Transursoaia - Transalpina din Apuseni

TIPĂREȘTE

De la Rimetea până la cascada Vălul Miresei, am parcurs unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din țară. Am pornit pe DN 75 până în localitatea Albac, de unde am virat la dreapta pe drumul național 1R, cunoscut și sub numele de Transursoaia.

Acest drum de munte face legatura între Albac – Horea – Beliş Fântânele - Huiedin. Drumul are o lungime de aproximativ 80 de kilometri și urcă până la o altitudine de 1300 de metri. Destul de îngust pe unele porțiuni, drumul urcă şi coboară în pante abrupte. Are multe curbe la 180 de grade, motiv pentru care unii îl aseamănă cu Transalpina.

După aproximativ 10 minute de mers pe Transursoaia, am ajuns în dreptul unui panou indicator, care ne îndrumă spre casa unuia dintre conducătorii răscoalei țărănești de la 1784 din Transilvania, Horea. Am virat la drepata pe un drum foarte îngust, încape doar o mașină. După vreo 200 de metri drumul se mai lărgește și începe să urce. Din loc în loc se găsesc puncte de belvedere de unde imaginile sunt foarte spectaculoase. Se văd casele moţilor răsfirate pe dealurile din jur, culmile rotunjite proaspăt cosite cu căpițe de fân și ici colo câte o stână.

După 3 kilometri parcurși pe acest drum, am ajuns la casa lui Vasile Nicola Ursu, cunoscut sub numele de Horea. În fața casei există o mică parcare unde am lăsat mașină.

Ne-am apropiat de casă, dar aceasta era închisă, nu există nici un număr de telefon la care să suni ca să vină cineva să deschidă. În fața casei se află bustul lui Horea, realizat de sculptorul Romulus Ladea în 1967 și pus în acest loc în 2008. Am început să ne uităm prim gemulețele mici ale casei, dar nu am văzut mare lucru. Casa este o construcție mică, din bârne de lemn, acoperită cu șindrilă. După vreo 5 minute în care noi ne-am învârtit în jurul casei, a venit o doamnă cu cheia, care este și ghid de ocazie și ne-a poftit înăuntru. Nu se plătește bilet de intrare, dar se poate lăsa o sumă pentru întreținerea locului.

De la ghid am aflat că aceasta nu este casa originală ci una construită asemănător, cea originală se afla la câțiva zeci de metri mai în jos. Casa este formată din două camere de dimensiuni diferite. În prima încăpere se află un pat, unelte pentru agricultură, proasoape, cojoace, lancea lui Horea și multe alte obiecte.

În cealaltă cameră se află un război de țesut, ștergare, portretul lui Horea, Cloșca și Crișan, farfurii de ceramică, articole din ziare și multe altele.

După ce am vizitat casa ne-am îndreptat spre alte două obiective aflate în apropiere, obeliscul lui Horea, ridicat chiar pe locul unde se afla casa originală. Peste drum de obelisc se află Frasinul lui Horea, despre care se spune că a fost plantat chiar de către Horea. Pe trunchiul frasinului este arborat drapelul tricolor al României.

Ne-am întors pe același drum pe care am venit la Transursoaia. După doar câțiva kilometri am ajuns în centrul localității Horea, unde am oprit în fața primăriei –” Casa Albă din Horea - Biroul oval” , cum scrie pe poarta de la intrare.

Peste drum de” Casa Albă” la câțiva zeci de metri se află Căsuța din povești. Mai precis este un restaurant cu decorațiuni și sculpturi realizate din lemn, printre ele se remarcă statuia lui Horea, o sanie trasă de o căorioară, căsuțe din lemn cu acoperișul din șindrilă sau paie.

Ne-am bucurat de aceste frumuseți apoi ne-am continuat drumul. Din Horea drumul începe să urce spre Pasul Ursoaia, trece prin păduri. De aici în colo peisajul devine și mai spectaculos, începem să urcăm către cota 1300, curbele sunt tot mai strânse. Carosabilul este bun, dar sunt și porțiuni unde se mai efectuează lucrări. Fermecați de peisaje, oprim des pentru a ne bucura de priveliști și pentru a face poze.

Din când în când ne întâmpină panori informative care ne reamintesc că suntem pe Transursoaia și că pe acest drum, pe lângă Fericetul lui Horea și Căsuța din povești mai găsim și cele 12 izvoare binecuvântate. Nu știu dacă le-am văzut pe toate 12, dar de oprit am oprit doar la 2 dintre ele.

După ce drumul ajunge la altitudinea maximă, începe să coboare spre localitatea Poiana Horii, apoi urmeză cursul Văii Belişului spre barajul Fântânele. Am parcat mașina pe marginea drumului și ne-am îndreptat spre baraj.

Atât natura cât și omul au contribuit la crearea acestui loc minunat. La o altitudine de 990 metri în munții Apuseni, cuprins între masivul Vlădeasa, Muntele Mare și munții Gilăului, a fost amenajat lacul Beliș-Fântânele. Este un lac artificial de acumulare cu scop hidroenergetic, pe cursul râului Someșul Cald. Lacul are o suprafață de 9,8 kmp și o lungime de 13 km. Pe malul lacului se află stațiunea turistică Beliș-Fântânele.

De aici am făcut o drumeție până la un alt obiectiv turistic aflat în zonă, pârtia Merișel.

În vârful pârtie se poate ajunge cu telescaunul. De la baraj până la punctul de plecare al telescaunului este o distanțâ de 1 kilometru, cel puțin așa scrie pe indicator. Până la telescaun se poate ajunge și cu mașina, dar drumul este neasfaltat, cu gropi și multe pietre. La baza telescaunului este amenajată o parcare mare. Ne-am bucurat de frumusețea naturii și după 15 minute de mers pe jos am ajuns la telescaun. Deși era luna septembrie instalația funcționa. Pe lângă turiștii obișnuiți veniți să admire priveliștea, erau foarte mulți iubitori de mountain bike care urcau bicicletele cu telescaunul până în vârf. Traseul de mountain bike pornește din vârful pârtiei, trece prin pădure și se intersectează și cu pârtia de schi.

Am plătit biletul (20 lei/persoană, dus-întors) și am urcat până în vârful pârtiei. Telescaunul ne-a urcat de la cota de 915 metri, la 1240 metri. Priveliștea este foarte frumoasă, se văd munții de sus, pârtia și lacul Beliș Fântânele. Aici sunt amenajate mai multe parcări, locuri de cazare și terase de unde se poate cumpăra mâncare și băutură. Mai multe informații despre pârtie găsiți pe site-ul oficial partiamarisel.ro

După ce ne-am bucurat de priveliște și ne-am energizat cu câte o cafea și ceva de mâncare, ne-am întors la mașină pentru a continua drumul pe Transursoaia.

De la baraj, drumul urcă spre stațiunea Fântânele, o stațiune destul de animată în timpul vizitei noastre, apoi devine mai abrupt, până în vârful Dealului Negru și coboară domol spre localitaea Călățele. Drumul contiuă lin până la Huedin, dar noi nu ne-am dus până la capătul lui, ci am virat la stânga spre Răchițele, unde ne-am oprit la cascada Vălul Miresei.

Concluzie

Drumul național 1R, Transursoaia, este spectaculos cu peisaje care îți taie respirația. Este asfaltat în proporție de 90 %, mai sunt porțiuni unde se lucrează. Datorită frumuseții peisajelor, vă recomand să parcurgeți acest traseu.

Toate cele bune.

---

VIZUALIZĂRI: 4741 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI