GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE26 decembrie 2024
Am petrecut vacanţa de Crăciun pe Valea Lotrului, într-o zonă superbă, cu peisaje care îţi tăiau răsuflarea. Am ajuns acolo în Ajunul Crăciunului pe o ploaie care m-a însoţit tot drumul încă de la plecarea din Bucureşti. Pentru că am fost cuminte =)), m-am bucurat de zăpadă de Crăciun, deorece chiar în acea zi ninsese abundent, ninsoarea oprindu-se cu puţin înainte să ajungem noi acolo, dar, deşi nu a fost prea frig, zăpada nu s-a topit până am plecat.
În prima zi de Crăciun mai mult ne-am odihnit, am mâncat, am dormit, iar am mâncat şi tot aşa, doar în prima parte a zile ieşind la plimbare pe jos prin împrejurimi, pe malul lacului pe care îl admiram din balconul camerei mele.
A doua zi de Crăciun am decis să ne mişcăm ceva mai mult şi mai cu folos, astfel că, imediat după un mic dejun copios şi două cafele bune, ne-am urcat în maşină şi am pornit pe DN7A spre Voineasa şi mai departe spre Obârşia Lotrului. Scopul nostru era să ajungem la Domeniul Schiabil Transalpina să „ne dăm” cu telegondola 😊.
Domeniul Schiabil Transalpina din partea de nord a judeţului Vâlcea este o atracţie turistică deosebită atât iarna, cât şi vara, având multe de oferit fiecărui tip de turist.
Accesul rutier este destul de facil
Din Bucureşti sunt 280 kilometri pe ruta: Piteşti – Râmnicu Vâlcea – Călimăneşti – Brezoi – Voineasa – Obârşia Lotrului.
Din Piteşti sunt 166 kilometri pe ruta: Râmnicu Vâlcea – Călimăneşti – Brezoi – Voineasa – Obârşia Lotrului.
Din Sibiu sunt 137 kilometri pe ruta: Brezoi – Voineasa – Obârşia Lotrului.
Există nouă pârtii de schi cu diferite grade de dificultate.
Domeniul are în dotare două linii de telegondolă, cu cabine de câte opt locuri, cele două trasee fiind interconectate printr-o staţie intermediară, cu schimbarea direcţiei la un unghi de 45 de grade. Instalaţia de cablu are o capacitate de transport de 2200 persoane pe oră pe fiecare segment.
Primul tronson porneşte de la o altitudine de 1350 metri la baza pârtiei şi urcă până la 1850 metri, pe o distanţă de aproximativ doi kilometri. Al doilea tronson este mai scurt, având cam între o treime şi o jumătate din lungimea primului şi o diferenţă de nivel de sub 100 metri, astfel că urcarea este mai lină, aşa ca o plutire 😊
Domeniul schiabil mai dispune de un telescaun şi 7 teleschiuri, tunuri de zăpadă etc.
Drumul cu maşina a fost foarte OK în prima parte, zăpada fusese îndepărtată de pe carosabil, asfaltul era ud, dar curat şi în bună stare. Apoi, pe măsură ce urcam, nu mi-a mai plăcut, pentru că au început curbele strânse şi asfaltul era tot vălurit, oricum nu mergeam cu viteză pe serpentinele alea, dar începusem să regret că nu am plecat înainte de a lua micul dejun :D. Brazii şi molizii acoperiţi de zăpadă ofereau o imagine de vis, un vis de iarnă adevărată, ca în copilărie.
După exact cincizeci de kilometri parcurşi în puţin peste o oră pe acel drum spectaculos, recunosc, dar mult prea virajat pentru gustul şi stomacul meu am ajuns la destinaţie. Credeam că „glumeşte” cu mine GPS-ul când mi-a dat timpul de parcurs, dar chiar atât am făcut şi drumul mi s-a părut destul de solicitant. Însă regretul meu a fost acela că, atentă permanent la drumul sinuos, nu am putut admira mai bine peisajul care mă înconjura.
Ştiam că există două parcări, una oficială, bine amenajată, la preţul de 25 lei pe zi şi alta puţin mai improvizată care costa doar 20 lei pe zi. Cu toate acestea, am văzut destule maşini parcate, mai mult sau mai puţin ordonat :D, pe marginea drumului, în afara carosabilului şi acolo am parcat şi eu, încercând să nu blochez pe nimeni, deşi eram convinsă că oamenii veniseră să schieze toată ziua, nu doar să se plimbe o oră două cum am făcut noi.
Din locul în care am lăsat maşina am urcat pe jos cam o sută de metri, traversând parcarea amenajată, până am ajuns la staţia de pornire a telegondolei unde o grămadă de oameni, cei mai mulţi cu schiuri formau o coadă măricică pe mai multe rânduri aşteptând să urce pe pârtie.
Întreb unde este casa de bilete şi mi se indică o clădire aflată în partea dreaptă. Îmi las soţul la coadă şi mă duc să cumpăr bilete. La caserie erau vreo trei puncte de vânzare, câte doi trei doritori la fiecare casă, merge repede.
Preţuri
Adulţi: 60 lei urcarea (coborârea fiind inclusă în preţ sau opţională, după dorinţă), preţ care includea şi o taxă Salvamont de 3 lei.
Copiii mai mari de 3 ani şi mai mici de 12 ani plătesc 40 lei.
Copiii sub 3 ani beneficiază de gratuitate.
Pentru schiori există posibilitatea de a achiziţiona schipass-uri cu durate şi preţuri diferite, de o jumătate de zi, o zi sau mai multe zile. Nu am aprofundat subiectul, nefiind deloc interesată de acest sport.
Program:
Programul de funcţionare este de luni până duminică, 9.00-16.30, marţi fiind închis pentru revizie.
Am plătit 120 lei cu card bancar, primind două cartele pe care le-am scanat la intrare.
Revin la coadă, surprinsă că aproape că ne venise rândul să urcăm. Degeaba mă speriasem eu de toată acea coadă, pentru că a mers foarte repede.
Cabinele au câte opt locuri pe cele două banchete situate faţă în faţă. Uşile se închid şi se deschid automat când cabina ajunge în dreptul peronului, instalaţia funcţionează continuu. Nu este permis accesul în cabină cu schiuri, sănii, plăci de snowboard. Geamurile cabinei sunt dintr-un plexiglass, uşor zgâriat, sau aşa am nimerit noi, permiţând admirarea în voie a parcursului. La urcarea pe primul tronson, mai abruptă, totul strălucea în jurul nostru, de nu mai distingeam pârtia, cerul, norii.
După puţine minute am ajuns la staţia intermediară, unde s-au oprit cei mai mulţi. Noi am mai făcut câţiva paşi şi am urcat în cea de a doua gondolă, continuându-ne plimbarea. De această dată am fost doar noi doi într-o cabină identică cu prima, putând filma şi fotografia în voie peisajele de vis care ne înconjurau.
Mie mi-a plăcut mai mult plimbarea pe cel de al doilea segment al traseului. Ne apropiam de altitudinea de 2000 de metri (sau pe aproape) şi simţeam cum temperatura începea să scadă. Nu am petrecut prea mult timp acolo, am făcut câţiva paşi, multe fotografii, am admirat peisajul şi am revenit pentru coborâre înainte de a-mi îngheţa de tot urechile.
Nemaiavând în faţă soarele care să ne orbească în zăpada strălucitoare, coborârea a fost chiar mai plăcută şi fotografiile ne-au ieşit mai bine.
De această dată am luat o pauză la schimbarea gondolei. Era mai plăcut acolo, mai cald şi mai ferit de vânt ca în vârf. Aici am găsit şi toalete incredibil de curate pentru traficul intens de acolo, dotate cu toate cele necesare. Singurele locuri aglomerate erau cele unde se comercializau băuturi calde şi mâncare, astfel că am renunţat. Aş fi băut un ceai cald, dar nu eram dispusă să stau la cozi.
Am revenit la gondolă, am urcat iar singuri într-o cabină şi am început coborârea. A fost absolut superb! Lacul Vidra se desfăşura la picioarele noastre, puteam vedea până şi barajul, iar muntele cu brazii acoperiţi de zăpadă se oglindea în luciul apei. Mi-a plăcut foarte mult şi parcă îmi părea rău că se termină plimbarea prin acest loc de o frumuseţe deosebită şi greu de descris în cuvinte. Ne-am umplut ochii şi sufletul de frumos.
Am uitat să menţionez existenţa centrelor pentru închirirea echipamentelor de schi, aflate atât jos la baza pârtiei, cât şi la staţia intermediară de la 1850 metri. Habar nu am care erau preţurile.
Eu nu schiez, nu am schiat niciodată, iar soţului meu sănătatea nu-i mai permite să se bucure de acest sport care îi plăcea tare mult cu hăt ani în urmă. Aveam o datorie mai veche faţă de el din 2015 din Dubai, când şi-a dorit să se dea cu schiurile într-unul din mall-urile din Dubai, nu mai ţin minte în care, dar mie mi s-a părut prea scump şi prea artificial totul şi i-am promis atunci că vom merge pentru schi în România în Poiană sau altundeva, însă nu am mai apucat să o facem. Cu o jumătate de gură, l-am întrebat dacă vrea să închirieze şi să se distreze puţin pe una din pârtiile uşoare, pentru copii, deja îngrijorată la gândul că nu m-aş putea ţine după el în bocanci de oraş pe pârtie fără să-mi rup picioarele sau să-mi învineţesc posteriorul în căderile inevitabile. Deşi trist, a fost cât se poate de realist şi a refuzat categoric propunerea mea. Am respirat uşurată. Seara la pensiune, când l-am întrebat cum i-a plăcut excursia făcută în acea zi, mi-a spus că pentru el a fost cam frustrant şi chiar dureros să găsească pârtii extrem de frumoase şi de libere, cum nu mai văzuse vreodată şi să nu poată să se bucure de ele.
Am revenit la maşină. Aglomeraţia era peste poate. Nu mai erau locuri libere în parcare şi oamenii aşteptau să se elibereze câte unul pentru a intra şi ei, în timp ce alte şi alte maşini veneau în continuare, înaintând cu greu. Nu m-a blocat nimeni şi am ieşit cu uşurinţă, locul fiindu-mi imediat ocupat. Ştiam deja ce drum mă aşteaptă la întoarcere.
Mai greu a fost să trec de un „bizon” din judeţul Hunedoara, care credea că mamiţica lui îi cumpărase şi stradă odată cu maşina, astfel că a considerat firesc să o abandoneze efectiv în mijlocul drumului ☹, blocând total un sens de mers, cel spre Voineasa. A fost nevoie să coboare soţul meu din maşină şi să-i roage pe cei de pe contrasens să mă lase şi pe mine să trec, să pot să depăşesc maşina individului, nici lor nevenindu-le să creadă cum pot fi unii atât de nesimţiţi.
Drumul de întoarcere a fost mult mai aglomerat ca la venire, dar eu l-am suportat mai bine şi nu mi s-a mai făcut rău pe serpentine.
Atât la dus, cât şi la întors ne-am întâlnit cu câte un utilaj de deszăpezire, de fiecare dată pe celălalt sens de mers, care încerca să „taie” din nămeţii aflaţi pe marginea drumului, astfel mai lăţindu-l puţin.
Toată această plimbare ne-a făcut o mare poftă de mâncare, aşa că am mers direct la pensiune, unde ne aşteptau deja cu prânzul pe care îl comandasem dinainte de a pleca la drum.
Am avut ocazia să descopăr în premieră o zonă superbă, de o frumuseţe incredibilă, o atracţie turistică deosebită din judeţul Vâlcea, de vizitat în tot timpul anului, iarna pentru amatorii de schi şi snowboarding, care vor avea o surpriză tare plăcută comparativ cu Valea Prahovei, şi în rest pentru plimbări în natură şi trasee de drumeţie pentru cei mai antrenaţi.
Eu cred că şi drumul acesta spectaculos până acolo a făcut parte din excursie şi a meritat! Poate până la vară voi prinde suficient curaj să încerc să abordez şi Transalpina, pe care am evitat-o mereu
Amfostacolo, , am fost încântată, mi-a plăcut fantastic de mult, aşa că RECOMAND din tot sufletul!
Trimis de nicole33 in 16.01.25 09:53:10
- Alte destinații turistice prin care a fost: -
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (nicole33); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@nicole33: Frumos, felicitari! Stiu bine zona, m-am tot plimbat pe acolo. Nu am fost niciodata iarna, dar sunt convins ca e foarte frumos.
Ma gandesc ca ar trebui sa faca o statiune chiar acolo, la baza partiei. Cred ca e destul de incomod sa stai in Voineasa sau in Calimanesti si sa faci de doua ori pe zi drumul pana la partie. Mie oricum imi pare rau ca Voineasa nu are succesul pe care il merita. De vidra nu mai spun. Poate cand s-o face autostrada, cel putin pe bucata de la Curtea de Arges pana pe Valea Oltului o sa se dezvolte mai mult zona.
Rog așteptați...
@nicole33: Peisajele hibernale din acea zonă sunt fantastice; lacul Vidra aduce un plus de frumusețe fiind perfect vizibil în timpul urcării/coborârii cu telegondola. Interesantă și urcarea cu telegondola, „din două bucăți” cum se spune. Ne-am bucurat de acele peisaje în vara lui 2021, dar zona arată superb și iarna, îmbrăcată în mantie de omăt.
Zona are un potențial turistic imens, o mulțime de obiective de tot felul sunt prezente în acest areal montan. Am fost de vreo câteva ori pe DN 7A între Brezoi și Obârșia Lotrului, dar niciodată nu ne-am abătut de la șosea (de ex. spre Ciungetu).
Din vârf, privind spre cealaltă parte a culmii, în vale, șerpuiește Strategica (ramnicuvalceaweek.ro/21276), un alt drum montan de poveste. Undeva în P34, la vale, acoperit de zăpadă se află acest drum.
Frumoase fotografii!
@nicole33:
”A doua zi de Crăciun am decis să ne mişcăm ceva mai mult şi mai cu folos, astfel că, imediat după un mic dejun copios şi două cafele bune, ne-am urcat în maşină şi am pornit pe DN7A spre Voineasa şi mai departe spre Obârşia Lotrului. Scopul nostru era să ajungem la Domeniul Schiabil Transalpina să „ne dăm” cu telegondola
Sincer, am crezut ca vei spune ca ai vrut sa schiezi! Nu m-as fi mirat! de la o vreme, nu ma mai mira nimic!
”Brazii şi molizii acoperiţi de zăpadă ofereau o imagine de vis, un vis de iarnă adevărată, ca în copilărie.
Intr-adevar, fotografiile tale sunt dovada peisajului de vis, de iarna frumoasa. Arata superb peisajul hibernal, dar cred ca si vara este minunat!
Ati avut parte de un Craciun exact asa cum ar fi trebuit sa fie, adica alb.
Este si rau ca zona nu este foarte dezvoltata si nici foarte cunoscuta, dar este si bine. Poate asa nu se va distruge atata frumusete, desi bizoni sunt din belsug pretutindeni, din pacate!
Multumesc mult ca ai impartasit frumusetile astea cu noi. Sunt convinsa ca vei mai merge acolo.
Sa ne vedem cu bine!
@nicole33:
1) Definește, te rog,” am fost cuminte” , deși... omulețul ăla care se tăvălește pe jos de râs ar putea răspunde în locul tău 
2) Ăsta e dezavantajul șoferului. Se bucură de vacanță sau popas doar când ajunge la destinație. În rest... trebuie să fie atent la drum. Csf? Ncsf!
3) Nu înțeleg de ce jignești bizonul. E un animal pe cale de dispariție. Ori... nea ăla sau poate vreo tanti, cine știe și toți ca ei, care procedează la fel, se înmulțesc cu o viteză incredibil de mare.
Altfel, ce să zic, frumos. Frumos tare. Moș Crăciun a fost darnic cu șederea asta acolo. Înclin să cred că la punctul 1) nu mai e nevoie de răspuns 
L.E. La P07 cred că zgârieturile alea de pe geam reprezintă în chineză ceva de genul ”Zhang Zhang + ăăăăă ... Jie Hung = love”
În deplasările noastre de la Voineasa la Obârșia Lotrului, ne-am abătut de câteva ori și la Vidra, dar numai vara. Am avut o tentativă de a ajunge acolo și iarna, prin februarie 2022, când eram cazați la River Hotel din Căciulata, dar după ce am trecut de Voineasa am mai mers cam 15-16 km. și ne-am întors, zăpada viscolită pusese stăpânire pe carosabil, iar utilajele încă nu apăruseră prin zonă. La fel am pățit-o și noi, ne-a luat foamea, iar la întoarcere am oprit și am mâncat de prânz la... Alpina. 
Într-adevăr, peisajele de basm fac toți banii, odată ajuns acolo uiți de curbele strânse, de aglomerație, de bizoni sau alte dificultăți întâmpinate pe traseu, deodată te trezești într-un loc feeric, în lumea fascinantă a zăpezii, din care nu ți-ai dori să mai pleci.
Frumoasă poveste ne-ai spus, completată cu superbele fotografii !
Felicitari pentru aceasta frumoasa iesire in natura!
Zona aceasta este de o frumusete deosebita, poate si pentru faptul ca este mai salbatica si mai putin indreptata de mana omului.
In urma cu ceva ani (2008) am fost intr-un concediu prin sindicat la hotelul Lotru din Voineasa. Nu mai fusesem de foarte multi ani la Voineasa si doream sa revad cum mai arata statiunea in 2008. Mi s-a parut la fel de frumoasa ca in anii 80-90, desi semne ca nu totul era in regula incepusera sa apara. Doua din vilele din statiune erau deja abandonate, chiar daca toate celelalte hoteluri si vile erau ocupate. Peste 4 ani reveneam in Voineasa (cazarea am avut-o in comuna, nu in statiune) si am fost cu vecinii si prietenii nostri in statiune sa vada si ei ce laudasem (pe buna dreptate atunci) noi in statiune. Dar surpriza a fost groaznica pentru mine si sotia mea. Din toate spatiile de cazare din statiune mai functionau hotelul Lotru si hotelul Lotrisor. Celelalte erau pe duca si pe ruinare. Am incercat atunci sa ajungem si in Vidra, statiunea de pe malul lacului de acumulare, dar cand am vazut si ruinele de acolo am renuntat. Ne-am continuat drumul spre Obarsia Lotrului si apoi spre Petrosani. Frumusetea peisajului a estompat supararea noastra ca se alese praful de niste locuri ata de frumoase.
Natura a dovedit, daca mai era nevoie, ca e mai desteapta decat noi oamenii si continua sa ne incante in continuare.
Numai bine si calatorii placute!
@Zoazore: La multi ani Zana Zbanghie!
Uitasem intr-un pahar cateva inghitituri de apa si dupa ce am citi acest ecou am vazut ca paharul ramasese gol. Deci tu esti cea care a baut apa dupa mine!
Scriam de mai multe ori aici ca modernizarea drumurilor si accesul mai facil la frumusetile naturii nu totdeauna sunt benefice pentru natura. Uitati-va ce s-a ales din Moieciu de Sus, din Ranca, din Straja! Si exemple, din pacate mai sunt. Daca nu reusim sa ne purtam corect cu natura vom regreta ca prea multa lume ajunge prea usor la frumusetile naturii.
De o perioada de timp, la sfarsit de saptamana mai poposesc intr-un loc pe care il iubesc la nebunie si care deocamdata este (inca) ferit de inghesuiala oamenilor. Dar in octombrie cand am fost ultima data am fost pe un traseu pe unde nu mai fusesem din primavara si am gasit 3 (trei) noi constructii aproape terminate. Si toate erau spatii de cazare. Mi-e groaza sa ma gandesc ca oamenii vor cotropi si acest refugiu al iubitorilor de natura.
Numai bine si calatorii placute!
@Yoda: Ideea de a construi cel putin doua statiuni montane in zona Voineasa, Vidra, Obarsia Lotrului a existat in anii de dupa Olimpiada de iarna de la Saraievo in 1984. Tinta realizarii acestor statiuni era organizarea de catre Romania a Olimpiadei de iarna. Dar in ziua de Craciun in 1989 l-am impuscat pe cel cu ideea, iar dupa aceea nimeni nu s-a mai gandit sa construiasca ceva acolo, ci sa darame si sa fure ce fusese construit pana atunci.
Dupa ceva timp o ministra a Turismului a construit acolo o telegondola care atunci, la fel ca si cea de la Straja, nu pleca de nicaieri si nu ducea nicaieri. Am injurat-o cu totii, dar uite ca acum ne bucuram de aceste telegondole.
Numai bine si calatorii placute!
@Yoda:
”Stiu bine zona, m-am tot plimbat pe acolo. Nu am fost niciodata iarna, dar sunt convins ca e foarte frumos.
Ştiam că te-ai plimbat pe acolo din articolele postate pe AFA în urmă cu vreo trei ani.
Eu mai fusesem în zonă cu mulţi ani în urmă într-o tabără şcolară în anii de gimnaziu, dar, spre ruşinea mea, nu-mi mai aduc aminte nimic din experienţa de cazare de atunci, decât că mi-a fost cam frig. Cred că am fost tot iarna sau în vacanţa de primăvară, în aprilie înainte de Paşti, cum era pe vremea mea.
Nefiind amatoare de sporturi de iarnă, această vizită mie mi-a fost suficientă, însă mi-aş dori să revin pe aici vara sau la începutul toamnei, să admir şi alte culori şi nici să nu-mi mai îngheţe urechile de frig
”Ma gandesc ca ar trebui sa faca o statiune chiar acolo, la baza partiei. Cred ca e destul de incomod sa stai in Voineasa sau in Calimanesti si sa faci de doua ori pe zi drumul pana la partie.
Ideea nu este deloc rea, având în vedere drumul greoi până acolo, problema rezolvându-se uşor şi elegant prin construirea unor cazări în imediata vecinătate.
”Mie oricum imi pare rau ca Voineasa nu are succesul pe care il merita. De vidra nu mai spun. Poate cand s-o face autostrada, cel putin pe bucata de la Curtea de Arges pana pe Valea Oltului o sa se dezvolte mai mult zona.
Toţi cei cazaţi în pensiunea la care am stat de Sărbători şi care au vizitat zona în zilele de Crăciun au fost exact de aceeaşi părere exprimându-şi dezamăgirea în legătură cu starea de paragină în care au fost lăsate/aduse, pare-se intenţionat, clădirile cândva cu destinaţie turistică din cele două staţiuni, care ar fi putut fi înfloritoare dacă s-ar dori asta.
Când vom scăpa de coşmarul numit Valea Oltului, se va scurta semnificativ durata drumului până la Sibiu şi mai departe, însă DN7A tot la fel de virajat va fi, accesibil doar dinspre Brezoi iarna şi închis în capătul opus, în caz de căderi mari de zăpadă
Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou! 
@liviu49: De Voineasa mă leagă multe amintiri plăcute, aici am venit în prima mea tabără, după ce am fost făcut pionier!
La ultima mea vizită în Voineasa, în vara anului 2022, am lăsat mașina în parcarea pensiunii și am luat-o la pas către stațiune. Hotelul Lotru era închis, la fel și hotelul din dreapta acestuia, nu-i mai rețin numele. Am continuat să urcăm în stațiune, cu greu am scăpat de câțiva câini agresivi, observând totodată că totul era închis, și hoteluri și vile. Atât drumul din stațiune cât și parcările erau năpădite de buruieni, clădirile arătau deplorabil, pe alocuri geamurile erau sparte. În capăt, sus de tot, pe partea stângă, o vilă era deschisă, dar nu părea să fie ceva turiști pe-acolo, era doar o doamnă care își făcea de lucru cu o mătură. Ne-am întors la pensiune dezamăgiți de cele văzute. Trist! Nu știu ce să zic, poate că și în Voineasa băieții deștepți procedează la fel ca în alte stațiuni, așteptând răbdători ca totul să fie în paragină, apoi să cumpere vile și hoteluri la prețuri foarte mici.
Numai bine!
@Safta Radu: Cand in 2012 am revazut statiunea Voineasa la numai 4 ani de la concediul de o saptamana am ramas tablou. Nu imi puteam imagina ca in numai 4 ani niste oameni (oare oameni?) vor distruge totul. Hotelul Lotru, perla statiunii, avea la subsol un bar si o baza de tratament. la mezanin erau sali cu mese de tenis, de sah, remmy, etc. Tot hotelul dispunea de o sala de spectacole cu circa 300 de locuri unde am vazut O noapte furtunoasa jucata de Teatrul Popular din Rm. Valcea.
Zilnic trei microbuze asigurau excursii in apropierea statiunii (Ciungetu, Obarsia Lotrului, lacul si manastirea Oasa) sau mai departe (Transalpina, Sibiu, Transfagarasan, Prislop). In complexul din dreapta hotelului, la parter era o alimentara, o cofetarie, un magazin universal cu cadouri. La primul etaj si la aldoilea functionau restaurante. In stanga hotelului era o terasa unde canta o formatie si unde se dansa si fara a fi consumator. Apoi, in spate (cum spunea toata lumea) erau doua hoteluri cu restaurant si o baza de tratament, dar si circa 20 de vile care erau in permanenta ocupate.
Incepuse inca de atunci construirea de pensiuni pe valea Voinesitei. Spre binele turismului pe valea Voinesitei s-au mai construit si alte pensiuni. Dar prea putin fata de ce a fost.
Numai bine si calatorii placute!
@tata123 🔱:
”Peisajele hibernale din acea zonă sunt fantastice; lacul Vidra aduce un plus de frumusețe fiind perfect vizibil în timpul urcării/coborârii cu telegondola. Interesantă și urcarea cu telegondola, „din două bucăți” cum se spune. Ne-am bucurat de acele peisaje în vara lui 2021, dar zona arată superb și iarna, îmbrăcată în mantie de omăt.
Peisajele fabuloase m-au încântat şi pe mine.
Da, Lacul Vidra completează în mod fericit decorul hibernal.
Nu am experimentat personal şi nici nu intenţionez, însă pot doar să presupun că şi senzaţia celor care coboară pe schiuri direct spre lac este cel puţin la fel de deosebită precum cea trăită de noi din confortul cabinei.
Ţi-am citit articolul, natura este la fel de minunată şi vara, aşa că mi-am propus o revenire în zonă în sezonul cald
Telegondola cu două segmente a fost o experienţă nouă şi pentru mine şi una extrem de plăcută.
În plus, pentru mine a fost şi o victorie personală, a treia în ultimii 10 ani, după cele din Turcia şi din Madeira, deoarece ani buni am evitat instalaţiile pe cablu care îmi dădeau atacuri de panică combinate cu un ciudat rău de înălţime.
”Zona are un potențial turistic imens, o mulțime de obiective de tot felul sunt prezente în acest areal montan. Am fost de vreo câteva ori pe DN 7A între Brezoi și Obârșia Lotrului, dar niciodată nu ne-am abătut de la șosea (de ex. spre Ciungetu).
Zona este superbă şi ofertantă, însă iarna posibilităţile mele au fost limitate. Am avut o listă mai lungă de obiective, dar am fost nevoită să renunţ la unele prea greu accesibile în condiţiile meteo de la sfârşitul lunii decembrie, cum au fost, de exemplu, Cascada Scoruşu, care m-a încântat din fotografii, sau o peşteră până la care aveam prea mult de urcat.
Având destul timp la dispoziţie, noi am mers şi spre Ciunget, cu gând să încercăm să vizităm hidrocentrala Lotru-Ciungetu (Uzina Dorin Pavel), dar nu ne-am documentat corespunzător şi ne-am întors cum am venit 
Ba am şi uitat că mai aveam de mers puţin până la pensiunea pe care o rezervasem iniţial pentru Crăciun, apoi m-am răzgândit şi am anulat, dar tot eram curioasă să văd ce am "pierdut"
Am completat însă din mers lista cu o mănăstire mai nou construită, care m-a surprins plăcut, deşi eu nu prea sunt fan
Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou!
@Zoazore:
”Sincer, am crezut ca vei spune ca ai vrut sa schiezi! Nu m-as fi mirat! de la o vreme, nu ma mai mira nimic!
Bună gluma!
Îmi place să cred despre mine că sunt suficient de realistă, îmi cunosc limitele şi nu mă hazardez aiurea.
Am avut o singură asemenea tentativă la 20 de ani când am plecat la Sinaia cu o gaşcă în care toţi schiau în afară de mine. Au încercat să-mi pună schiurile în picioare şi să mă înveţe ABC-ul pe drumul de maşină de la Pelişor, unde eram cazaţi, la Mănăstirea Sinaia. Am căzut de nenumărate ori, mi-am învineţit coapsele, iar ei au obosit de câte ori au fost nevoiţi să mă ridice. Noroc că mi-au strâns foarte bine clăparii şi aşa nu mi-am rupt şi picioarele pe acolo
M-am plictisit cumplit în acea vacanţă, pentru că mergeam cu ei să schieze şi îi aşteptam sus pe pârtie fumând în neştire şi bând ceaiuri cu rom (cu esenţă de rom), iar seara, când eu aveam chef de plimbare şi de distracţie, ei picau rupţi de oboseală.
”Intr-adevar, fotografiile tale sunt dovada peisajului de vis, de iarna frumoasa. Arata superb peisajul hibernal, dar cred ca si vara este minunat!
Aşa am zis şi eu
Fotografiile au ieşit cum au ieşit, nereuşind totuşi să surprindă prea bine frumuseţea neasemuită a locurilor, dar să urmăreşti filmuleţele postate şi atunci să te minunezi de cât de alb şi de strălucitor este totul.
”Ati avut parte de un Craciun exact asa cum ar fi trebuit sa fie, adica alb.
Am avut mare noroc, într-adevăr, şi ne-am bucurat de un Crăciun superb, exact cum ne doream
”Este si rau ca zona nu este foarte dezvoltata si nici foarte cunoscuta, dar este si bine. Poate asa nu se va distruge atata frumusete, desi bizoni sunt din belsug pretutindeni, din pacate!
Multumesc mult ca ai impartasit frumusetile astea cu noi. Sunt convinsa ca vei mai merge acolo.
Spre ruşinea mea, eu nu ştiam prea multe despre această zonă, poate şi din cauza unei insuficiente promovări, însă pentru vâlceni cel puţin este o destinaţie foarte cunoscută şi foarte frecventată, fiind şi mult mai accesibilă ca timp şi distanţă. M-am intersectat pe drumul de întoarcere cu foarte multe maşini cu numere de Vâlcea, Bucureşti şi Argeş, în această ordine! , veniţi pentru a schia pe nişte pârtii deloc aglomerate sau pentru derdeluş, cu vreo cinci kilometri mai înainte de a ajunge la Domeniul Schiabil Transalpina.
Aia cu Tucsonul din fotografie aş crede că a fost excepţia, restul oamenilor având un comportament civilizat, cu respect faţă de natură.
Vreau să mai ajung pe acolo şi sunt sigură că se va întâmpla!
Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou!
@Pușcașu Marin:
”1) Definește, te rog,” am fost cuminte” , deși... omulețul ăla care se tăvălește pe jos de râs ar putea răspunde în locul tău
Ehhh... a fost o glumă, pentru că nici eu nu credeam ce am scris
”2) Ăsta e dezavantajul șoferului. Se bucură de vacanță sau popas doar când ajunge la destinație. În rest... trebuie să fie atent la drum. Csf? Ncsf!
În ultimii 2-3 ani, de când nu mai folosesc serviciile şoferului personal, am început să simt cât se poate de acut acest dezavantaj.
CSF? NCSF!
”3) Nu înțeleg de ce jignești bizonul. E un animal pe cale de dispariție. Ori... nea ăla sau poate vreo tanti, cine știe și toți ca ei, care procedează la fel, se înmulțesc cu o viteză incredibil de mare.
Cer scuze speciei pe cale de dispariţie.
La fel cum fac ori de câte ori mă refer la "comunitari" cu varianta "maidanezi" şi cer scuze bieţilor căţei faţă de care nu simt decât multă milă şi simpatie, ceea ce nu se aplică în cazul aşa zişilor poliţişti
Oricum ai prins ideea.
”Altfel, ce să zic, frumos. Frumos tare. Moș Crăciun a fost darnic cu șederea asta acolo. Înclin să cred că la punctul 1) nu mai e nevoie de răspuns
Eu înclin să cred că a fost noroc chior toată această vacanţă minunată de Crăciun, schiţată foarte din scurt, pornind de la o recomandare foarte bună primită şi apoi toate s-au aşezat firesc, cum nu se poate mai bine, bonusul fiind zăpada căzută în ziua de Ajun. Că meritam sau nu, nici nu mai contează Să fie primit! şi a fost
” L. E. La P07 cred că zgârieturile alea de pe geam reprezintă în chineză ceva de genul” Zhang Zhang + ăăăăă... Jie Hung = love”
Nu-mi permit să te contrazic
Se vede cine se pregăteşte temeinic pentru o nouă explorare
Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou!
@Safta Radu:
”În deplasările noastre de la Voineasa la Obârșia Lotrului, ne-am abătut de câteva ori și la Vidra, dar numai vara. Am avut o tentativă de a ajunge acolo și iarna, prin februarie 2022, când eram cazați la River Hotel din Căciulata, dar după ce am trecut de Voineasa am mai mers cam 15-16 km. și ne-am întors, zăpada viscolită pusese stăpânire pe carosabil, iar utilajele încă nu apăruseră prin zonă.
Fiecare anotimp are farmecul lui. Eu am descoperit această zonă iarna şi a fost minunat, dar cred că în sezonul cald, preferatul meu, aş fi "savurat" chiar mai bine toate cele din jur.
Înainte de a pleca de la cazare spre Obârşia Lotrului am cules impresii de la turiştii care vizitaseră zona chiar în ziua când a nins, când au înaintat cu mare greutate, deşi aveau maşini puternice şi mai bine echipate. De la ei am aflat că au fost unii care s-au întors din drum pentru că nu puteau urca până acolo. Utilajele de deszăpezire erau la datorie, dar făceau faţă cu mare greutate ninsorii. Două zile mai târziu, când am ajuns şi eu acolo, a fost OK
”La fel am pățit-o și noi, ne-a luat foamea, iar la întoarcere am oprit și am mâncat de prânz la... Alpina.
Nu aveţi gusturi rele şi faceţi alegeri tare inspirate 
”Într-adevăr, peisajele de basm fac toți banii, odată ajuns acolo uiți de curbele strânse, de aglomerație, de bizoni sau alte dificultăți întâmpinate pe traseu, deodată te trezești într-un loc feeric, în lumea fascinantă a zăpezii, din care nu ți-ai dori să mai pleci.
Frumoasă poveste ne-ai spus, completată cu superbele fotografii!
Mă bucur că am avut ocazia şi plăcerea de a împărtăşi cu voi imaginile de acolo.
Pentru că tot a venit vorba de fotografii, aflată sus pe pârtie, am trimis în timp real poze de acolo mai multor prieteni. Tu ai fost singurul care a recunoscut din prima locul unde eram şi de unde "transmiteam" live
Mulţumesc mult pentru sfaturi, vizită şi ecou!
@nicole33: Mie mi-au fost dragi câinii de când mă știu. Dar până la 37 de ani am stat la bloc și n-am avut niciodată câine. Aveam senzația că dacă țin un cîine la bloc îl chinui și pe el, mă chinui și pe mine.
Apoi am avut șansa să trec la curte. Mi-am luat (de fapt am” primit” ) doi câini. I-am găsit în fața porții, într-o dimineață rece de noiembrie. Maidanezi, desigur. Devin repde membri ai familiei și mi se părea aiurea când mă întreba cineva ce rasă de câini am, să-i răspund... mai_danezi. Așa că am inventat rasa My Danish . Sună mai nobiliar, nu?
Cu ocazia asta, realizez c-am scăpat și de confuzia aia de care ziceai tu... cu comunitarii... ăăăă, ăia cu uniformă
@Pușcașu Marin:
”Apoi am avut șansa să trec la curte. Mi-am luat (de fapt am” primit” ) doi câini. I-am găsit în fața porții, într-o dimineață rece de noiembrie. Maidanezi, desigur. Devin repde membri ai familiei și mi se părea aiurea când mă întreba cineva ce rasă de câini am, să-i răspund... mai_danezi. Așa că am inventat rasa My Danish . Sună mai nobiliar, nu?
Corect!
Cam aşa păţeam eu cu motanii mei şi apoi cu ultima şi singura pisică.
Eram întrebată de rasă şi ridicam din umeri. Mă enervam când primeam un răspuns dispreţuitor: "Ah... e maidanez! " şi mă simţeam obligată să intervin cu precizarea că am un apartament absolut decent, nu lux, dar curat şi civilizat, nu dorm pe maidan sau în gară şi în plus "băieţii" mei sunt educaţi, de familie bună, cu părinţi ingineri 
Aşa reuşeam să închid gura multora 
Orice animal bagi în casă/curte măcar trei zile, devine membru al familiei, te ataşezi de el şi nu mai pleacă câte zile o avea. Ţi-o spun din experienţă
@Safta Radu:
”La ultima mea vizită în Voineasa, în vara anului 2022, am lăsat mașina în parcarea pensiunii și am luat-o la pas către stațiune. Hotelul Lotru era închis, la fel și hotelul din dreapta acestuia, nu-i mai rețin numele. Am continuat să urcăm în stațiune, cu greu am scăpat de câțiva câini agresivi, observând totodată că totul era închis, și hoteluri și vile. Atât drumul din stațiune cât și parcările erau năpădite de buruieni, clădirile arătau deplorabil, pe alocuri geamurile erau sparte. În capăt, sus de tot, pe partea stângă, o vilă era deschisă, dar nu părea să fie ceva turiști pe-acolo, era doar o doamnă care își făcea de lucru cu o mătură. Ne-am întors la pensiune dezamăgiți de cele văzute. Trist!
Aţi fost curajoşi să ieşiţi la plimbare pe jos printr-o staţiune aflată în paragină, să vă atace câinii, probabil înfometaţi.
Pe mine m-ar fi apucat şi depresia, nu doar dezamăgirea la vederea ruinelor, mai ales dacă mi-aş fi amintit cum arăta cândva această staţiune
”Nu știu ce să zic, poate că și în Voineasa băieții deștepți procedează la fel ca în alte stațiuni, așteptând răbdători ca totul să fie în paragină, apoi să cumpere vile și hoteluri la prețuri foarte mici.
Nu ar fi deloc exclus ca scopul să fie cel bănuit de tine şi totul să fie premeditat.
=
Îmi pare rău că am uitat să merg să văd şi pensiunea aia pe care mi-ai recomandat-o tu.
Opream să beau o cafea sau un suc şi mă lămuream dacă proprietara este aşa cum mi s-a părut la telefon şi dacă poziţionarea şi peisajul meritau riscul.
@nicole33:
Ne-am plimbat de multe ori pe jos prin Voineasa, dar niciodată nu am avut probleme cu câinii. Cei pe care i-am întâlnit în stațiune erau slabi, sărăcuții, mi-a fost milă de ei, dar nu aveam ce să le dăm de mâncare, au lătrat și ei cât au lătrat și au plecat, eu oricum mă înarmasem cu pietre, dar n-a fost cazul să le folosesc.
Așa este, n-ai cum să nu te întristezi când vezi ce s-a ales de o stațiune care în alte vremuri era considerată „Perla Carpaților” . Totul a fost lăsat în paragină, nu vezi țipenie de om, din cauza vegetației abia se mai observă drumul.
Pensiunea la care nu ai mai ajuns este amplasată într-un loc de vis, îți garantez asta! Iar ocazii de a ajunge acolo cu siguranță vei mai avea.
@Safta Radu:
”Pensiunea la care nu ai mai ajuns este amplasată într-un loc de vis, îți garantez asta!
Despre ce pensiune e vorba?
@Yoda:
”Despre ce pensiune e vorba?
Pensiunea respectivă nu se află în Voineasa, ci în Ciungetu.
A fost recomandată călduros de către Radu în urma sejurului petrecut acolo în urmă cu nişte ani.
Însă, între timp, s-au schimbat administratorii sau proprietarii acesteia, s-au schimbat multe pe acolo şi multe recenzii proaste reclamă comportamentul gazdelor.
Inclusiv la telefon, doamna nu părea să debordeze de amabilitate, iar informaţiile suplimentare cerute cu o lună înainte de Crăciun pe mail sau WApp nu au sosit nici până azi
Voiam să ajung acolo să văd despre ce este vorba, cu gândul la o vacanţă viitoare, să apreciez dacă pot ignora gazdele pentru a mă bucura doar de cele din jur, eu oricum nesocializând prea mult cu proprietarii în general
Tare faină această recompensă (că ai fost cuminte ) de la Moș Crăciun! De mult n-am mai văzut așa zăpadă, brazi „îmbrăcați” în alb, pârtii atât de libere, un peisaj de iarnă adevărată, ca-n copilăria mea. Văzând pozele mă întrebam, în gând, desigur: „Ou sont les neiges d'antan?!” , mai ales că s-a întâmplat să fiu în Sinaia de la 5 la 11 ani!
”Mai greu a fost să trec de un „bizon” din judeţul Hunedoara, care credea că mamiţica lui îi cumpărase şi stradă odată cu maşina, astfel că a considerat firesc să o abandoneze efectiv în mijlocul drumului ☹, blocând total un sens de mers, cel spre Voineasa
Ce să mai spun 
, „e” unii nesimțiți rău de tot 
Chiar și în București sunt lăsate trotinete electrice în mijlocul trotuarelor pietonale
Mă întreb cine ar fi trebuit să-i educe cum se circulă, școala sau părinții?!
Mă bucur pentru voi că ați fost acolo și că v-a plăcut! M-ași bucura să aud că ai fost și toamna, așa cum îți dorești!
Felicitări pentru articol și pentru minunatele poze!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2021 Trip to sky – Telegondola Transalpina/Vidra — scris în 18.10.21 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2019 Energia din munti — scris în 11.08.19 de momote65 din IANCA NOUA - RECOMANDĂ
- Nov.2015 ,,Preambul'' pt Cheile Latoriţei - Defileul Lotrului — scris în 20.12.15 de marocanu21 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2011 Statiunea Vidra? — scris în 07.09.11 de Lumis66 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2010 Lacul Vidra si statiunea parasita ce se oglindeste in el... — scris în 11.11.10 de magdalena din BUCUREșTI - nu recomandă
- Oct.2010 O ruina-statiunea Vidra — scris în 15.10.10 de alinush_geo din PLOIESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată