Pe urmele lui Bolyai János (2)

TIPĂREȘTE

Revin, atât de repede cât am putut 😌, cu ceea ce am „descoperit” în Târgu Mureș legat de cei doi Bolyai.

PALATUL CULTURII

Festivitatea de deschidere a evenimentului care m-a adus aici a avut loc în impresionantul Palat al Culturii din oraș. Am avut ocazia de a-l vedea și în interior, este la fel de frumos ca privit de afară. Am aflat de la @Dana2008 că în acest spațiu se desfășoară concertele simfonice ale Filarmonicii din localitate; sper să ajung să audiez, cândva, unul - și să vizitez și muzeele găzduite de Palat, pentru care acum nu a fost timp.

Deși atunci când am ajuns ploua mărunt, gazdele ne-au invitat să facem câțiva pași în spate față de intrare, pentru a admira fațada clădirii. Ni s-a atras atenția, în special, asupra celui de-al doilea basorelief de deasupra ușii (de la stânga la dreapta), precum și asupra celor două medalioane centrale din șirul de șase de mai sus (a ieșit acceptabil P3). Ni s-a povestit, pe scurt, că Palatul a fost construit la finalul primei decade a secolului XX, iar fațada recuperează & omagiază marile personalități maghiare care au avut legătură cu orașul. Dintre care Bolyai János a fost cea dintâi - chit că această recunoaștere postumă pe el, personal, nu îl mai ajuta cu nimic.

Mai multe am aflat, ulterior, de pe Wikipedia ro.wikipedia.org/wiki/Pal ... 2rgu_Mure%C8%99 (se poate sări 😉):

Ideea edificării unei Case de cultură în Târgu Mureș a apărut în anul 1907. Primarul Bernády György, o personalitate erudită și ambițioasă, care a susținut permanent modernizarea orașului, a convins Consiliul Orașului Liber Regesc să aprobe acest proiect. Ideea a venit ca urmare a unui demers național, în cadrul căruia guvernul de la Budapesta a alocat credite pe termen lung pentru orașele mici și mijlocii cu scopul construirii centrelor de cultură, la împlinirea a 40 de ani de la încoronarea regelui Franz Joseph ca împărat al Imperiului Austro-Ungar. Planurile clădirii au fost realizate de Komor Marcell și Jakab Dezső, care au lucrat și la construcția Primăriei Târgu Mureș (astăzi sediul Consiliului Județean și al Prefecturii).

Deasupra intrării principale în Palat sunt patru compoziții sculpturale în bronz, reprezentând: scene dintr-o operă a compozitorului Franz Liszt, inspirate dintr-o dramă istorică maghiară; dialogul dintre celebrii matematicieni, tată (Bolyai Farkas) și fiu (Bolyai János); pe Aranka György, inițiatorul și secretarul Societății Filologice din Târgu-Mureș, promotor al ideii de colaborare între intelectualii din Transilvania, indiferent de naționalitatea lor; figuri din opera Bánk bán a lui Erkel Ferenc. Sculpturile sunt realizate de Ede Kallós, cel care este și autorul frizei superioare, reprezentând portretele în basorelief a șase personalități culturale ale secolului XIX (Dósa Elek, Teleki Sámuel, Bolyai Farkas, Bolyai János, Mentovich Ferenc, Petelei István).

STRADA BOLYAI

Pleacă din Piața Trandafirilor, din dreptul Ceasului cu Flori, lăsând în stânga Plaza V Hotel vezi impresii, la început în pantă ușoară, apoi în urcuș din ce în ce mai accentuat. În prezent, este flancată pe ambele laturi de clădiri splendide, ridicate în primele decade ale sec. XX, majoritatea fiind recent restaurate - asta pe segmentul „de jos” . Chiar după primii pași, observăm că este plină de terase, cafenele și restaurante care arată într-un mare fel și te conving repede că merită o oprire. După ce trecem de liceu, în partea „de sus” , clădirile sunt mai vechi, unele având mai bine de 200, chiar 250 de ani.

Este strada pe care s-a mișcat zilnic Bolyai Farkas, de la venirea sa, în 1804, în Târgu Mureș, până la moarte, în 1856. János și-a petrecut aici copilăria și a mai locuit ulterior doar scurte perioade, în permisii pe când era ofițer sau, după trecerea în rezervă și stabilirea în oraș (în 1833), nu mai mult de câteva zile la rând. El nu a acceptat ideea că tatăl s-a recăsătorit după moartea mamei sale, tatăl - pe de altă parte - îi reproșa permanent faptul că nu făcea nimic cu viața lui; nu a existat întâlnire între cei doi fără să iasă scântei. Îi mai apropia doar matematica.

Bolyai tatăl a fost toată viața profesor la Colegiul Reformat, actualul Liceu Teoretic „Bolyai Farkas” . Din discuțiile cu localnici am înțeles că problema acestui liceu încă este, în prezent, sensibilă - nu cunosc amănunte, nu vreau să aflu mai mult. Cert este că, la începutul sec. XIX, colegiul avea deja o glorioasă tradiție, despre care puteți citi, de exemplu, aici olimpiasz.bolyai.ro/ro/cultura/bolyai. Iar Bolyai tatăl a contribuit din plin la ridicarea prestigiului acestei instituții.

Despre casa lui Bolyai Farkas citisem că era situată nu departe de liceu, pe Str. Köteles Sámuel, nr. 5. Această stradă face la dreapta din Str. Bolyai, la prima intersecție cum urci dinspre Piața Trandafirilor (P6). Adresa corespunde unei clădiri aflată peste drum de Biserica Catolică „Sf. Anton de Padova” , care părea însă mult mai recentă. Nu am zărit nicio placă memorială (deși cică există) și nu am nicio fotografie a ei (deși țin minte că am făcut). Nici pe internet nu am găsit prea multe despre această clădire; perseverând, am dat de pagina ld.netsoft.ro/locuriceleb ... asa_bolyai.html, din care spicuiesc (se poate sări 😉):

Imediat după sosirea profesorului la Tîrgu-Mureş i-a fost dată în folosinţă o casă în apropierea şcolii. În 1806, deoarece clădirea era veche, administraţia şcolii a plătit construirea unei noi case, pe același amplasament. Era o locuinţă destul de modestă cu 2 sau 3 camere, arătând asemenea caselor micilor burghezi din acele vremuri (P7). Locuinţa distinsului profesor era de multe ori loc de învăţătură, el invitînd elevii cei mai buni în propria sa casă și predându-le ore în particular. După mai mult de patru decenii de profesorat în cadrul Colegiului Reformat, în 1851 Bolyai Farkas a cerut pensionarea, dar a continuat să frecventeze colegiul şi să ia parte la educarea copiilor. A murit în 1856, aşa cum se poate citi de pe placa de marmură care a fost zidită deasupra porţii. (?)

Casa, în care a petrecut anii de copilărie şi savantul Bolyai János, din păcate nu mai există, ea fiind demolată în 1901, în loc fiind construită o clădire nouă, proiectată de către arhitectul Soós Pál (care a fost, de asemenea, o figură renumită a oraşului).

În piațeta din fața Colegiului Reformat pot fi admirate, în prezent, două monumente: unul de factură clasică, altul mai „modernist” .

Monumentul celor doi Bolyai (P11-P12) este sculptat în piatră, în 1957, cu ocazia aniversării a 400 de ani de la fondarea Colegiului Reformat. Tatăl este reprezentat ca un magistru, așezat, cu o carte în mână şi privirea ridicată spre fiu, care stă în picioare şi se uită în jos, gândindu-se probabil la axioma paralelelor. Grupul statuar este „la locul lui” , din toate punctele de vedere: respectă convențiile, spune o poveste și este așezat exact unde ar trebui să fie, între liceul ce are pe frontispiciu numele lui Farkas (este orientat cu fața către școală) și muzeul aflat în aceeași clădire cu Biblioteca Teleki, amenajat în memoria lui János. Sculptorii care l-au realizat au, și ei, o poveste interesantă, pe care eu am aflat-o de aici punctul.ro/povesti-nespus ... din-targu-mures.

Pseudosphaera (P13-P14) se află câțiva pași mai la deal, pe același aliniament cu liceul și Monumentul celor doi Bolyai. A fost dezvelită la aniversarea a 200 de ani de la nașterea marelui matematician, pe 15 decembrie 2002, fiind proiectată tot de un matematician, Horváth Sándor. Conține, camuflat, un sistem de oglinzi; datorită lui, în fiecare an, pe data de 3 noiembrie, la ora 12:05:18 😁, razele soarelui sunt direcționate către inscripția pe care se pot citi cuvintele din celebra scrisoare trimisă de la Timișoara: Din nimic - am creat o lume nouă!  Cei care sunt pe acolo peste două săptămâni pot confirma dacă e așa - am citit că se adună, an de an, elevi, studenți - probabil aduși de profesorii lor, dar și oameni, pur și simplu, curioși.

Pe partea stângă a Străzii Bolyai, în dreptul celor două monumente, se sflă una dintre cele mai vechi clădiri ale orașului - dintre cele păstrate, desigur. Este vorba despre reședința lui Teleki Sámuel, fost guvernator al Transilvaniei (la fel ca un alt celebru Samuel), care a lăsat moștenire orașului o splendidă și bogată bibliotecă (așa cum celălalt Samuel a lăsat Sibiului un muzeu, spun unii - cel mai valoros muzeu de pe teritoriul de azi al României). Despre Biblioteca Teleki s-a mai vorbit pe AFA; însă clădirea respectivă mai adăpostește un obiectiv important:

MUZEUL BOLYAI

Am trecut (cu greu 😀) de poarta de lemn din P16 și am fost întâmpinați de o doamnă care ne-a întrebat încotro. I-am spus că am dori să vizităm cele două muzee (Teleki și Bolyai), nu ne-a cerut bani (abia ulterior am aflat că intrarea este gratuită) și ne-a făcut semn, indicând o direcție. Ori că a făcut semn greșit, ori că nu am înțeles noi semnele în maghiară, cert e că am bâjbâit puțin pe acolo (poate am să povestesc). Pănă la urmă am nimerit, că nici măcar nu era așa greu, fără semnele doamnei nu am fi avut cum să greșim.

Am găsit ghidul în muzeu, tocmai termina de spus povestea unor vizitatori de dinaintea noastră, le-a făcut semn acestora să aștepte (am vizitat biblioteca împreună cu ei) și a reluat povestea pentru noi. Personajele le-am prezentat deja în episodul anterior, nu revin, așa că voi spune doar ce e cu muzeul. Majoritatea informațiilor pot fi găsite și pe site-ul acestuia: telekiteka.ro/bolyai-muzeum7054

Am spus în prima parte: în 1887, Bolyai Gergely din Bolya (azi Buia), o rudă îndepărtată a lui Farkas, a recuperat dintr-un depozit aflat în Cetate un cufăr cu obiectele personale ale lui  János, rămas în custodia armatei la moartea ofițerului în rezervă, în 1860, și nerevendicat de nimeni până atunci. Acest cufăr conține 14000 de file manuscrise (am găsit pe undeva că ar fi 20000) și a fost donat Colegiului Reformat. Tot acolo au ajuns, în 1901, obiecte găsite în casa ce aparținuse lui Bolyai Farcas, care urma a fi demolată.  

Ultimele două decenii ale sec. XIX aduseseră o reevaluare a celor doi Bolyai. Opera fiului a început a fi recunoscută pe plan mondial, ceea ce a dus la acceptarea sa și în cadrul comunității maghiare (nu doar la români se întâmplă așa ceva, după cum se observă). Ungaria fusese avansată ca cea de-a doua națiune (după cea germană) în cadrul Imperiului Habsburgic care, în 1867, devine Imperiul Austro-Ungar, cu a doua capitală (după Viena) la Budapesta. Orice personalitate maghiară este importantă pentru a sublinia întâietatea ungurilor în partea de est a imperiului; cum să ratezi tocmai pe unul dintre cei mai importanți matematicieni ai lumii?

Ce urmează să spun am aflat două ore mai târziu, cu efort, în urma unei cercetări în teren anevoioase, pe fondul unor condiții meteorologice oarecum ostile 😉. În vara anului 1911 s-a decis ca Bolyai János, înmormântat în rând cu săracii, la marginea cimitirului, să fie adus lângă tatăl său, la loc de cinste. Cu această ocazie a fost deshumat și Bolyai Farkas. S-a hotărât a fi păstrate craniile celor două genii, în colecția care deja se mărea de la Colegiul Reformat. Din cel al lui János s-a găsit doar un fragment al calotei craniane; au fost așezate, elegant, într-un tabernacul donat de Czakó József, în care sunt păstrate până în ziua de azi.

În anul 1913 s-a găsit un portret care îl reprezintă pe Farkas, iar în 7 noiembrie 1937 muzeul de la Colegiul Reformat a fost deschis publicului. După naționalizarea comunistă, biblioteca colegiului și obiectele din muzeu au ajuns în proprietatea statului. În 1955, colecția Bolyai a ajuns în încăperile de la etaj ale clădirii Bibliotecii Teleki, iar câţiva ani mai târziu, cu ocazia renovării, muzeul memorial a fost mutat în încăperea de la parter în care se află şi în prezent. De atunci au avut loc mai multe reînnoiri ale muzeului, pe lângă obiectele şi piesele de mobilier din casa Bolyai fiind expusă şi o selecţie din manuscrisele celor doi oameni de ştiinţă.

Am fotografiat conștiincios exponatele, dar nu toate pozele au ieșit bine. Oricum, cine dorește, își poate face o idee despre muzeu privind imaginile pe care le-am atașat.  

CIMITIRUL PROTESTANT

Împreună cu colegul care m-a însoțit în toată această plimbare, am decis să mergem și în cimitir, să aducem un omagiu la mormântul lui Bolyai János. Zis și făcut: văzuserăm cimitirul maghiar aproape de locul unde aveam treabă zi de zi și ne gândeam că trebuie să aibă ei o semnalizarea a mormintelor persoanelor importante, ca peste tot în lumea asta. Problema e că noi am intrat pe poata secundară, cea din deal, așa că nu am găsit niciun indiciu. Am trecut pe la capelă, am scanat vizual terenul (știam din poze cum arată mormântul căutat) - nimic. Am ajuns și la intrarea principală, am găsit un fel de hartă, dar de Bolyai János nu se pomenea nimic.

Ne-am luminat, într-un târziu: nu toți maghiarii sunt reformați, jumătate din ei sunt catolici. Iar noi eram în Cimitirul catolic (P34-P39). Am căutat pe hartă, am găsit Cimitirul reformat, am plecat încolo și am ajuns... odată cu ploaia. Tot ceea ce urmează, cam o oră, s-a întâmplat sub umbrele, dar simțind cum se transformă în glod pământul de sub picioare.

Chiar la poartă am găsit o hartă (P40): nici nu ne așteptam la altceva, maghiarii sunt organizați, nu ca noi, românii. Iar mormântul lui Bolyai János, cu numărul 28, trebuia să fie între 27 și 29, prin parcela III. Wait a minute, dar 28 nu apare pe hartă!

Nicio problemă, după câțiva pași am găsit un indicator (P41): mormântul 871 din parcela III nu era departe. Am luat-o la deal, citind numele de pe diverse monumente mai interesante, am găsit parcela III, am intrat printre morminte, 850,860,868,875,890,910,930, ieșim din parcelă. Nu-i nimic, găsim un alt indicator, care ne trimite înapoi, către mormântul 871, cel al lui Bolyai János. 924,912,986,968,954, iar ajungem de unde plecaserăm. Și tot așa, de sus în jos, de la stânga la dreapta, de jur împrejur - devenise o chestiune personală. trebuia să îl găsim. Și l-am găsit: P47, acolo erau ingropate mai multe persoane, inclusiv un János, dar nu cel pe care îl căutam.

Asta e viața, ne-am zis: uneori nu câștigi, alteori pierzi 😎, luăm lucrurile ca atare. Am abandonat căutările, plecând către ieșire. Și, când am ajuns în dreptul capelei, cu coada ochiului, le-am zărit: P48. Bolyai Farkas fusese înmormântat, de la bun început, lângă capelă, există chiar un pom numit Mărul lui Bolyai Farkas. Bolyai János a fost adus, în 1911, în dreapta sa; în 2111, acest lucru va fi semnalizat, probabil, și pe harta de la poartă.

Am ținut un moment de reculegere, ne-am mai învârtit puțin și am plecat. Ploaia se oprise, era loc de încă o plimbare. Pentru că, nu-i așa, morții cu morții, iar viii cu viii 🥺.

---

VIZUALIZĂRI: 289 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI