Olănești, mon amour!

TIPĂREȘTE

Olănești, mon amour!

Am fost în Olănești în 2012, 12 zile (“The looooong hot summer” - pentru cei care își mai aduc aminte!), și în 2013, pentru 7 zile. Fiind vorba de trecut, n-am știut dacă mai are rost să postez ceva. După o lungă dezbatere, cei doi neuroni ai mei au ajuns la următoarea concluzie : orice locație, orice obiectiv turistic este ca un imens puzzle iar noi, prin postările noastre, contribuim cu câte o piesuță, pentru a creea o imagine cât mai complexă și mai ales COMPLETĂ a acelui obiectiv turistic. Deci iată cum a fost :

Am „tras” la o cunoștință a unor prieteni (care ne-au și însoțit) și care au fost aici de mai multe ori - omul ne-a pus la dispoziție aproape toată casa, dar nu închiriază, deci locația nu contează. Deasemeni, am încărcat portbagajul cu mâncare, de ne-am suit cu picioarele pe capotă, să-l închidem! Bineînțeles, capota căruței, - alba, 1400cmc! Am dat bice celor 75 de cai-putere de sub capotă, urmând binecunoscutul traseu - București - autostrada Pitești - Pitești - Râmnicul Vâlcea, apoi pe DN64A, până la Olănești.

În urma unor mici comentarii (puțin răutăcioase) ale unui user AFA, vreau să lămuresc un lucru : Olăneștiul (una dintre puținele stațiuni - din păcate - care au mai rămas!) nu este o stațiune de schi, nici de fițe sau distracții zgomotoase, este o stațiune - în principal - de tratament. Din acest motiv 80% dintre „năvălitori” sunt oameni de vârsta 2,5 spre a 3-a, deci te cam împiedici de ei (părerea unora)! Așadar, tratament, pensionari, familii cu copii, poate scriitori în căutarea liniștei - pentru creație, de! - iubitori de luuuungi plimbări în natură și... cam atât!

Având în vedere cele spuse mai sus, despre CAZARE ȘI MASĂ vă pot îndruma bazându-mă pe părerea gazdei la care am stat, a celor vazute, discutate, auzite, mirosite și, pe alocuri, gustate de noi patru precum și a experienței adunate de-a lungul anilor. Deci :

PARCAREA - sunt două, una pe strada ce pleacă din centru și merge paralel cu râul până la complexul comercial - îmi amintesc că era cam scumpă - și o a doua la care ajungeți mergând pe lângă parc, prin dreapta lui - este mare, supraetajată și se vede din parc.

CAZAREA - sunt mai multe variante: la hotelurile-tratament (care oferă servicii complete de cazare și tratament, prețurile diferă funcție de durata sejurului, tratamentele dorite, etc), la hotelurile, vilele și pensiunile care împânzesc stațiunea (cu prețuri între 40 și +120, funcție de numărul de stele), sau la... particulari (prețuri negociabile) - care vă așteaptă în centru, unde opresc toate autocarele cu turiști venite din țară.

MASA - există câteva minimarketuri, precum și o piețișoară de unde vă puteți aproviziona liniștiți (în cazul în care doriți să vă ocupați - și în concediu! - de bucătăreală. Din centru (voi numi „centru” locul unde opresc autocarele și pe unde se intră în parc) începe “promenada” - o alee luuuuungă, ce urmează râul Olanești în amonte. Tot aici, în centru, există o farmacie, două minimarketuri, o bancă - cu BANI - (că din celelalte... e plin parcul). Mergând pe promenadă, pe partea stângă, se înșiră tot felul de restaurante, terase, patiserii, (aflate la parterul unor pensiuni), unde se poate servi masa. Erau destul de pline, mirosea frumos, există și oferte pentru dejun (12-13 lei), animație, chiar și orchestre discrete, deci pare a fi bine, din ce am văzut, auzit și discutat cu diverse persoane. Dar mai există și două „împinge-tava”, una pe această promenadă și alta situată în centru, lângă stația autocarelor. Am intrat, am văzut, mîncarea arăta excelent, foarte variată, totul foarte curat, îngrijit, civilizat.

PLIMBĂRI - Din centru se poate intra în parc, unde sunt multe bănci pentru cei obosiți - sau poate doar comozi, există locuri de joacă pentru copii - de fapt adevărații “stăpâni” ai parcului, unde se mai organizează evenimente (când am fost noi erau niște peruani, cântau la instrumentele lor specifice, vindeau CD-uri cu muzică tradițională sau diverse obiecte de artizanat).

Pe promenadă merge toată lumea - cei suferinzi, după ape (aici se înșiră toate izvoarele pentru tratamente) - dar și cei care doresc să cumpere (aproape) orice, de la căsuțele ce se înșiră pe partea dreaptă - pe stînga se manâncă, ati uitat? Puteți deasemeni să cumpărați ceaiuri medicinale, culese de pe dealurile din jur (știați că, pentru a fi foarte bune, plantele medicinale trebuiesc culese de la altitudini de peste 800m?). Există și două căsuțe cu produse apicole, de la unul din ele se poate cumpăra polen crud, EXCELENT pentru creșterea imunității (se păstrează și se transportă la rece). Deasemenea, fructe de pădure - uneori mai scumpe ca în piață, deci vedeți de acasă ce preț au fructele de pădure la dvs. în piață.

Pe stânga, unde se termină pensiunile cu restaurante la parter, există un anunț cu excursii spre diferite obiective. Poate costă prea mult, pentru unii, dar merită aproape toate.

Cam unde se termină căsuțele și râul face un cot există un mic stăvilar și o mică plajă, dar și o porțiune cu iarbă, unde se poate face liniștit plajă și oarece băiță în apa - ce-I drept cam mică - a râului.

A propos de băiță, lângă fostul complex - a supraviețuit numai poșta - există și o piscină acoperită, dar se poate ieși afară unde are un spețiu pentru plajă.

Tot în acea zonă - unde se termină casuțele - trecând podul peste râu - se află UN IZVOR CU APĂ POTABILĂ PENTRU BĂUT. Cea de la robinet trebuie “prelucrată” înainte de a fi consumată! Tot de acolo iși iau și localnicii apa pentru băut, deci mergeți pregătiți la voi cu ceva recipiente, și vedeți că - de obicei - e ceva coadă (codiță) la apă!

“Luând colbul în copite” mai departe, lumea se mai rărește, mai rămâne pe banci, dar noi mergem voinicește mai departe, respirând un aer cu care nu prea suntem obișnuiți și ascultând râul. Drumul curat, frumos pietruit, ne duce la ultimul izvor, o clădire mai veche, izvorul 24.

De aici drumul se strică ușor, dar perfect precticabil, și continuă tot prin pădurea ceva mai deasă și parcă mai liniștită până la o bifurcație. Harta zonei, afișată pe un panou îngrijit, va va spune cu siguranță mult mai multe despre traseele din zonă, precum și durata lor.

Aici am întâlnit, în ambele dăți când am fost, o pereche nu chiar tânără, cu o rulotă parcată frumos într-un luminiș! Singuri, doar ei și natura! (Și o oală cu sarmale abea făcută, de ne-a lăsat gura apă și a “împuțit” și mediul înconjurător!). Cred că stăteau acolo toată vara - ei, nu și sarmalele! Ceva ce, sunt sigur, ne-am fi dorit cu toții să facem în fiecare an!

Drumul se bifurcă aici, în dreapta se află un fel de cabană vânătorească și un hotel-cabană, ce are și spațiu pentru campare dar și câteva căsuțe pentru închiriat (atenție mare la camparea în căsuțe, de regulă fac mucegai, care e FOARTE toxic pentru organism!!

Cine e în putere, de la bifurcație o face la stânga și tooooot merge până în satul Tisa și de acolo se poate întoarce în Olănești.

Revenind în centru, alt traseu ne duce pe lângă secția de poliție și pensiunea Noel spre lacul cu nuferi, extraordinar de frumos. În 2013 erau și două rațe sălbatice, mari amatoare de pâinică, pe care o cerșeau cu nerușinare - și curaj - de la trecători!

Puțin mai sus de lac drumul se desparte în două : la stănga, ne scoate după puțin timp în drumul pe care am venit în stațiune. Dacă o luam la dreapta, intrăm pe așa zisa „betonată”, un drum prin pădure care duce la heliportul fostului dictator. Pornind pe el te rupi parcă de lume (doar porțiuni defrișate sălbatic mai amintesc de prezența omului). Încurajați de o pereche de tineri care cunoșteau drumul, ne-am luat inima în dinți și am mers cu ei. De la un izvor aflat în apropiere ne-am făcut rezerve proaspete de apă și am urcat, am tot urcat, mai pe drum mai prin pădure - drumul e rupt efectiv de masive alunecări de teren - până am ajuns sus, pe culmea dealului. Ne-m trântit pe jos și apoi parcă am uitat unul de altul!! Ai fi stat acolo, cu ochii pierduți în zare preț de 2-3 veșnicii!! Peisajul ne-a impresionat foarte mult, a meritat drumul (e bine să nu-l faceți singuri, dacă nu-l știți)! Am stat ce-am stat, trebuia să revenim (și) în lumea reală. Am început coborârea, am trecut prin satul Tisa unde există o bifurcație : la stânga se toooot merge - parcă 3-4 ore - și se ajunge …. la intersecția unde erau cei cu rulota (ăia cu sarmalele!), și de acolo la izvorul 24.

Noi am luat-o la dreapta, printr-o pădure de ferigi, și dăi și coboară și dăi și coboară de parcă eram în cădere liberă! Tocmai când ne lăsaseră frînele a dat Dumnezeu și am ieșit la lumină. Adica fix pe promenadă, în zona grupului de izvoare 8, 9, 10, 11,12,13,14 (cele nou amenajate și … încuiate!) Dar asta e altă poveste!

Având căruța cu noi, (albă, 1400 cmc) într-o nebună dimineața am făcut și o “mică” tură pe traseul Olănești - Horezu - Polovragi - Novaci - Rânca - Obârșia Lotrului - Voineasa - Cozia - Rm. Vâlcea - Olanești - TRANSALPINA FRATE!!!

Cam asta a fost cu Olăneștiul „meu”! Dacă am uitat ceva - și cu siguranță am omis multe - vă rog să mă iertați! Dacă am repetat ceva ce știați deja - mă rog de iertare!

Altfel... concedii multe și frumoase!

Îmi pare rău, la acea dată nu știam de AFA și nu am poze reprezentative iar cele cu caracter personal nu spun mai nimic!

---

VIZUALIZĂRI: 3194 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI