EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Traseul Culmea Pricopanului din Munții Măcin la început de aprilie
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
În primăvara aceasta am făcut o excursie de 7 zile în Dobrogea, vizitând-o de la nord la sud. Am îmbinat frumusețile naturale cu cele spirituale dar și cu vestigiile istorice. Prima oprire a fost în comuna Greci, unde am stat trei zile pentru a realiza două circuite, Culmea Pricopanului și Vârful Țuțuiatu. Am vizitat Lacul Iacobdeal dar și Cetatea Troesmis aflate în apropiere.
Spuneam în review-ul precedent că pentru aceste circuite am mers acolo.
Pe drumul de venire de la Pitești după ce am trecut cu bacul la Smârdan am ajuns la Măcin și la Centru de Informare Turistică Măcin de unde am luat mai multe pliante cu obiectivele din jur.
Am hotărât ca în dimineața următoare să mergem să vedem Culmea Pricopanului, am prins o vreme bună cu temperatură de 17 grade, tocmai bine de urcat pe munte. Citisem cu atenție articolul lui @Dan&Ema, vezi impresii, i-am văzut poza cu tata, am prins curaj și am hotărât să alegem același drum.
Munții Măcin care includ și Culmea Pricopanului reprezintă cea mai veche formațiune geologică din România, cei mai vechi munți din Europa cum spun locuitorii din zonă. Este o zonă unică prin cele 24 de habitate prioritare, dintre care pădurea de fag dobrogeană este unică în lume. Numit munte, Măcinul are aspectul unui deal ce atinge înălțimea maximă în Vârful Țuțuiatu, 467 metri.
Culmea Pricopanului este poate cea mai spectaculoasă zonă, cu muchii crenelate și formațiuni granitice megalitice spectaculoase, traseul este circuit, are în jur de 14 kilometri din care 6 kilometri o reprezintă culmea propriu-zisă, vezi site-ul parcmacin.ro/trasee-turistice, în parc fiind unsprezece trasee turistice, ce pot fi parcurse la pas, călare sau pe bicicletă.
De la Greci am revenit la Drumul Național DN 22D, am mers spre Măcin și la un moment dat se vede un indicator spre Mănăstirea Măcin și un drum nemodernizat de circa 2 kilometri ce duce și la o carieră funcțională. Apare un indicator cu abordare traseu pe ambele sensuri, ori spre dreapta, așa cum este prezentat pe pliantul de la Centrul de Informare Turistică Măcin, ori spre stânga pe lângă Mănăstirea Măcin, numită și Mănăstirea Izvorul Tămăduirii, traseu ales de noi.
Am trecut de mănăstire și am parcat mașina în fața unor indicatoare cu Parcul Național Măcin, era ora 9:30 când am început plimbarea. Am intrat puțin și prin pădure și am ajuns la Fântâna de Leac, era închisă.
De aici începe urcușul, am mers pe marcaj dublu: cruce albastră ce duce pe Valea Jijilei și marcajul nostru bandă albastră. A început și vântul destul de tare și după circa 50 de minute am ajuns aproape sus unde marcajele se despart, al nostru merge spre dreapta. Am început să admir stâncile de milioane, mă refer la ani vechime, forma acestora șlefuită, am citit despre modul de erodare al lor, specific reliefului dezvoltat pe granite în „foi de ceapă", mi-au plăcut, nu mai văzusem așa ceva... Între timp am devenit trei, fiind acompaniați de un câine ce nu s-a despărțit de noi decât la întoarcere la mașină, a primit și el câte ceva, corn, bomboane și chiar pară... Le-a mâncat pe toate... ????
Vântul a mai stat, de aici am urcat mai ușor și am văzut în dreapta Vârful Caramalău, 277 metri, are o cruce mare metalică ce se vede și de la mănăstire dar și de pe șoseaua Măcin – Greci. Am ajuns aproape de ea pentru pozare, se poate aborda prin partea dreaptă a stâncilor, poze frumoase cu mănăstirea și cu Depresiunea Măcin.
Am revenit în potecă, am văzut și un panou cu explicații despre parc și am urcat din nou. Tot în dreapta se vede foarte frumos Vârful Vraju, 335 metri, înconjurat de stânci care mai de care mai ciudate. Soțul nu a urcat, aici am văzut în stânga o minunăție de stânci, o stâncă așezată orizontal peste două ce păreau coloane, ce mi-ar fi plăcut să fac acolo o poză!! De sus se văd pe potecă stâncile ce par o pădure, foarte multe și de diferite forme, deosebit totul...
Am revenit în marcaj, este o zonă specială, aici mi s-au părut cele mai multe stânci adunate laolaltă, porțiunea cea mai bogată în aceste formațiuni granitice. La un moment dat potecă coboară spre stânga spre o vale și în dreapta ei am văzut Sfinxul Dobrogean, este undeva mai sus, trebuie căutat cu atenție. Am urcat la el, nu puteam să ratez așa ceva, se vede foarte bine dacă se vine din celălat sens.
Am coborât apoi la un loc de popas amenajat cu bănci și mese de lemn, Șaua Șerparu, 240 metri, până aici am făcut 2 ore. Ne-am întâlnit cu un localnic cu fetița lui de 7 ani ce venise pe un drum de la carieră, de aici se poate renunța să mai mergi mai departe dacă nu te țin puterile. Am mers puțin în stânga și am văzut un indicator pentru biciclete, dacă mai mergeam puțin găseam și marcajul trasat proaspăt ce intră prin Pădurea de Salcâm, mult mai ușor de abordat. Noi am văzut deasupra noastră marcajul vechi, era mai șters și am crezut că pe acolo trebuie să mergem. Am început urcarea destul de abruptă, de fapt cea mai abruptă, întotdeauna eu urc prima, am ales să merg pe lângă liziera pădurii, sprijinându-mă și de tulpinile copăceilor și la un moment dat am văzut sus o săgeată bine așezată pe o stâncă mare. Am urcat la ea și surpriză am văzut banda albastră ce venea dinspre pădure, era marcajul nou și mai ușor de parcurs.
De aici am continuat iar urcarea pe drumul cel bun, am urcat la Vârful Piatra Râioasă, 346 metri, și am coborât din nou, sunt șei între vârfuri, între timp vântul a început să bată cu putere, de mult timp nu mai prinsesem așa ceva. De aici se vedeau celelalte două vârfuri pe care trebuia să mai mergem, iar am coborât și am urcat mai mult la Vârful Sulucu Mic, 316 metri, la cel de-al doilea urcușul a fost mai ușor și pe potecă înverzită.
Am ajuns la Vârful Sulucu Mare, 370 metri, poze deosebite și asupra părții vestice a culmii spre Depresiunea Luncavița, poze superbe cu toată culmea, mi-a plăcut foarte mult! Pentru că am abordat traseul de la mănăstire am trecut pe lângă toate vârfurile, dacă mergeam în celălat sens nu le știam pentru ca abordarea culmii se face de aici de la Vf. Sulucu Mare și nu aveai cum să le știi care sunt...
Am trecut și pe lângă o Cruce Albă și am început coborârea, timp realizat până aici, 4 ore. Ne-am întâlnit cu un grup de patru tineri și o fețită de circa 10 ani din București ce veneau din cealaltă parte a circuitului. Am coborât și prin Pădurea de Frasin, mi-a plăcut, apoi iar printre stânci și am ajuns la un indicator pentru Pietrele lui Teo, (Monoliții Erodați) , nu trebuie ratate, se merge puțin, circa 10 minute dar aici se vede cel mai bine fenomenul de eroziune despre care am vorbit la început, „foi de ceapă” și de ce stâncile par rotunjite parcă sunt sculptate de un magician.
Am revenit și iar prin pădure dar și pe lângă un șuvoi de apă ce ocupase poteca, am coborât mereu mai lejer și am ajuns la un panou indicator cu Parcul Național, unde erau parcate două mașini.
Am mers pe o potecă lată, paralelă cu drumul nemodernizat de mașină pentru a mai scurta traseul ce trece mai jos de carieră și am ajuns iar la indicatorul dublu și apoi la mănăstire, circa 2 kilometri, de astă dată pe jos. Am ajuns în jurul orei 15 la mașină, între timp mai erau parcate alte două mașini acolo. Tot traseul a durat 5 ore și jumătate.
A fost un circuit deosebit, printre stânci spectaculoase cu priveliști de vis asupra împrejurimilor, un circuit pe care sigur nu îl voi uita. Mergeți acolo și nu veți regreta!
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Traseu deosebit, de neratat, cu dificultate medie pentru cei de peste 60 de ani, bandă albastră, timp mediu 5 ore...
Traseu ușor și plăcut pentru cei tineri...
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
Cadru natural deosebit, peisaje unice...
Trimis de mprofeanu in 18.04.21 20:43:25
- A fost prima sa vizită/vacanță în #EXCURSII şi CĂLĂTORII
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mprofeanu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Rog așteptați...
Ati ales o perioada foarte potrivita pentru parcurgerea Culmii Pricopanului pentru ca temperatura este rezonabila in aceasta perioada si traseul uscat. In ceilalti masivi muntosi este inca zapada (mare) pe cand aici datorita inaltimii muntilor si climei specifice este ideal. In zilele toride este insa un efort suplimentar sa traversezi Pricopanul.
Alaltaieri ne-am intors si noi din... Muntii Macin, din nou cu tata, acum in varsta de 77 de ani. De data aceasta am parcurs Traseul Cozluk o alta bucla tot cu punct de pornire in Greci. Am remarcat aceleasi flori ca in pozele atasate de Dvs. In plus am vazut bujori imbobociti care cred ca in 2 saptamani vor fi in toata splendoarea lor. Nu am intalnit insa nicio lighioana probabil era inca rece (15 grade) pentru ele.
Felicitari pentru drumetie!
Numai bine! ????????????
PS: Multumesc ca ati facut referire la articolul publicat de mine.
Salut. Datorita ultimelor reviewuri scrise de dvs am aflat atât de multe despre zona Dobrogei. Pentru foarte mulți dintre noi aceasta zona este complet necunoscuta și implicit neinteresanta din punct de vedere turistic. Dar acum am văzut ce locuri frumoase sant pe aceste meleaguri. Ca o concluzie, Dobrogea nu este doar zona pe care o traversam în drum spre mare. Este un loc încărcat de frumusețe, istorie și spiritualitate. Toate cele bune.
@micutzu:
Dobrogea este un tinut aparte care in afara de obiective istorice (numeroase) are si o fauna si o flora diferite de restul tarii, cu multe endemisme. Aici pe AFA chiar s-au postat articole foarte interesante despre ce ofera Dobrogea (si altceva decat litoral).
A propos am vazut sambata ca si Capidava e renovata.
Vizitati Dobrogea!
@Dan&Ema: Deci ai fost iar acolo la aproape 2 săptămâni de excursia noastră, traseele le-am făcut pe 6 și 8 aprilie. Am văzut frunzele de bujori, erau doar pe Țuțuiatu, nu apăruseră încă bobocii...
Duminică la întoarcere la Canaraua Fetii am văzut și pozat mica broască țestoasă dobrogeană, acum iese din hibernare...
Felicitări pentru tatăl tău, model de inspirație și pentru noi... avem 64 și 68 de ani!!
Sper să scrii despre această ieșire! 
Mulțumesc frumos pentru ecou!
Un articol frumos, util si complex! Pozele sunt grozave! FELICITĂRI!
Culmea e ca din ianuarie tot ne-am propus sa mergem la Sfinxul Dobrogean, dar vremea ne-a descurajat si am amânat pentru mai.
Noi ne-am gândit sa luam o cazare in Galati, a doua zi să traversăm Dunărea si sa mergem la Sfinx, dupa care sa ne continuam drumul spre litoral.
Mă gandesc ca ne încadram intr-o zi daca urcam doar la Sfinx... Este vreun indicator spre sfinx din drum?
@micutzu: Da, ai dreptate Dobrogea merită văzută, este specială, atâtea etnii ce trăiesc în pace de sute ca să nu zic mai mult... Am cunoscut lipoveni, le-am vizitat 2 biserici, am cunoscut bulgari și Biserica Îngropată ce mi-a adus aminte de o biserică din Sozopol, tătari și turci cu moscheile lor...
Cetățile sunt foarte multe, am fost la Isaccea pentru Noviodunum, avea o așezare de vis, pe malul Dunării, dar... Aș avea multe de spus... poate în articolele ce vor veni...
Mulțumesc frumos pentru ecou!
@elenaadina: La Sfinx se poate ajunge mai rapid pe traseul pentru cicliști ce duce direct în Șaua Șelaru, dar trebuie întrebat la Măcin la Centrul de Informare. Din șa se vede pe partea stângă, se urcă pe potecă la el...
Altă variantă este de la mănăstirea Măcin, urcat pe culme și ajuns în Șaua Șelaru, maxim 2 ore, am scris în articol și apoi coborât pe drumul ce duce la cariera... cam 1 oră cred... nu se mai continuă cu toată culmea... Nu este indicator spre Sfinx, trebuie să-l cauți... dar se vede ușor...
Cu mare drag, 
!
@mprofeanu: Sa fiti sanatosi si in forma! Va admir si va felicit! Multi ani cu sanatate inainte! ????????????
@mprofeanu: Mă bucur că ați experimentat forme diferite de turism în această regiune atât de ofertantă: Dobrogea. Sper să explorez și eu cândva culmile stâncoase ale celor mai vechi munți de pe teritoriul românesc.
Din lecturile ultimilor ani am observat ajutorul important oferit călătorilor de Centrul de Informare Turistică Măcin, precum și de Centrul de Informare-Vizitare al Parcului Național Munții Măcinului din Greci – bravo lor!
Așteptăm cu interes articolele destinate periplului dobrogean! Sănătate!
@Dan&Ema: A propos am vazut sambata ca si Capidava e renovata.
Aflu cu interes că lucrările de restaurare au continuat cu ajutorul autorităților, după ce proiectul inițial a fost oprit (lucrări neconforme). Așa cum am scris în 2019 (vezi impresii) situl arheologic era închis, lucru probabil valabil și azi. Să sperăm că restaurarea acestui sit arheologic se află pe drumul cel bun.
Obiectivul monumental are o mare valoare istorică, fiind chiar locul unde s-a descoperit vasul ceramic care ar conține prima atestare epigrafică a limbii române (capodopere2019.ro/vas-cer ... apidava-ro.html).
Chiar zilele trecute a avut loc o conferință online dedicată apropierii centenarului cercetărilor la cetatea Capidava –pe FB – un material interesant.
Călătorii frumoase!
@tata123: Articolele tale dar și ale altor colegi m-au inspirat. Ce bună este AFA!!
M-ai făcut să mă opresc la Casa Dobrogeană din Enisala, la Mormântul lui Sari Saltuk Baba pe care l-am găsit deschis, sunt doar câteva exemple!!
Apropo de obiective închise, ce păcat că nu am putut vedea Bisericile din cretă de la Murfatlar...
Voi mai ajunge în Dobrogea poate la anul pentru că am în plan și o mică excursie în Deltă și atunci voi mai vedea și alte locuri.
Sigur vei mai ajunge acolo și vei explora și traseele montane!
Mulțumesc frumos pentru vizită și ecou!
@tata123: Nu m-am oprit sa vad realmente daca portile Capidavei sunt deschise vizitatorilor pentru ca eram contra timp (am ajuns acasa la limita la 8:00 pm! ????) dar zidurile se vad frumos renovate cum mergi spre Cernavoda unde soseaua ofera o priveliste panoramica aspua cetatii fiind in panta descendenta. Oricum fata de cum arata cand am vizitat-o eu, uitata de lume, acum avea alta fata. Repet nu pot garanta ca era si deschisa.
@mprofeanu: Foarte frumoasă această drumeție pe Culmea Pricopanului! Felicitări! Chiar dacă a bătut vântul, cu siguranță că este mai dificil acolo într-o zi toridă de vară. Noi am mers de două ori până în prezent în Munții Măcinului; de fiecare dată am urcat pe Țuțuiatu, iar prima tură a fost la finalul lui august. Pur și simplu ne-a prăjit soarele atunci, chiar dacă am intrat târziu în traseu, pe la ora 17.00. Și pentru că ziua se scurtează la final de vară, am ajuns înapoi la mașină la căderea nopții, cu grijă ca nu cumva să ne observe câinii din vale.
Pricopanul este o restanță pentru noi, la fel și Cozluk, sper să reușim să ajungem din nou în Măcin, iar astfel de articole ne aduc aminte de frumusețea Dobrogei continentale! Numai bine!
@elenaadina:
Vin si eu o completare ref la sfinx.
Intr-adevar cel mai usor se ajunge la sfinx pe traseul ciclistic, care este si usor ca dificultate, dar nu subestimati ca se urca din Greci (cota 30 mdm) la Sfinx (cota 270 mdm). Nu exista indicatoare catre sfinx. Cand ajungeti in Saua Selaru unde este un loc de popas, drumul catre sfinx este in stanga, in urcus. Atentie sunt doua drumuri in stanga, cel pentru ciclisti si poteca, cea pe care trebuie sa o urmati care este mai in stanga fata de cea a biciclistilor. Poteca merge explicit catre muchia crestei. Din sensul acesta ar trebui sa nu ratati sfinxul, sa priviti mereu catre stanga potecii. De sus aveti si o perspectiva superba catre Dunare pana la Braila si Galati sau mai in plan apropiat Macin si mai in stanga Greci.
Plimbare frumoasa va urez! Numai bine!
Si nu uitati sa aveti apa cu voi in cantitate suficienta si evitati zilele toride.
????
@Floryn81: Știu că ai fost acolo la Vârful Țuțuiatu de 2 ori, în august și mai în alt an, atunci mergând și Mika, v-am recitit cu atenție și cu interes, ce bună este AFA!!
Voi scrie și eu un articol și așa cum bine precizezi traseul Cozluk este de vizitat în perioada bujorilor, am citit-o pe crismis...
Eu nu voi mai ajunge acolo... dar în Dobrogea sigur ca să revăd după foarte mulți ani Tulcea dar și Delta, ți-am citit articolele despre Tulcea... ai atâtea locuri frumoase văzute din țara noastră dragă, cât timp să mai am eu pentru ele...
Mulțumesc frumos pentru ecou!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2021 Uite Sfinxul, nu e Sfinxul! — scris în 27.08.21 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV] - RECOMANDĂ
- May.2021 La pas pe traseul Cozluk din Munții Măcinului — scris în 10.05.21 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Apr.2021 Lacul Iacobdeal și cetatea Troesmis din apropiere de comuna Greci — scris în 11.05.21 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Tanjind dupa o picatura de apa in Muntii Macin pe Culmea Pricopanului — scris în 09.09.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2020 Traseul Cozluk - în căutarea bujorilor sălbatici (și nu numai) — scris în 19.05.20 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- May.2019 Muntii Macin - Printre testoase si gusteri catre acoperisul Dobrogei si ochiul de smarald — scris în 26.05.19 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2019 Drumeție pe Vărful Țuțuiatu — scris în 08.05.19 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată