I Giardini di Zoe – grădina aristocratică din România

TIPĂREȘTE

Pe lista noastră de” musai de văzut” se afla de mai multă vreme” I Giardini di Zoe” , renumitul parc din vecinătatea localității Banpotoc, jud. Hunedoara.

Ne-am propus să ne îndeplinim dorința cu ocazia primului drum prin această zonă. Și iată că ocazia  s-a ivit cu prilejul călătoriei noastre spre Anina, localitate unde locuiește o soră a soției.

Am plecat din Sebeș, localitate unde ne-am cazat venind dinspre Covasna (așezare unde stătusem două săptămâni), mergând spre Oravița, locul următoarei cazări în drum spre Anina, într-o frumoasă dimineață de început de iunie.

O bună parte din drum l-am făcut pe A1, până în apropiere de Simeria, trecem prin acest oraș, și la ieșire o cârmim la dreapta, pe Dj 700A și apoi DJ 107, spre Banpotoc, respectiv spre ținta călătoriei noastre” I Giardini di Zoe” .

Am parcat mașina pe un teren special amenajat acestui scop, în apropierea obiectivului de vizitat.

La marginea șoselei un mic câmp cu maci a căror frumusețe parcă face preludiul  splendorilor cu care urmează să ne delectăm ochii și să ne încântăm sufletul.  

Urmăream recent pe un post de televiziune un documentar intitulat ” Grădini de vis: geometrie, artă, viaţă” - 'Jardins d'ici et d'ailleurs' (Franța 2016), în care sunt prezentate unele dintre cele mai frumoase grădini de pe mapamond, unele cunoscute, altele mai puțin, grădini aristocratice, realizate de capete încoronate sau de oameni avuți cărora le-a plăcut natura și frumosul oferit de aceasta.

I Giardini di Zoe, este o grădină aristocratică, chiar dacă italianul Giovanni Salvatelli, făuritorul acestei minunății, nu a avut un rang nobiliar, el fiind un om de afaceri având o fabrică de încălțăminte în Hunedoara. Din păcate în anul în care a fost realizat documentarul (2016) grădina nu era gata, ea intrând în circuitul public în 2018. În orice caz grădina ar trebui să-și găsească locul în documentarul amintit mai sus, dacă el va fi reluat într-o altă serie.  

Giovanni Salvatelli, al cărui nume îl găsim gravat pe spătarul unui fotoliu din granit amplasat în apropiere de Villa Vinci, și-a așternut pe câteva hectare de teren, inițial o livadă de pruni, ideea sa de a crea un spațiu frumos pentru odihnă, o oază de liniște, punând la lucru pasiunea și viziunea sa pentru grădinărit, totul fiind creat fără ajutorul specialiștilor în domeniu.  

Dar elementul primordial care a creat acest spațiu a fost în primul rând dragostea pentru nepoata sa Zoe. Și nu trebuie uitat un fapt: Giovanni Salvatelli probabil putea pune în practică acest proiect oriunde în Italia sau altundeva în lume, însă iubirea sa pentru România, pentru meleagurile unde și-a dezvoltat afacerea, l-a determinat să facă acest lucru aici.

Primul lucru care-mi atrage atenția înainte de a păși pe aleile grădinii este existența unui șantier în lucru, în partea stângă a actualului spațiu. Ni se spune că grădina se va extinde cu un spațiu dedicat nepotului proprietarului, Achile.

O alee pietruită, umbroasă, binefăcătoare în căldura de afară, formată din copaci cu coroanele pline de flori roz (corcoduși ornamentali) ne poartă pașii spre grădina de poveste. Pe partea stângă observăm pepiniera, locul care asigură necesarul de plante ce trebuie sădite. La capătul ei doi lei te întâmpină, atitudinea lor parcă îți atrage atenția asupra locului în care intri și în unde trebuie să ai un comportament decent.

Aleile parcului din piatră sau dale de beton, te poartă printr-o lume mirifică, la care contribuie din plin diversele ornamente din piatră, fântâni arteziene – trei la număr - al căror susur îți gâdilă în mod plăcut urechile, bănci din piatră sculptate. Felul în care aleile sunt desenate creează parcă adevărate labirinturi.

Arhitectura peisagistică este deosebită, aleile mărginite de garduri vii, arbuști și arbori ornamentali modelați prin tăieri regulate în forme geometrice sau figuri decorative, adevărate opere de artă vii, dau un aspect aparte, sofisticat grădinii terasate.

Printre alte dotări de decor, undeva în partea stângă a grădinii, privind dinspre Villa Vinci, este amplasată o cupolă care are înscris pe partea interioară a ei, faptul că grădina este donată nepoților Zoe și Achile.

În spatele grădinii se află Villa Vinci, locuința proprietarului, o căsuță cochetă doar cu parter. Pe unul dintre pereții de la fațadă, un portret al lui Constantin Brâncuși realizat din plăcuțe de ceramică și o placă din piatră pe care sunt dăltuite vorbele care arată rostul acestui loc:” Questo angolo di terra piu degli altri mi sorride” („Acest colț de pământ îmi zâmbește mai mult decât celelalte” ).

Alături de căsuță a fost construit un spațiu de odihnă și o terasă, un chioșc de unde poți lua o băutură rece/caldă, după preferințe, ceva ușurel de mâncare și, așezat la o masă, să reflectezi asupra lucrurilor frumoase văzute aici, în acest loc care degajă o energie aparte.

Văzută de sus, nu din dronă ci de pe cea mai înaltă colină aflată pe domeniu, grădina se vede cel mai bine în toată splendoare ei. Cu aleile sale trasate cu rigla, cu miile de plante aranjate în forme geometrice, cu fântâna arteziană din centrul ei.

Mă gândesc să mă opresc aici. Vorbe frumoase despre acest domeniu sunt foarte multe și cred că nu-și mai au rostul să le aștern eu aici.

De aceea voi lăsa fotografiile atașate review-ului să vorbească pentru că, nu-i așa, o fotografie face cât o mie de vorbe.  

Și, mai mult ca sigur, fotografiile nu slovele de mai sus îi vor face pe cei care nu au văzut” I Giardini di Zoe” să o facă.

Hai, drumuri bune și excursii frumoase!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd, până în 1.8.25, o versiune cu MULT mai puține reclame
• Ați dori o versiune COMPLET fără reclame? — va fi posibil, în viitor — pentru aprox 8-9 lei / lună

---

VIZUALIZĂRI: 56 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI