La Rânca, pe drumuri de munte

TIPĂREȘTE

Într-o duminică însorită a lunii iulie 2007 am decis să facem o plimbare până la Rânca, mult lăudata, în acea vreme, staţiune de pe Transalpina. Traseul este deja clasic: Piteşti-Râmnicu Vâlcea-Horezu-Novaci (aproximativ 160 km) şi, de aici se face la dreapta şi se intră pe DN67C (Transalpina), care, atunci când este deschis, duce până la Obârşia Lotrului şi, mai departe, spre Şugag, până la Sebeş. Pentru cei care ar intenţiona să meargă pe acest drum între Obârşia Lotrului şi Şugag, eventual lăsându-se induşi în eroare de unele hărţi mai vechi (nu ştiu cum e situaţia la cele noi), trebuie să vă spun că această porţiune a Transalpinei este neasfaltată, numai bună pentru o competiţie "off road". În schimb, peisajul este formidabil, mai ales în zona lacului de acumulare Oaşa.

La data vizitei noastre, drumul era deschis numai între Novaci şi Rânca, vreo 20 km, dar era în stare foarte bună (tocmai fusese asfaltat), cu excepţia porţiunii finale, de la staţia radio Parâng până în staţiune, pentru care probabil nu a mai ajuns asfaltul. Staţiunea este de fapt o îngrămădire de vile şi cabane construite de-a lungul drumului, fără niciun plan, complet haotic, pe o muchie de munte de sub vârful Păpuşa, din masivul Parâng. Este drept, s-au amenajat nişte pârtii de schi, dar astea sunt bune numai iarna. Categoric, vara nu merită să te duci decât pentru aerul curat, staţiunea fiind situată la 1600 m, ceea ce, pe de altă parte, este un dezavanaj din punctul de vedere al vegetaţiei. Practic, aici este o vegetaţie de tip păşune alpină, aşa că nu vă aşteptaţi să cădeţi pe spate de cât de frumos este aici, mai ales că aspectul de lucru neterminat al staţiunii nu e nici el în avantajul acesteia.

În schimb, pentru iubitorii automobilismului montan este un loc bun, chiar mai bun decât pe transfăgărăşan, dar iarna e nevoie de un 4x4, pentru mai multă siguranţă. Dacă drumul e deschis până peste creastă, cu atât mai bine.

Am plecat din Rânca, staţiunea de munte unde până acum câţiva ani era doar o cabană, destul de dezamăgiţi, atât pentru ce am găsit aici, cât şi pentru că drumul era închis şi a trebuit să ne întoarcem pe acelaşi traseu.

Ca o concluzie, Rânca, cel puţin la acea dată, mai avea mult până să ajungă să merite numele de "staţiune montană".

Aşa că, la întoarcere, pentru a mai atenua dezamăgirea, am decis să trecem şi pe la două cunoscute mănăstiri din Vâlcea.

Prima la care am oprit a fost mănăstirea Horezu (cunoscută şi sub numele de Hurezi, sau Hurez), considerată ca fiind cel mai complet si mai reprezentativ ansamblu monastic in stil brancovenesc şi cea mai de seamă ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu. Mănăstirea, datând de la sfârşitul secolului al XVII-ea, este aşezată la poalele munţilor Căpăţânii, pe DC114, ce urcă spre nord, de la Horezu spre Ifrimeşti.

Cei care nu au ajuns încă până aici îşi pot face o idee accesând wikipedia

Revenind pe DN67, am continuat spre est, am trecut de Tomşani şi am intrat în comuna Costeşti (ajunsă celebră de la ultima mineriadă, cea din 1998). Aici am părăsit din nou DN67 şi am urcat pe valea Bistriţei, până în satul Bistriţa, unde se află mănăstirea cu acelaşi nume, Bistriţa. Aceasta este mai veche decât mănstirea Horezu, datând de pe la sfârşitul secolului al XV-lea, dar biserica mănăstirii este o construcţie de dată mai recentă, din secolul al XIX-lea, în stil neogotic. Aici sunt adăpostite de peste 500 de ani moaştele sfântului Grigorie Decapolitul.

La fel, informaţii interesante se găsesc pe wikipedia.

De la mănăstirea Bistriţa se poate ajunge la mănăstirea Arnota , la vreo 5-6 km distanţă, dar drumul este neasfaltat, foarte dificil şi trece printr-o carieră, aşa că, neavând o maşină de teren, am renunţat să urcăm, întrucât nici drumul pe jos, pe scurtătură nu mai era o alternativă, fiind prea târziu.

Am încheiat călătoria cu liniştea în suflet dată de clipele de meditaţie petrecute la cele două mănăstiri şi cu convingerea că această a doua parte a călătoriei a salvat o zi care la un moment dat părea a fi dezamăgitoare.

---

VIZUALIZĂRI: 2245 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI