Pe Tutuiatu in Parcul National Muntii Macinului

TIPĂREȘTE

Curios fiind doream de mult să sui în Munţii Măcinului, cu atât mai mult cu cât de fiecare dată cînd treceam prin Dobrogea sau avem drum pe lângă Insula Mare a Brăilei, mă uitam cu jind la crestele aflate la o azvârlitură de băţ. Luna trecută fiul meu m-a prins la înghesuială fiindcă într-o doară, i-am spus că o să mergem în Munţii Măcinului. Am încercat eu să o dau cotită – nu prea avem timp – dar el m-a luat cu “Tati, ai promis! ”, aşa că zor nevoie a trebuit să mă comformez... Zis şi făcut, dar de unde să încep? Pentru că părea cel mai accesibil, am zis să încep cu Ţuţuiatul.

Vârful este cel mai înalt din Munţii Dobrogei – 467 m. Accesul cel mai facil se face dinspre Satul Greci, aflat pe o derivaţie de drum provenită din DN 22D pe porţiunea Măcin-Cerna. De trecut spre Măcin, treci evident cu bacul pe la Brăila (17,8 RON + 1,5 RON de pasager), asta dacă nu vrei să vii prin sud pe la Giurgeni-Vadu Oii. De la intersecţia unde se află Hanul Grecilor (acum numit Angelo) ai până în centrul satului unde este o cofetărie, aproximativ 4 km. Aici în centru încep marcajele turistice: Triunghi albastru (la stânga), Triunghi roşu şi Punct roşu (la dreapta). Pe noi ne interesează Triunghi albastru care ajunge pe Ţuţuiatu, pentru a coborî apoi în partea cealaltă spre Pasul Teilor (187 m, aflat între Munţii Măcinului şi Dealurile Niculiţelului).

Drumul – pe Valea Morsu - are aproximativ 1 ½ - 2 ore din centrul comunei până sus. Traseul urmăreşte de fapt poteca pastorală, caprele locale fiind spectatoarele behăitoare ale eforturilor de ascensiune. Există pe drum 2 izvoare captate, care nu au apa atât de rece pe cât te-ai aştepta, dat fiind că sunt izvoare montane. Urcuşul nu este greu, iar traseul este interesant. Se poate scurta mergând cu maşina dincolo de Cofetăria Angelo din centru până la Carieră – drum plicticos de aproximativ 2 km pe uliţele satului.

Zona prezintă o diversitate particulară de vegetaţie (stepă, silvostepă, păduri de foioase), precum şi o faună relativ bogată (noi nu am văzut decât o mulţime de şopârle, din păcate nici o broască ţestoasă şi din fericire nici o viperă, iar în pădure numai urme de mistreţi). Copacii sunt rari pe versanţii expuşi spre Dunăre.

Premiul cel mare este evident format de priveliştile care pot fi obţinute de pe vârf sau din apropierea acestuia. Se vede destul de departe, dar noi nu am distins clar decât până la Brăila şi Galaţi – spre vest, respective până la Isaccea – spre est. Este ceva deosebit să vezi de sus- altfel decât din avion – meandrele Dunării, lacul Cahul din Ucraina sau resturile pintenilor montani dinspre Turcoaia, Cerna sau Mircea Vodă ori Dealurile Niculiţelului.

De pe vârf sunt mai multe posibilităţi de a continua drumul:

-fie se coboară spre est pe Valea Fagilor şi apoi spre Luncaviţa (6-7 ore) – pe Triunghi Albastru

-fie se coboară spre Nifon pe Triunghi roşu (se merge pe culme spre Carabalu)

-fie se coboară în Greci pe altă variantă pe Valea Carabalu (Triunghi galben) sau Ditcova (Triunghi roşu spre est)

Eu am coborît spre Valea Piscului înalt şi apoi am suit spre Carabalu pentru a merge pe o porţiune spre Nifon. Ce este de remarcat pentru turistul care ia contact pentru prima dată cu Munţii Măcinului, este faptul că deşi zona aparţine unui parc naţional – în teorie relativ bine organizat (rangeri, patrule, etc...) - sunt probleme cu marcajele, ceea ce poate scoate peri albi unui turist picat în trecere şi fără nici o vină... Părerea mea este că unele nu au omologare sau sunt trasee vechi. Teoretic exista tarife de acces in parc si de campare, dar eu unul nu am văzut vreun punct de informare sau de acces, deşi panouri cu harta parcului sunt.

De exemplu la un moment dat la intersecţia din Valea Piscu înalt marcajul Triunghi albastru a dispărut de pe traseul pe care trebuia să fie (în josul văii, spre Valea Seacă), luând-o înapoi (marcaj vechi şi destul de greu vizibil) în unghi ascuţit în ascensiune spre Vârful Carabalu (indicator), intersectându-se sus cu Triunghi roşu, care la locul de intersecţie apărea aparent din neant, fără nici o explicaţie. În unele locuri am văzut şi ceva urme dintr-un marcaj cu Bandă galbenă., iar spre Vârful Călcata e un marcaj Triunghi Galben care nu apare pe harta parcului..., în plus rezistă ici colo un marcaj (vechi?) bandă roşie - probabil (?) vechi traseu de creastă...

Ca o concluzie recomand o hartă cu updateuri - de preferinţă dacă se poate şi o busolă, că nu strică. De rătăcit e destuld e greu să te rătăceşti, deşi dacă insişti – se poate... Aici e un site foarte fain cu informaţii cât se poate de pertinente despre zonă şi hărţi aduse pe cât se poate la zi.

Enjoy it, că merită!

Apropo - la Hanul Grecilor vă recomand - Tochitura Dobrogeană (se serveşte într-un platou de lemn cu 4 căuşe şi e de-a dreptul super !)

P.S. Dacă se poate, aş vrea ca videoclip http://www.youtube.com/watch?v=96ztQMiJDCE&feature=related

P.P.S. @Webmaster, în opinia mea Parcul Naţional Munţii Măcinului ar merita o rubrică separată în Hoinar prin Dobrogea. Aici mai este un rewiew cu acelaşi subiect, care ar putea fi şi el adăugat în aceeaşi rubrică.

---

VIZUALIZĂRI: 4787 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI