Glasul roților de tren pe Valea Hârtibaciului

TIPĂREȘTE

Miron Radu Paraschivescu în descrierile sale de călătorie prin Apuseni scrie atât de frumos despre mocăniță: … e un tren îngust, cu vagoane cât cutia de chibrituri, negre, afumate sau trenul acela de jucărie și de munte. Pe teritoriul țării noastre au existat multe linii de cale ferată cu ecartament îngust pe care circulau așa-numitele „mocănițe” . Trenuri de jucărie cu rol covârșitor industrial tractate la început de pufăitoarele locomotive cu aburi.

Acum se mai circulă pe linii înguste doar în câteva zone din țară preponderent în scop turistic (doar la Lonea-Petrila se mai transportă cărbune pe o asemenea linie, iar între Oravița și Anina mai circulă trenuri de călători). Pe lângă arhicunoscutele Mocănițe de la Vișeu, Moldovița, Câmpeni, Sovata (vezi impresii) și Covasna (vezi impresii), iată că în această vară circulă regulat și Mocănița de pe Valea Hârtibaciului.

În 2008 linia ferată îngustă Sibiu – Agnita – Sighișoara a fost clasată drept monument istoric, moment în care s-a format și un grup de voluntari dornici să conserve, să restaureze și să valorifice turistic linia ferată închisă din 2001. După un an apare Asociația „Prietenii Mocăniței” prin care tinerii voluntari încearcă să salveze acest patrimoniu feroviar de pe Valea Hârtibaciului. Găsiți pe pagina oficială de FB informații și fotografii despre frumoasa activitate de voluntariat dusă constant de un grup de câteva zeci de persoane (pe FB), precum și pe pagina web: sibiuagnitarailway.com/#.

Fragmente de istorie. Pe când Transilvania aparținea Imperiului Austro-Ungar se construiește primul segment de linie ferată îngustă între Sighișoara și Agnita (1898), prelungit apoi în 1910 până la Sibiu, inclusiv o derivație către localitatea Vurpăr. Segmentul construit inițial este cel care se și închide primul în 1965 datorită declivității mari din zona Sighișoarei care provoca greutății locomotivelor cu abur de a urca (10 km/oră). Pe relația Agnita – Sibiu vor circula trenuri de călători/marfă tractate Diesel până în 2001.

Informații utile. În ultimii ani am tot urmărit activitatea voluntarilor și am dorit să ajung să mă plimb cu mocănița într-una din cursele ocazionale organizate în apropierea Sibiului, atunci când s-a împrumutat câte o locomotivă aburoasă cu vagoanele aferente. Activitatea feroviară pe linia cu ecartament îngust se desfășoară în momentul de față pe porțiunea Hosman – Cornățel = 7 km; punctul de îmbarcare/debarcare este la Hosman, călătoria durează circa o oră și jumătate, cu o pauză de 20 minute în gara Cornățel.

Prețul unui bilet este de 25 lei/adult și 15 lei/copil (3-18 ani; sub 3 ani gratuit); rezervările și plata se fac online pe site-ul web (sibiuagnitarailway.com/magazin), se primește confirmare prin sms și pe email. Programul de funcționare a mocăniței pe perioada verii este următorul: miercuri o cursă la ora 18.30 (pe perioada vacanței de vară) și duminica două curse la orele 9.45 și 16.30.

Călătorii primesc la urcare în Mocăniță un bilet clasic de carton, locurile în vagoane se ocupă după preferințe/afinități/disponibilități. Momentan, în cele două puncte terminus nu există toalete. În gara Cornățel se pot achiziționa sucuri/apă, tarte/plăcinte și magneți.

Călătoria cu mocănița. Sosim de pe DJ 106 în gara Hosman cu 15 minute înainte de ora plecării (16.30), după ce parcurgem o alee laterală neasfaltată, destul de denivelată; autoturismele se parchează pe marginea drumului. Din cauza unor probleme de natură juridică și de proprietate plecarea se face de pe un peron pietruit recent situat în afara gării propriu-zisă. Tot aici este amplasat un panou informativ privind Gara Hosman.

Garnitura care trage la peron este formată din locomotiva diesel Deutz (an fabricație 1957; împrumutată temporar), un vagon de tramvai din anii ' 30 (adus din Occident) și un vagon de călători primit de la Depoul Crișcior. Ocupăm locuri în vagonul cochet de tramvai, clasa a II-a, cu scaune tapițate (cu spătar reversibil în funție de direcția de mers), măsuțe (o perioadă a servit ca vagon restaurant), raft pentru bagaje, jaluzele. Am vizitat și vagonul românesc care e dotat cu banchete de lemn și sobă (clasa a III-a).

Surpriza vine de la conductorul mocăniței: ne uităm la persoana care manevrează locomotiva diesel = o fată. E vorba de Diana N., o tânără care a învățat meseria de mecanic de locomotivă cu aburi la Moldovița, dar care momentan conduce și locomotiva diesel (youtube). Alături de Diana s-a aflat pe post de ajutor mecanic Andreea S., e super să privești prin ferestrele locomotivei spre șinele din față și să observi două fete cu căști pe urechi care conduc mașinăria.

Trenulețul colorat pornește la drum șuierând prelung. Viteza de deplasare e mică, putem sta cu capul afară pe geam fiind totuși atenți la vegetație. Timp de 30 de minute ne defilează prin fața ochilor relieful colinar transilvănean pe partea dreaptă și creasta Făgărașului pe stânga. Traseul se desfășoară între șoseau județeană și albia râului Hârtibaciu, pe lângă câmpuri agricole, zone deluroase sau mlăștinoase. Șinele traversează câteva podețe și un pod mai mare în apropiere de Cornățel, chiar și un fel de tunel vegetal format într-un pâlc de arbori. Observăm păsări de apă, prădătoare care stau pe baloții de paie, copaci roși de castori.

În gara Cornățel poposim jumătate de oră, locul e concesionat și restaurat de voluntarii Asociației. În clădirea veche se vând sucuri și apă, precum și tarte cu vișine, plăcinte cu brânză sau mere, suveniruri. Vedem pe un perete schema stației cu toate informațiile de circulație și instalațiile feroviare (schimbătoarele de cale) – de aici de la Cornățel se desprindea linia secundară către satul Vurpăr.

La întoarcere vine în vagonul nostru Mihai B., președintele Asociației – un om implicat 100% în acest proiect, care joacă rolul controlorului de bilete și perforează clasic bucățelele de carton. După această operațiune care încântă pe copii, Mihai ne povestește pe scurt istoria acestei linii ferate și ne relatează câteva întâmplări și glume care circulau pe vremuri despre mocăniță. Tot el ne-a atras atenția asupra copacilor doborâți de castor și ne-a arătat locul unde s-a filmat o reclamă la o băutură (în care a fost utilizată și mocănița). Mi-a plăcut acest gen de interacțiune, am ascultat, am râs, am pus întrebări. Bravo lor!

Ne apropiem de Hosman și în cadrul fereastrei vagonului apare în toată splendoarea biserica fortificată cu al său turn semeț (vezi impresii). Timp de câteva minute am privit linia din ultimul vagon, e o senzație interesantă (vezi aici o filmare integrală a traseului: youtube).

După o oră și jumătate ne-am întors în locul de plecare și ne-am luat la revedere de la inimoșii voluntari mulțumindu-le pentru frumoasa experiență feroviară.

Concluzii. Se pare că acțiunea de salvare a liniei ferate cu ecartament îngust Sibiu – Agnita se bucură ușor-ușor de succes. Cursele regulate de weekend din această vară au adus mulți vizitatori în zonă, trenul cu care am călătorit noi a fost integral ocupat. Chiar dacă nu e tractat de o locomotivă cu aburi trenul de jucărie te poartă prin locuri frumoase. Zgomotul roților de tren, șuieratul locomotivel și mersul legănat face din călătorie o reușită pentru iubitorii trenului. Programul poate fi completat cu o vizită la biserica fortificată din Hosman și o masă luată la localnici (amănunte pe site). Felicitări echipei de la Mocăniță!

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 761 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI