Un traseu deosebit

TIPĂREȘTE

N-a trecut nici o săptămână de la ultima escapadă cu bicicletele și am făcut-o iar... Nu... chiar nu mi s-a luat permisul de conducere, încă îl am doar că de la ultima excursie cu bicicletele mi s-a făcut poftă din nou... chiar dacă am trișat de această dată. Păi cum așa? Am trișat cu cei 27 km din Sibiu până la locul de pornire, startul, cârând bicicleta din dotare cu mașina. Poate din comoditate, poate că din cauză că nu există piste de bicicliști nici pe DN1 nici lângă, poate că dacă era o pistă nu mai aveam timp să parcurg cea mai spectaculoasă porțiune (că ziua e cam scurtă în noiembrie) pur și simplu am trișat.:)

Să nu căutați pe net descrierea acestei piste de bicicliști, nu există, este o combinație inventată de mine dar având în vedere traseul ușor spre mediu plus toate datele tehnice pe care le ofer este un traseu recomandat de mine.

Traseul este destinat atât turiștilor din județ căt și din afara județului. Pentru cei din prima categorie îi recomand varianta mea, adică căratul bicicletelor cu mașina până la un punct de pornire, pentru ceilalți o cazare în zonă, vizitarea obiectivelor turistice și... traseul meu.

De asemenea acest articol este și un fel de continuare al articolului despre satele pe care le vom traversa: vezi impresii

Început de traseu:

În ziua mohorâtă de noiembrie (de fapt chiar azi 12 noiembrie) nu prea am văzut soarele, am parcat într-un loc aproape de o tentativă de gară CFR, se numește halta Sebeș Olt, cei fără mașină pot face același traseu ca mine venind până aici cu trenul călătoria din Sibiu durează 40 de minute și vor coboră la 8.12 de ex. cu R2512 cu plecare 7.30 din Sibiu. Personal am ajuns muuult mai târziu decât trenul personal (regional) undeva pe la orele amiezii. După ce am dat jos măgarul de sărmă low cost de de pe portbagajul vehiculului cu nume dacic am pornit la drum. Menționez faptul că și măgarul de sîrmă a fost produs pe fost pământ dacic în prezent se numește România, dar nu m-a lăsat pe drum iar ustensilele pe care le foloseam în cazul unei pene de cauciuc sau alte pene (petece, adeziv, chei fixe, ulei, etc) au rămas neatinse. Bagajul lejer conține ca de obicei, sandviș, o bere, telefon, baterie externă, un formular pentru testament (în cazul în care întâlnesc ursul :)) etc, etc.

Traseul începe pe DJ106G direcția Racovița și Avrig. Doar că înainte de Racovița la aproximativ un km vom observa indicatorul spre Sebeșul de Sus și mențiunea zonă turistică atât în engeză cât și în franceză. La această intersecție l-am întâlnit pe badea Gheorghe cu vreo 500 de oi din dotare și însoțit cu vreo 10 câini, dar care n-aveau treabă cu mine, în general mă feresc de acești patrupezi în timp ce pedalez. De aici până la Sebeșul de Sus vom înainta 3 km pe DC58 pe un asfalt de calitate superioară dar ușor în rampă. Pe drum o să mai întâlnim o intesecție de drum cu cel care ne duce până la Racovița, aici ne întâmpină o troiță din cele pe care le găsim la răscruce de drumuri iar textul de pe acestea începe întotdeauna cu: „Călătorule ai grijă, etc, etc”. La intrare în sat ne întâmpină cimitirul istoric și o troiță, iar după încă 300 de m vom putea vizita biserica istorică din secolul XVI Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Ca să fie la pachet tot aici găsim monumentul eroilor din războaiele mondiale. Cu atâția urmași de eroi în preajmă ar trebui să mă simt în siguranță nu? Circulând mai departe dăm de magazinul sătesc istoric care împreună cu căteva mini marketuri nu se închide nici duminică degeaba atâta ortodoxie, dacă poți să mai faci un ban și duminică... La dreapta de ulița principală a satului care de la magazin nu mai este asfaltat iar în praful lui de la potcoave până la cuie și șuruburi găsim de toate (atenție bicicliști) se află un cartier țigănesc care se tot extinde și se extinde. Îmi aduc aminte de acest cartier încă din anii 80 chiar și de pe Suru vedeam acest cartier având în vedere acoperișurile care luceau în lumina soarelui. Dar astăzi cea mai mare gălăgie din sat (a se numi manele ascultate în curțile oamenilor la un anumit număr de decibeli) din această zonă se auzea.

Chiar sub acest zid am observat un loc de servit masa se numește Hanul Rustic, mie mi-a plăcut cum arată există mai multe informații pe FB despre această locație. Circulând mai departe pe ulițele aproape pustii la acea oră de duminică am ajuns aproape de ieșirea din sat. Menționez faptul că traseul din sat are aproape 2km tipic satelor de munte construite în văi(lungi si inguste). Aici am găsit o barieră care se folosește în sezonul cald, tot aici se va plăti o taxă de ecologizare/campare/mașină pentru cei care vin cu cortul/rulota pe aici. Taxa este de 10 ron, atașez fotografia panoului cu informații unde secifică clar prezența animalelor domestice (bovine) Era să bufnesc în râs, acum 15 ani un taur de nepotolit aproape că nu ne-a ridicat cortul cu mașină cu tot, iar ciurdarul era de negăsit (până la urmă unul din grupul nostru mai curajos i-a dat un bolovan în capul taurului iar acesta a luat-o de pe loc...)

La ieșirea din sat ne va întâmpina o panoramă a munților Făgăraș în mijloc tronând masivul Suru (2283 m) , o cascadă plus un loc de făcut baie vara, o pensiune numită „La Cascadă”despre care s-a mai scris pe AFA și o mulțime de cabane private. Tot aici se află indicatorul spre Cabana și Vărful Suru (3 și 5,5 ore în funcție de unde vrem să ajungem) traseul pleacă la stânga de pod chiar în dreptul pensiunii, marcajul este triunghi roșu. Urmează un platou unde găsim și un fel de teren de fotbal pentru localnici, un loc împrejmuit pentru deșeurile turiștilor și... cabane private care parcă nu se mai termină. Menționez faptul că masivul Suru a primit deja îmbrăcămintea sezonului atât de alb curat încât aproape nu se observă. În timp (dacă nu ninge din nou) acest alb se mai închide la culoare și se poate observa mai bine

Este cea mai frumoasă porțiune de drum și mai ales sălbatică. Începe la o răscruce de drumuri aflat la un km de la ieșirea din sat Sebeșul de Sus(se va lua la dreapta). Intrăm într-o vale intermediară între Valea Moașei Sebeșului și Valea Părăul lui Făt dinspre Sebeșul de Jos. Din această vale se vede cel mai bine Vârful Tătaru de 1465 m care a primit o îmbrăcăminte aproape la fel de albă ca Suru, doar puțin peticită (fiind înălțimea mai mică s-a mai topit pe aici, pe acolo zăpada)

Intrând în această vale la care eu îi zic Tătaru las ultimele cabane în urmă și intru încet în sălbăticie. Această vale de și foarte frumoasă cu vegetație abundentă nu este atât de populară ca Valea Moașei de exemplu. Nici în timpul lui Ceaușescu nu prea se campa pe aici. Tot în acea perioadă am descoperit o cabană de pădurari arsă. Ca și copii ne jucam în acele ruine fără să ne gândim că poate să mai apară și moș martin pe acolo (sau să cadă vreo grindă deteriorată pe noi).

Înaintând aproximativ 2 km în această vale vom da de o nouă intersecție de drumuri forestiere.Se va lua la dreapta in sus. Urmează cea mai grea porțiune de drum traversând muchia între cele două văi. Drumul este unul forestier în trecut de exploatarea lemnului așa că aici va reuși să circule și un SUV dar obligatoriu 4x4 având în vedere condițiile observate de mine. Pentru mine a fost jale însă, din cele 18 viteze folosind cea mai mică abia urcam și la un moment dat chiar m-am dat jos de pe bicicleta. Înălțimea maximă la trecerea pe muchie este de 749m (de la 450 m punctul de plecare) De aici este mai ușor pentru mine, mai greu pentru frâne începe coborârea, urmează o zonă extrem de sălbatică cu o pădure foarte deasă, miros insistent de animal sălbatic, mistreț, rahat de urs la greu :), și totuși de ce nu am văzut aici niciodată unul din aceste exemplare??? Fiind zonă sălbatică nu prea umblată de om se feresc de homo sapiens ca dracul de tămâie. Mai bine se duc la oraș (Brașov de ex. sau de ce nu Sibiu cum a fost si anul trecut) acolo găsesc de mâncare din belșug și nu îi mai deranjează nici fotografii. Dacă fotograful se apropie prea mult și îi papă asta deja e altă poveste. Aici în sălbăticie (după atâția ani experiență) mă simt mai sigur în această privință, punct.

Tot în această zonă (este bine de știut) dispare orice urmă de semnal telefonic, un slab 2G va apărea pe aici pe acolo până să ajungem jos. Jos vom găsi o altă intersecție de drumuri, pe Valea lui Făt. Se va lua tot la dreapta,se coboara.Coborând pe aici în direcția sat Sebeșul de Jos mi-am adus aminte că în trecut era doar o potecă de munte, acum au început din păcate defrișările (să zicem legale că nu prea se observă o tăiere masivă) iar drumul lâțit cât să treacă un utilaj de cărat lemne iar pentru turiști un ATV, SUV (cel mult Duster din cele romanesti, Logan exclus) motor sau bicicletă. Aici vom trece pe lângă un adăpost de hrănit animale sălbatice gen căprioare alimentat destul de des de către un SUV al pădurarului. Tot aici am observat și o plantație de brazi.

După cca 2 km de coborâre ajungem în locul unde acum 3 ani s-a organizat festivalul de muzică tehno Transylvania Calling. Am găsit stâna părăsită care în timpul festivalului a fost transformat atunci în loc de servit masa cu autoservire :). De la fostul loc al festivalului ajungem la o nouă răscruce de drumuri Valea lui Ionel, un loc sălbatic dar extraordinar de frumos. Chiar la ieșirea din vale s-a amenajat un loc de captare al apei potabile pentru satul Sebeșul de Jos și comuna Turnu-Roșu. De aici drumul este mai ok(se va lua drept inainte) dacă până aici am scăpat fără pană de acum încolo slabe șanse. Încă 3 km de drum forestier și ajungem la Pensiunea Damaris imediat dupa iesirea din sata Sebesul de Jos(informații despre cazare și preț se vor găsi pe net) și locul unde se organizează anual Hora de la Rusca (vezi primul articol scris despre acest loc)

La intrare în sat dăm din nou de asfalt și așa râmâne până la halta CFR. Din centrul satului la dreapta urcând pe o uliță vom putea face o pauză binemeritată la biserica Adormirea Maicii Domnului (și mulțumind domnului că n-am făcut pană și nu ne-a păpat ursul) După traversarea satului (din nou 2km) la capătul acestuia imediat la indicator la dreapta vom observa Cimitirul Eroilor, ceva neîngrijit dar deosebit deoarece în nici un sat din zona nu am văzut așa ceva (atașez foto făcut astăzi)

De la ieșire din sat până la halta CFR ne vom odihni pe cele 3 km în pantă fără pedalare (DC59). Mai frânăm pe aici pe acolo datorită fazanilor care se văd în număr mare pe aici pe locul culturilor de porumb. Vulpea am vazut-o aici doar iarna de câteva ori. După ce lăsăm în urmă o fermă la stânga vom ajunge din nou la DJ105G și implicit la locul de parcare improvizat de lângă halta CFR Sebeș Olt. Berea a ieșit de mult din mine așa că am putut s-o iau de pe loc cu ajutorul vehiculului cu nume dacic și să mă îndrept spre casă.

Date tehnice despre traseul meu

Distanță:23 km (kilometraj bicicletă)

Durată: 2,5 h (având în vedere porțiunile dificile plus pauzele si vizitele la obiective turistice) la pas se fac cca 4 h.

Înălțime min/max deasupra mării: 450 m/750 m

Viteză max/min: 40 km/h (pantă) /3 km/h-atunci când împingeam eu bicicleta la deal

Consum: un sandvis, o bere și 2 l de apă de izvor de munte

Aparat foto (telefon): Microsoft Lumia 950

Greutate personală înainte/după excursie: date confidențiale (eventual le dau mâine pe PM după ce m-am dat jos de pe cântar) :)

Recomand acest traseu celor care pe lângă sport vor să mai vadă și ceva frumos. Rog WM să atașeze, mulțumesc

https://www.youtube.com/watch?v=1PkDVdLObjU

---

VIZUALIZĂRI: 1593 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI