ne-am continuat vizita explorând spațiile care înconjoară curtea interioară a mânăstirii pe laturile de vest și sud. Pe latura de vest am găsit mormintele ctitorilor acestei mânăstiri. În plan central este amplasat bustul voievodului Constantin Brâncoveanu. În dreptul bustului este o placă de marmură pe a cărei inscripție se poate citi că: Sfântul voievod martir Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești între anii 1688 și 1714, este înmormântat la Biserica ”Sfântul Gheorghe” din București.

În stânga bustului sunt înmormântați dr. Nicolae Corlan (arhiepiscop și mitropolit al Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului între anii 1957 – 1967); Nicolae Bălan (arhiepiscop și mitropolit); iar în dreapta își dorm somnul de veci dr. Antonie Plămădeală (episcop vicar patriarhal între anii 1970 - 1980; episcop al Buzăului 1980 – 1982; arhiepiscop al Sibiului, mitropolit al Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului 1982 - 2005, ctitor al incintei și al paraclisului Sfinților Brâncoveni; dr. Nicole Mladin (arhiepiscop și mitropolit al Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului între anii 1967 – 1981).

Ne-am continuat vizita în spațiile de pe latura de sud și am ajuns la muzeul și biblioteca mânăstirii, acestea fiind închise la acea oră.

Am ieșit din curtea interioară și ne-am îndreptat către clădirea impunătoare pe care o remarcaserăm cu o zi înainte, pe care tronează inscripția: ”Academia Sâmbăta – spiritualitate, cultură, artă, știință”. Aceasta are menirea de a găzdui diferite manifestări pe teme religioase sau culturale, dar funcționează și în regim de casă de oaspeți. Am intrat și am cerut permisiunea domnului de la recepție să ne permită să vizităm spațiile acesteia. Am primit acceptul, bineînțeles pentru spațiile comune, holuri casa scării, unde sunt expuse mai multe icoane și picturi cu temă religioasă, realizate pe lemn și sticlă. Pe casa scărilor, între parter și etaj sunt amplasate bustul și un tablou care în reprezintă pe Antonie Plămădeală.

După ce am părăsit incinta Academiei Sâmbăta ne-am deplasat pe aleea din fața acesteia către poarta principală de acces în incintă. Am ajuns și la magazinul de obiecte bisericești aflat în apropiere de turnul clopotniță, în care am intrat pentru achiziționarea câtorva suveniruri.

În continuare ne-am plimbat pe aleile situate în dreapta primei porți de acces și am observat existența unui paraclis, bineînțeles din lemn sculptat.

Închei aici impresiile despre vizita noastră la Mânăstirea Brâncoveanu, nu înainte de a vă spune că se poate vizita și chilia părintelui Arsenie Boca, până la care sunt de parcurs 6 km pe un drum forestier, după care încă aproximativ două ore de mers pe o potecă.

Nouă ne-a plăcut Mânăstirea Brâncoveanu și vă recomand să vizitați acest lăcaș de cult.

Să aveți drumuri bune și călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 2276 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI