Timisoara by night (dupa un oradean)

TIPĂREȘTE

Mergeam la Timisoara. Eram curios ce se facea acolo, caci nu fusesem de mult "pe bune" in Orasul de pe Bega: in ultimii ani frecventam mai mult Clujul din punct de vedere afaceristic si turistic. Noi, oradenii suntem in rivalitate cu timisorenii: ei ne inving la toate: infrastructura, industrie (fabrica Joe de exemplu), cultura (Opera din Timisoara), turism (Capitala Culturala), fotbal (Poli Timisoara batea mereu FC Bihor). Adevarat, aceasta rivalitare isi are temelia pe gelozie: timisorenii nu rivalizeza cu noi:ei is cei mai puternici din Vestul Romaniei. Doar orasele astea mici, care vor sa devina mari, precum Aradul, Lugojul sau Oradea mea vor sa fie acolo, cot-la-cot cu Timisoara, dar, acest lucru cel mai probabil nu se va intampla. Insa stiam, ca acum voi vedea Timisoara cea falnica, cea moderna si cea fascinanta de care stiu eu de la presa si televiziune.

Cam dupa-amiaza tarzie am ajuns si eu la Timisoara. Prima misiune, inainte sa imi vizitez verisorii: sa trec de traficul semimetropolei banatene. Dupa ce am biruit frecventatele strazi din nordul orasului; anume: Calea Aradului, Bvd. Cetatii si Circumvalatiunii, am ajuns la verisoara mea, care sta intr-un bloc de langa Carrefour Marketul de pe Bd. Cetatii. Dupa ce am petrecut cu ea putina vreme, ca in vremurile bune, ea ne-a dus la Drunken Pub, un local din centru (am scris ieri despre el - vezi impresii), unde am mancat chiar biine.

Iar cum era seara, am mers sa vizitam centrul orasului, caci era, la propriu, la o aruncatura de bat de pubul unde am servit cina.

Am facut un minicircuit: am admirat, seara, cateva edificii turistico-istorice din cadrul Centrului. Primul a fost Domul Catolic, un lacas de cult eclectic foarte frumos, din exterior, cu o istorie bogata si lunga, la fel ca restul orasului din vestul tarii. Nuanta galbenie, amplificata de "reflectoarele" si luminile cladirii au transformat Domul, in ochii mei a parut ca si o margea sau bijuterie de aur. Si arhitectura mi-a placut foarte mult:forma mai alungita, insa inalta mi-a dat impresia (cel putin dintr-o pozitie frontala/centrala care apartine medianei orizontale a cladirii) ca in fata mea sta un adevarat turn. Semana cu Turnul Primariei din Oradea (culoare asemanatoare). Dupa dom a urmat Palatul Baroc, cu o istorie indelungata. Iata o ordine cronologica:

- 1733 inițial a adăpostit Oficiul Minier;

- 1735 aici a funcționat Casieria Militară;

- Din 1778 a fost sediul prefecturii

- Până în 1848 a fost sediul Comitatului Timiș;

- Între 1849 - 1860 aici s-a instalat conducerea Voivodinei sârbești și Banatul timișan;

- 1861 - 1918 a redevenit sediul Comitatului Timiș;

- Până în 1944 aici a funcționat Prefectura județului Timiș-Torontal;

- Între 1944 - 1958 a găzduit comandamentul trupelor sovietice staționate în oraș;

- Pentru scurt timp a fost sediul Institutului Agronomic;

- În perioada comunistă a fost lăsat în paragină, abia la sfârșitul anilor '80 începând restaurarea edificiului;

- În prezent palatul găzduiește Muzeul de Artă Timișoara.

Palatul Baroc deci, este un edificiu cultural al Timisoarei. Arhitectura acestuia este una fascinanta: nenumaratele geamuri deja imi da o impresie buna pentru interior. In acea seara, nu puteam intra nici la Dom, nici la Baroc: unul era inchis, celalalt in curs de renovare. In concluzie, arhitectura palatului m-a impresionat, formele semirectangulare si triunghice sunt de-a dreptul palpitante.

Urmatoarea oprire era la Statuia Sfanta Treime, monument facut, cum stiu, in epoca Arhiducesei Maria Teresa a Austriei, pentru a aminti victimele epidemiei de ciuma din secolul 18 (1731-1738). Probabil de asta i se mai zice Coloana Ciumei. Monumentul este compus dintr-o coloană înaltă triunghiulară împodobită simbolic, pe care tronează Sfânta Treime, Tatăl și Fiul țin coroana cerească deasupra capului Sfintei Fecioare Maria, care îngenunchează la picioarele lor. La baza coloanei se află statuia Sfântului Ioan de Nepomuk iar sub el, Sfânta Rozalia.

La aceeași înălțime cu Sfântul Nepomuk se găsesc statuile regelui David și a Sfintei Barbara, patroana minerilor; soclul triunghiular este străjuit de statuile unor puteri legendare ocrotitoare, Sfântul Rochus, Sfântul Sebastian și Sfântul Carol Borromeus. Pe cele trei laturi se mai pot vedea sculpturi în relief, reprezentând cele trei calamități - război, foamete și ciumă - pricinuite la acea vreme de turci (1737 - 1739)

Monumentul este confecționat din gresie și are o valoare artistică deosebită, fiind creat la Viena, în stil baroc, și adus la Timișoara pe calea apei, pe Dunăre, Tisa și pe canalul Bega. Aceste informatii au fost luate de catre mine de pe Wikipedia, si sintezate aici. Edificul este inconjurat de zona verde, si de un mic gard, pe care eu l-am trecut; p Arhitectura este specifica epocii, adica faina...

Apoi am ajuns si la ultima cladire din Piata Unirii, deoarece nu am avut timp si de Piata Victoriei (sincer nu prea ma interesa, deoarece am mai fost) : palatul Episcopal Ortodox Sarb. Primul element la care mi-a atras atentia verisoara mea era bradul de Craciun, modelat din beculete (sarbii sarbatoresc Craciunul ca rusii, pe rit vechi: cand am fost eu acolo, inca nici nu a ajuns "Craciunul lor"). Beculetele aveau culoarea (din sus in jos relatez): rosu, albastru si alb, in aceasta ordine. Culorile Serbiei in aceasta ordine, si culorile Iugoslaviei intr-o alta ordine (plus steaua bolsevismului, in fundalul alb). Palatul era cam palid, insa totusi m-a impresionat. Forma si stil interesant, poarta frumoasa, etc...

Dupa aceasta incursiune in Piata Unirii, fiind incarcati cultural si spiritual, dar si cu burtile pline, am revenit la masini si apoi catre cazare: la vara-mea.

---

VIZUALIZĂRI: 913 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI