Vizită în Cașolț - Kastenholz de altădată

TIPĂREȘTE

Era toamnă, sfârșit de septembrie 1987. În calitate de elevi de liceu clasa a X-a, ne-am prezentat toți la Gara CFR Sibiu pentru o altă zi în folosul patriei pe atunci Republica Socialistă România

. Ați ghicit probabil, nu era vorba nici de școala altfel, nici de studii privind geografia județului, nici măcar vizite de obiective turistice. Pur și simplu edilii partidului comunist român de atunci au venit cu ideea de a folosi elevii în munca în agricultura colectivizată a țării. Și ce dacă în acest timp nu învață, oricum vor recupera și oricum în era ceaușistă școlile nu aveau voie să aibă repetenți, da, asta a fost realitatea de atunci.

În cazul meu acea zi de sfârșit de septembrie a fost petrecută în Cașolț, sat din Valea Hârtibaciului, la cules de fasole.

În dimineața respectivă ne-am urcat toți în mocănița pe atunci funcțională. Avea o viteza de fulger, dacă vroiai să-ți faci treaba te dădeai jos, după aia fugeai un pic și te urcai la loc. Îmi aduc aminte de băncile de lemn, de vagoanele foarte înguste, de cea mai frumoasă parte a călătoriei în valea Hârtibaciului între satul Mohu și satul Cașolț. La sosire în Cașolț ne-au dat jos și ne-au condus pe jos pe câmp până la locul de recoltare.

Altă zi de toamnă, de această dată început de noiembrie 2018. De această dată nesilit de nimeni după servici mi-a venit instant ideea de a profita de încă cele 2 ore de lumina zilei și să revăd satul Cașolț. Gândit și făcut, iată-mă în acel loc iar ceea ce am povestit mai sus nu este nici banc nici imaginație, este realitatea de atunci pe care am trăit-o.

Există doar varianta rutieră, mocănița din păcate nu mai funcționează iar șinele sînt năpădite de buruieni. Din A1 sau dinspre centrul Sibiului ne vom îndrepta spre DJ106. Asta înseamnă prima ieșire dinspre Vâlcea și a patra ieșire dinspre Alba. Din centrul Sibiului să zicem Piața Unirii se va urma străzile Constantin Noica, Revoluției, Ștefan cel Mare până la ieșirea din oraș. Se va circula peDJ 106 până se traversează Daia Nouă și Daia după care va urma o intersecție spre dreapta pe DC55 spre Cașolț. Drumul este de asfalt calitate bună inclusiv în sat. Mai există un drum de țară dinspre Mohu acesta nu mai este recomandat decât SUV urilor. Este zona cea mai frumoasă aici sînt locuri de pescuit, de grătar, de campare, am petrecut ceva timp acolo în trecutul îndepărtat.

Distanța rutieră între Sibiu și Cașolț este de 16 km.

Se pare că a existat și pe vremea dacilor un sat aici s-au găsit urme, iar la aproximativ 2 km de sat în direcția sudică s-au descoperit zeci de morminte din anii 100-300. Prima atestare documentară este din 1302 iar viața sătenilor de aici nu a fost cea mai ușoară, în anii 1438 i-au vizitat turcii, în 1456 Vlad Dracul a fost oaspete aici, iar în 1705 curuții au fost musafirii nepoftiți. Nu trebuie să precizez că nici un oaspete enumerat mai sus nu venit cu gânduri pașnice, așa că nu era de mirarefiecare sătean fugea în care direcție găsea că este mai bine inclusiv refugiat în Sibiu.

În prezent am găsit un sat gospodar dar puțin izolat, bonus liniștea și aerul curat. Obiective de vizitat sînt așa că merită drumul parcurs.

Așa cum am povestit Cașolțul se află pe Podișul Hârtibaciului pe malul răului cu același nume. Podișul Hârtibaciului este subunitatea Podișului Târnavelor care la rândul său face parte din Depresiunea Transilvaniei. Punctul de interes în afară de relief este râul Hârtibaciu izvorăște din Pădurea Bărcuțului și se varsă în râul Cibin în dreptul localității Mohu. Lungimea răului este de 88 km iar o porțiune din acesta este deosebită cu peisaje frumoase și se află în apropierea satului Cașolț.

Cașolțul se află la 429 m deasupra mării, numărul de locuitori conform recensământ 2011 este de 719. Cașolțul face parte din comuna Roșia iar din punct de vedere coordonate geografice se află aici:

45°46′44″N 24°16′52″E. Locuitori sînt predominant români și ordodocși dar am văzut și destui romi.

După descrierea lungă de mai sus voi enumera și punctele turistice de pe aici. Pe scurt este vorba despr biserica evanghelică, biserica ortodoxă, trovanții din Cașolț și urmele mormintelor dacice plus valea Hârtibaciului din afara satului.

Biserica evanghelică Cașolț

Încă după intrarea în sat se observă turnul bisericii evanghelice aflându-se pe un deal. Pentru acces este necesară puțină atenție altfel se poate rata vizita. În centrul satului unde se află și un parc amenajat cu loc de joacă pentru copii urmeaă o curbă la stânga. Nu se va vira la stânga ci se va înainta pe un drum pietruit. Începând de aici turistul va trebui să se uite insistent la stânga deoarece porțiunea unde se află poarta bisericii este îngustă și încastrată între clădiri. După ce s-a găsit locul s epoate parca oriunde este un loc rural aflată într-o liniște absolută. Poarta nu este încuiată, biserica în schimb da, după modelul tuturor monumentelor asemănătoare din Transilvania. Se va urca pe scări până în dreptul bisericii care se află pe un deal. După biserică se află cimitirul evanghelic cu niște morminte destul de înteținute.

În acest loc în anii 1300 a fost construită prima biserică, în perioada respectivă a fost pomenită în documente: Plebania beatae Mariae virginis de Castenholz. Biserica romanică purta hramul Sfintei Maria, și era dotată cu zid de incintă cu rol defensiv având în vedere vizita otomanilor. Aceste urme se puteau vedea până în 1916. Despre biserica veche se mai poate citi aici (sursă un site despre descoperiri arheologice)

Cercetarea arheologică face parte dintr-un proiect amplu (Vechi monumente ecleziastice pe valea Hârtibaciului) vizând cercetarea monumentelor ecleziastice de pe valea Hârtibaciului. Până în prezent fiind cercetată parţial Biserica Evanghelică din Ruja, jud. Sibiu şi abordată cercetarea bisericii dispărute situată pe Dealul Bisericii din Caşolt, jud. Sibiu.

Localitatea Caşolţ este mai bine cunoscuta în rândul specialiştilor datorita necropolei tumulare şi a descoperirilor de epoca romană. Biserica medievală este atestată pentru prima oară în anul 1302, când parohia Sf. Maria din Caşolţ a rămas vacantă din cauza decesului parohului, in vechea biserică construită pe dealul de deasupra actualei biserici luterane (ridicata în 1809) nu se mai păstrează astăzi nimic. Ştim doar că în 1916 mai erau vizibile ruine din construcţia amintită şi din care se mai vedea parte din incintă şi un corp de clădire având la etaj o uşă gotica cu baghete. În timpul luptelor din primul război mondial şi aceste ruine au fost complet distruse, iar la reforma agrara, terenul a intrat în proprietatea unui localnic, ce a vândut piatra ca material de construcţie. După indicaţiile sale biserica a avut un plan ”dreptunghiular” cu contraforţi. Până în prezent nu există, după cunoştinţa noastră, nici un plan al bisericii dispărute, imaginea cea mai veche fiind o reprezentare pe Ridicarea Josefină.

Biserica actuală destul de impunătoare de altfel a fost construită între 1805-1809. Biserica este cu o singură navă tip sală cu turn clopotniță înălțime de 38m. Multe elemente arhitecturale au formă semicirculară ferestrele de exemplu, bolțile, bolțile stelate in interior, corul. Interiorul nu l-am văzut, este vechea problemă cu accesul turistului în aceste monumente nu știu dacă o să mai apuc să văd vreodată problema rezolvată. Am tras cu ochiul pe ferestre care nu sînt opace și colorate și vezi câte ceva din interior. În spatele bisericii este cimitirul evanghelic pe un deal. La capătul cimitirului se poate ieși spre sud spre un alt cimitir. De acolo putem vedea împrejurimile zonei, în prim plan Valea Hârtibaciului, pădurile din zonă iar în plan îndepărtat munții Făgăraș.

Biserica ortodoxă din sat

În centrul satului acolo unde se află parcul mic se va vira la stânga iar după cca 500 m vom observa biserica ortodoxă. Aici nu prea se găsesc locuri de parcare dar putem staționa pe marginea drumului. Biserica parohială a fost construită în 1879. Poartă hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva. Nu este un lăcaș de cult prea mare este compusă din navă și turn clopotniță , pictura a fost realizată târziu în 1991, pictor fiind Iosif Stieger. Poarta nu era încuiată așa că am putut intra în curte dar biserica în sine nu era accesibilă în interior. Cimitirul după modelul celorlalte biserici se află în curte.

Trovanții de la Cașolț

Circulând în sat cu viteza melcului pentru a putea observa cât mai multe am observat tot felul de bolovani în fața imobilelor, porților. Documentându-mă pe loc cu ajutorul telefonului am aflat că este vorba de trovanți. Trovanții sînt ca niște bolovani formate în straturi de nisipuri sub acțiunea apelor calcaroase. Sursa trovanților sătenilor folosite ca și ornamente din fața caselor nu se află departe de sat de fapt este chiar după dealul Bisericii pe care se află biserica evanghelică. Este de fapt o râpă. până și drumul până acolo este numai nisip iar roțile Loganului se cam înfundau. Pănă la urmă n-am ajuns până la locul cu trovanții datorită unei haite de câini aflate în proprietatea unor ciobani din zonă dar am văzut locul unde se află.

Valea Hârtibaciului

Urmând drumul spre sud ieșirea din sat, am găsit calea ferată îngustă. Din păcate este parțial îngropată de pământ și acoperită de vegetație. Mi-am adus aminte de locul unde m-am dat jos din tren acum 31 de ani. Nu era clădire de gară nici atunci, pur și simplu mocănița oprea într-un anumit loc. De acolo mai mergeam încă 45 minute pe jos până la câmpul cu fasole. Drumul este neasfaltat de aici dar încă suportabil pentru suspensiile mașinilor. După ieșirea din sat încep denivelările adevărate dacă acum în condiții de secetă abia înaintam cu un Logan, în condiții de ploaie ai toate șansele să rămâi înpotmolit pe un drum drept. Dar asta este locurile frumoase sînt mai greu accesibile.

Excursia de mai sus o recomand, se poate combina cu alte atracții de pe Valea Hârtibaciului. Rog Wm să atașeze, mulțumesc.

https://www.youtube.com/watch?v=WS21mR81ThQ

---

VIZUALIZĂRI: 1626 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI