Beliș - Destinație de vacanță

TIPĂREȘTE

Ion și Gheorghe se întorc acasă după călătoria la București. Ajung la gară, se urcă în trenul de Cluj, și găsesc două locuri.

- Auzi, mă? Prost ești tu. Eu știam de la București, da' dacă spuneam de atunci, ce mai vorbeam noi atâta drum?

Tare fain bancul, că atâta vorbesc și eu pe drum și nu numai, adică puțin sau deloc. Iar cât despre companiile de telefonie? Dacă ar avea clienți ca mine ar da faliment pe loc... Noroc cu netu... că de nu, nu mi-ar trebui această instalație de vorbit... Partea bună la asta că scriu ceva mai mult decât vorbesc și asta din fericire aici pe AFA.

A fost o dată ca niciodată în munții Apuseni un loc unde veneau oierii la pășunat. Și le-a plăcut atât de mult locul încât unii dintre ei au hotărât să rămână aici chiar dacă trebuia să înfrânte capriciile vremii la o altitudine de 1050 m deasupra mării. Adăposturile improvizate au devenit colibe, colibele au devenit case. Casele s-au înmulțit și iată a venit și anul 1737 an cu o primă atestare documentară despre acest loc. Cea oficială de când există Belișul este din 1770 pe atunci era deja sat în toată regula.

Acuma sincer dacă eu eram oier prin zonă, rămâneam acolo, frumusețea și bogăția naturii era de convins. Și trăiam până la adânci bătrâneți. Partea mai puțin frumoasă a poveștii era dacă mă prindea pe acolo anul 1970. Era anul construirii barajului Beliș-Fântânele, în plină eră comunistă anul în care trebuia strămutat satul încă din temelii, cu biserici cu tot. Și chiar dacă statul român a contribuit la strămutarea localității, totuși: deranjul a fost maxim, un șoc pentru locuitorii de atunci. Să-ți vezi imobilul cu grădină cu tot, munca de o viață ducându-se pe apa sâmbetei (adică a Someșului Cald) parcă nu ți-e totuna chiar dacă primești alt loc, alte fonduri pentru reconstruirea vieții. Din această cauză lacul mai are o denumire populară: Lacul blestemat

Să zicem prezentul este mai frumos decât anul 1970 cel puțin din punct de vedere turistic. Locul atrage anual ca un magnet pe mulți iubitori ai naturii, drumețiilor, sporturilor de apă, și de iarnă, dornici de vacanță departe de zgomotul Clujului sau orașelor din țară și străinătate, iubitorii de obiective turistice aflate în zonă create fie de natură fie de mâna omului așa că nu am ales întâmplător titlul articolului Beliș-destinație de vacanță.

Gugălu... arată drumurile naționale ca și cea mai importantă rută, așa că din Cluj-Napoca vom porni pe E60/DN1 până la Huedin după care virăm stânga pe DN1R (drum care te duce prin și pe lângă Parcul Natural Apuseni până la DN75 care are aceleași caracteristici, dar te scoate ori până la Turda ori până la E79 pe la Ștei) Ăsta e drumul de 78 km din Cluj-Napoca, La extrema cealaltă este DJ107P un drum în plină reabilitare „europeană“rupt de altfel cu scopul precis să rupă și mașinile. Vehiculul meu fiind din categoria mașină-căruță bineînțeles că am ales acest drum, dar peisajele de vis văzute au meritat efortul. Pe aici am făcut 55 km din Cluj-Napoca.

Nu recomand drumurile descrise, prima rută de și bună este prea lungă (excepție cei care vin dinspre Oradea) iar a doua rută rupe mașinile (nu chiar în două dar umflă facturile la service la următorul ITP) Calea de mijloc și recomandată de mine este 103K, pe E60/DN1 în localitatea Căpușu Mare se va vira la stânga, se vor traversa urcând localitățile Agârbiciu, Dângăul Mare, Mărcești, Râșca și ajungem la Beliș. Așa vom face 57 km pe un drum mai bun decât 107P, și mai scurt decât DN1R.

Despre Beliș nu s-a povestit nimic la ora de geografie, dar vă relatez eu câte ceva. Această destinație de vacanță se află la 1050 m deasupra mării (Negre sau de altă culoare) și se află aici la 46°41′04″N 23°01′45″E dar degeaba traduc, numai un dispozitiv ceva mai inteligent ca mine poate spune ce sînt aceste cifre și unde se află pe globul pământesc. Eu pot spune doar că Belișul se află în munții Apuseni/Carpații Occidentali într-un loc la nord-vest al munților Gilău. Turistic vorbind Belișul se află în imediata vecinătate al Parcului Natural Apuseni-tradus pe limba noastră un loc foarte frumos. Din punct de vedere demografic populația a tot scăzut și tot scăzut din 1966 încoace, cert este faptul că acum sînt vreo 1200 locuitori care în sezon cel puțin se dublează dacă nu se triplează. Așa se explică și faptul cât de greu am găsit cazare în preajma minivacanței de 1 Mai.

No fain... și timpul va trece prea repede în destinația vacanță Beliș. Cum am trecut pe lângă barajul și lacul de acumulare Beliș-Fântânele aceasta ar fi primul descris.

Barajul și stațiunea Fântânele

Este un lac creat de mâna omului dar ce lac? Lungimea acestuia măsoară numai puțin de 13 km, iar apa Someșului Cald se adună aici creând un volum de apă numai puțin de 2315000 mc. În orice caz prin anii 70 era jale aici o grămadă de sate au fost inundate de ape. Printre localitățile inundate putem enumera Giurcuța de Jos (Belișul de astăzi) Barajul se află la înălțimea de 996 m deasupra mării, dimensiunile sale sînt 400 m lungime, lâțimea la bază 264 m cu o înălțime de 95 m. Pe partea opusă a barajului am văzut spre deosebire de barajul Tarnița o consolidare cu bolovani era un deal întreg pe partea cealaltă. Pe sub acest deal pleacă apa adunată într-o călătorie spre hidrocentrala de la Mărișel.

Stațiunea Fântânele în sine nu este întinsă doar câteva hoteluri și pensiuni asigură cazare pe lângă alte imobile private. Am încercat să luăm masa undeva aici dar nu am reușit, era închis peste tot și ni s-a spus că prima zi de deschidere a locurilor de luat masa va fi 29 aprilie. Am făcut o plimbare în acest loc destul de liniștit înainte de minivacanță. Ajungând la mal observând multe gunoaie care se adună aici am observat și frumusețile zonei din alt unghi. În sezon totuși este mai multă animație, am înțeles că vara se pot închiria ambarcațiuni, se poate practica schiul nautic sau alte sporturi de apă, iar în sezonul rece schiorii sînt așteptați cu o pârtie.

Prin centrul comunei

Ieșind din Fântânele am parcurs încă cca. 4 km urcând pe Dealul Negru acolo unde se află Belișul. Am ajuns la o intersecție unde la stânga se virează spre Bălcești DC121, în apropiere am găsit și locul de cazare Casa Transilvania. În triunghiul format în această intersecție vom observa un mic părculeț amenajat, în mijlocul căruia se află un bust aparținând lui Avram Iancu, o bancă, drapelul României și o mică împrejmuire probabil ca să nu intre vacile din comună peste Avram Iancu că nu îi plăcea. În spatele părculețului se află Biserica Penticostală din Beliș, o clădire ceva mai nouă.

Urcând spre centrul comunei vom observa câteva clădiri publice. Prima clădire este Oficiul Poștal la dreapta iar la stânga funcționează Punctul de Informare Turistică Beliș, părerea mea că este cea mai importantă instituție pentru turist. Urmează Primăria Beliș la dreapta, un complex comercial mai retras de drum, iar în fața acestuia Monumentul Eroilor din Beliș din primul război mondial un obelisc din beton interesant ridicat de către pompieri, clădirea lor aflăndu-se imediat după. Urmează o altă clădire de utilitate publică în care funcționează un cabinet medical și o farmacie.

Biserica de lemn din Beliș

Din centrul Belișului se va observa biserica de lemn. Este un lăcaș de cult din categoria celor strămutate. Originalul se afla jos în fosta Giurcuța de Jos (Belișul de astăzi) încă în 1820. Incendiată în 1848 s-a construit alta, cea pe care o vedem în prezent. După construcția barajului a fost strămutată pe cheltuiala statului (mă mir deoarece comuniștii de atunci nu prea au fost prieteni cu biserica) și dus în locul în care se află astâzi. Eu cred că a fost demontată (fiind din bârne de lemn) și remontată.

Biserica ortodoxă cu o navă și turn clopotniță poartă hramul Sfinților Arhanghel Mihail și Gavril. În momentul vizitei fiind seara nu am reușit să admir clădirea decât pe dinafară. Era încuiată. În dreapta căii de acces către biserică se va observa un camping cu căsuțe.

Biserica Urmanczy sau Biserica din lac

Biserica catolică din piatră a fost construită în 1913, denumirea Urmanczy provenind de la numele ctitorului său. Acesta nu mai putea fi strămutată, așa că a rămas în lac, pereții integrali dar fără acoperiș se pot admira de către turiștii norocoși care ajung acolo într-o perioadă în care se curăță barajul (o dată la 5 ani) sau într-o perioadă de secetă. Atunci se poate vizita această curiozitate turistică în diferite faze de inundare sau complet descoperită de ape. Aflând și eu de existența acestei biserici eram interesat dar mi-am băgat repede pofta în cui, barajul este plin de apă în această perioadă. Dar am întrebat și aflat de la un localnic unde este.

Biserica ortodoxă nouă din Beliș și fiind mai convenabil așa, s-a construit alta de piatră, copia fidelă lăcașului de cult din apă. O găsim dacă mai parcurgem pe DC121 de la Biserica de lemn vreo 300m. Este frumoasă așa cum a fost și cea de sub lac. A fost clădită în perioada construirii și pe urmă inundării barajului 1974-1975. Se află la dreapta drumului direcția Bălcești, în mare parte este construită din piatră, acest material domină inclusiv la turnul clopotniță, nava bisericii este 1/3 piatră, și 2/3 zidărie zugrăvită în alb/galben. Acoperișul este din tablă simplă.

Mânăstirea Râșca Transilvană

Coborând din centru înapoi la locul de cazare după o scurtă pauză am luat-o în cealaltă direcție, Călata pentru a vizita Mânăstirea Râșca Transilvană, traseul are cca. 2 km până acolo. În drum am mai observat un magazin mixt, o fermă de cai, casele vechi și noi din comună, localnicii prezenți se pregăteau de minivacanță, unii tundeau iarba, alții crăpau lemne. Destul de des se observă și o ambarcațiune în curțile oamenilor sau la pensiuni, ori o simplă barcă cu vâsle ori motorizată pe care le vor folosi la agrement (sau la pescuit?) pe lacul Fântânele. În apropiere de ieșirea din Beliș am observat o pensiune/restaurant La Bunicii lăudat de cei din zonă, am încercat să luăm masa aici a doua zi la amiază dar era afișat acel program de extrasezon. Doar seara era deschis.

După ieșire din Beliș se va vira la dreapta spre Râșca pe 103K, pe acest drum se ajunge până la Căpușu Mare acolo unde se va intersecta cu E60/DN1.

Comuna și satul Râșca cu 1446 locuitori se află în imediata vecinătate a mânăstirii. Mânăstirea a fost construită în 2002, sfințită în 2003. O anexă, o casă monahală se află lângă mânăstire acea a fost renovată în 2008. Acolo se află și toaletele care pot fi folosite de către vizitatori, de asemenea la intrare există și un magazin de obiecte bisericești. Din curte se poate admira panorama Belișului și munții Apuseni. Tot acolo în fața bisericii meșteri tâmplar maramureșeni tocmai construiau un foișor mare și rotund cu elemente sculptate, și de care vor putea beneficia și turiștii.

Biserica cu hramul Sfânta Paraschiva (Ocrotitoarea Mânăstirii) am putut-o vizita și pe interior. Se vede că totul este nou, strălucește și pe dinăuntru inclusiv frumoasa pictură. Afară sub brazi mai este un loc amenajat și destinat odihnei vizitatorilor, este un loc cu bănci. După vizită ne-am întors la locul de cazare. Pe drum am observat câteva veverițe obraznice, au coborât dintr-un brad și au trecut șoseaua cu riscul de a fi călcate de mașini.

Biserica de lemn din Bălcești

A doua zi după decazare a urmat drumul DC121 tocmai pentru a ajunge la Răchițele la cascada cu același nume. În apropierea Belișului în Bălcești am obsrvat o biserică de lemn și am oprit. Bălcești este un sat aflat la o altitudine de 1150m deasupra mării, are 123 locuitori și o atestare documentară din 1786. Biserica ortodoxă construită integral din lemn datează din 1936.

Dealul Boții

Continuând drumul spre Răchițele pe acel drum reabilitat din fonduri europene dar cu o singură bandă (am povestit data trecută că la o întâlnire cu un alt autovehicul circulând din sens opus fiecare trebuie să iasă puțin în decor pentru a putea încape) deci atenție sporită, șoferi. Am ajuns și la cel mai înalt punct al traseului platoul Dealul Boții de unde se poate vedea tot din împrejurimi munții Apuseni pe care am observat încă zăpadă, inclusiv o parte din lacul de acumulare Fântânele. Înălțimea unde ne-am oprit este de cca. 1300 m, satul cu denumirea Dealul Boții se află puțin mai jos la 1200m. De aici am început să cobor spre Răchițele pentru a ajunge la Cascada Vălul Miresei dar asta va fi o altă poveste în viitorul apropiat.

Bineînțeles că recomand o vizită în Beliș, chiar și o vacanță. Rog WM să atașeze, mulțumesc.

https://www.youtube.com/watch?v=xKInhT648ZI

---

VIZUALIZĂRI: 5576 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI