ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 21.07.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Roșiori de Vede
ÎNSCRIS: 16.04.13
STATUS: CONSUL
DATE SEJUR
JUL-2016
DURATA: 4 zile
familie cu copii
2 AD. + 1 COPII -- v: 14

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 10 MIN

Prin locurile frumoase întotdeauna îţi doreşti să revii

TIPĂREȘTE URM de aici

Aşa cum vă povesteam în review-ul despre pensiunea Stella din Drăguş, am petrecut câteva zile frumoase în Ţara Făgăraşului, ne-am simţit bine acolo, totodată încercând să vizităm măcar câteva dintre obiectivele turistice ale acestei zone. Acum să nu credeţi că imediat ce am ajuns la Drăguş, am lăsat bagajele în cameră, şi nerăbdători am plecat pe cărări de munte! No, am luat-o aşe, mai calm, mai înţelept, că doar eram în Ardeal, nu? În prima zi, vorba lui Caragiale, ceasul arăta trei sferturi peste ora 15 când am ajuns la pensiune, timpul a trecut nemilos de repede cu activităţi gen cărat bagajul în camere, despachetare, câteva priviri aruncate prin pensiune, prin împrejurimi, discuţii cu proprietarii, nepermiţându-ne să mai mergem undeva. Am încheiat seara cu o cină copioasă, pe terasă, urmată de o sesiune de bere la care am participat cu mare entuziasm. Aşa de rece şi bună era berea...:)

A doua zi, fără a avea neapărat un plan bine pus la punct, am plecat la Bâlea-Lac, cu vaga speranţă că la întoarcerea de pe munte să vizităm muzeul Badea Cârţan din Cârţişoara, cu condiţia ca acesta să fie deschis. Totul a decurs bine până am ajuns la Bâlea-Cascadă, unde am poposit preţ de 20 de minute, plecând apoi mai departe, însă de-aici a început calvarul, până la Bâlea-Lac experimentând din plin conceptul de deplasare ,,bară la bară". Fiind o zi frumoasă, cu cer senin, vântul nu bătea, lumea a năvălit puhoi, de ziceai că tocmai s-a spart conducta cu maşini, parcă eram la o trecere cu calea ferată şi tocmai se ridicaseră barierele, maşini în faţă, în spate, alte maşini care veneau din sens opus, claxoane, câte un rătăcit mai oprea, că dorea el să facă o fotografie, oprindu-i şi pe ceilalţi. A, am uitat de motociclişti, care apăreau şi dispăreau ca nişte luptători ninja, cred că au trecut pe lângă noi cel puţin 20. După lupte seculare, am ajuns în sfârşit acolo unde ne-am dorit, am lăsat machina în prima parcare, cea din stânga, plecând la plimbare. Nu pot să descriu frumuseţea peisajelor, sunt ireal de frumoase, deşi nu este prima dată când ajung la Bâlea-Lac, de fiecare dată am impresia că descopăr lucruri noi. Am făcut fotografii, am stat pe pietrele de lângă lac, admirând peisajele, care parcă te transpun în altă lume, aşa de frumoase sunt, doar eram la 2034 m altitudine! Ca tot românul, nu puteam pleca fără să trecem în revistă chioşcurile şi tarabele cu cârnaţi şi carne afumată, dulciuri de care vrei şi de care nu vrei, bulz, porumb fiert, clătite uriaşe, suveniruri, ce mai, ,,te toate pentru toţi turiştii". În cele din urmă, foamea şi-a cerut drepturile, iar noi i-am făcut pe plac, savurând câte o porţie de scăricică şi de ciolan afumate. La coborâre nu au fost probleme, gândurile noastre indreptându-se către ceea ce urma să facem, adică vizitarea muzeului Badea Cârţan din Cârţişoara. Am ajuns în sat, şi minune! Muzeul era deschis, de câte ori trecusem pe-acolo l-am găsit închis. Am intrat cu dorinţa de a afla cât mai multe despre Badea Cârţan, nefiind deranjaţi de grupul de turişti maghiari (!?!?) care se aflau acolo, ghidul fiind ocupat cu aceştia. În casa ţărănească din dreapta, am admirat multe obiecte folosite în trecut de localnici în gospodăriile lor, la prelucrarea lemnului, a laptelui, precum şi cuptorul de pâine. Deasupra acestuia se afuma carnea, deoarece localnicii nu aveau horn, în caz contrar fiind obligaţi să plătească taxa de fumărit. Lângă casa tradiţională, în Centrul de informare turistică al comunei Cârţişoara, la parter, sunt expuse obiecte care au aparţinut lui Badea Cârţan, precum şi foarte multe cărţi, multe dintre acestea în limba română, aduse de marele patriot din diverse colţuri ale ţării sau primite de la mari personalităţi ale societăţii româneşti de la acea vreme. La etajul Centrului de informare turistică este amenajată o expoziţie de cărţi şi fotografii reprezentând lupta anticomunistă începând cu anii '50, până la Revoluţia (oare?) din 1989. Badea Cârţan a fost un cioban care a luptat toată viaţa pentru unirea românilor, şi pentru promovarea limbii române în toate domeniile în Transilvania, la Roma a ajuns pe jos după 45 de zile şi 3 perechi de opinci rupte, în decursul vieţii a ajuns de peste 170 de ori la Bucureşti, a participat ca voluntar în Războiul de Independenţă, cu această ocazie donând Armatei Române 1200 de oi. Este înmormântat la Sinaia, unde localnicii din Cârţişoara merg în fiecare an, îmbrăcaţi în portul tradiţional, pentru comemorarea sa.

Următoarea zi am dedicat-o vizitării comunei Drăguş, în limba germană Drachendorf - Satul Zmeilor, despre care localnicii spun că ar avea o alcătuire în formă de stea. În anul 2013, Asociaţia ,,Cele mai frumoase sate din România" a desemnat Drăguşul drept cel mai frumos sat, totodată fiind declarat ,,sat cultural" de către aceeaşi asociaţie, în 2014 şi 2016. Evident că am dorit să vizităm câte ceva, dacă tot ne aflam în acest tradiţional sat românesc. Am mers la primărie, unde am discutat cu doi angajaţi, întrebând de casa potcovarului, citisem eu că aici vin turiştii pentru a vedea pe viu cum se fac potcoavele în mod tradiţional, dar... ghinion, potcovarul era plecat la lucru în Germania, să ,,face" şi el un ban cinstit.:) Am mers la biserica ortodoxă, ridicată în anul 1896, dar... preotul era plecat cu afaceri la Făgăraş. Am reuşit totuşi să vizităm Muzeul Etnografic ,,Dimitrie Gusti", situat lângă primărie, în care sunt expuse obiecte tradiţionale folosite de localnici în vremuri apuse, lada de zestre, icoane, cuptorul de pâine etc. Muzeul nu are afişat un orar cu programul de vizitare, pentru doritori ar fi indicat să se adreseze angajaţilor din primărie, cheile cu care se poate intra în muzeu aflându-se la aceştia. Comuna Drăguş a constituit obiectul unui studiu monografic, realizat în anul 1929 de către Dimitrie Gusti, împreună cu alţi 89 de cercetători, fiind efectuate monografii rurale şi cercetări privind viaţa socială a satului românesc. În Drăguş se organizează evenimente atractive pentru turişti, cum ar fi ,,Labirintul din lanul de porumb" din luna august, pe aleile acestuia având posibilitatea de a vă întâlni cu diverse personaje din basmele populare româneşti, festivalul ,,Buzduganului" din primul week-end după Sf. Maria din august, precum şi ,,Nunta Drăguşană" din luna septembrie. Simbolul Drăguşului este însă cojocarul Dumitru Sofonea declarat ,,tezaur uman viu", care, prin arta cojocăritului a adus faimă României peste mări şi ţări, mare parte din cojoacele sale fiind cumpărate de străini. La locuinţa acestuia din Drăguş nu am găsit pe nimeni, fiind îndrumaţi să mergem la centrul deschis de renumitul cojocar vizavi de pensiunea Casa Zmeilor, chiar pe drumul pe care mergeam noi spre pensiunea Stella. Deci, la plecarea din Drăguş, obligatoriu am trecut pe la Casa Cojocarului, deschisă în anul 2010, unde se pot efectua activităţi de vizitare, de vânzare a obiectelor confecţionate, şi aici mă refer la costume populare, ţesături, cusături, broderie pe piele confecţionată manual, precum şi activităţi interactive cu turiştii, respectiv organizarea de şezători, cu participarea unor meşteşugari din Drăguş, ateliere de lucru, vânzarea de produse etc. Programul de vizitare a centrului meşteşugăresc este zilnic între orele 15.00 - 18.00. Cu ocazia vizitei noastre, am avut plăcerea de a discuta doar cu soţia renumitului meşteşugar, acesta aflându-se la odihnă într-o cameră alăturată, are o vârstă inaintată. Bunica Sofonea, aşa îi place să i se spună, ne-a povestit câte ceva despre arta producerii cojoacelor la Drăguş, în care predomină culorile roşu şi siclam, specifice zonei, motivele sunt mai întâi desenate pe piele şi apoi sunt brodate, operaţiunea fiind foarte dificilă, un cojoc de calitate se poate confecţiona în câteva săptămâni, totul în funcţie de dimensiuni sau de densitatea motivelor brodate. Preţurile sunt şi ele pe măsură, am văzut cojoace care aveau afişate preţuri între 1500 şi 4300 de lei, preţul diferă în funcţie de cererea clientului. De asemenea, am văzut sala unde se organizează şezătorile, precum şi mai multe tipuri de războaie de ţesut, costume tradiţionale, cojoace şi clopuri. Ce mi s-a părut interesant a fost faptul că articolele de cojocărie diferă în funcţie de vârstă, pentru cei tineri pieptarele sunt crăpate, adică deschise în faţă, cei mai în vârstă purtând pieptare înfundate, iar ornamentele şi culorile sunt şi ele diferite, în funcţie de vârstă, cei tineri le au mai deschise.

Herghelia de cai din rasa Lipiţan de la Sâmbăta de Jos a fost unul din obiectivele pe care le-am vizitat în cele 4 zile petrecute la Drăguş. Culmea, deşi am fost de mai multe ori în zonă, aici nu am venit deloc, deci un motiv în plus de a vizita herghelia. Caii din rasa Lipiţan, cai puternici, masivi, frumoşi, predominant de culoare alb, provin din Slovenia, procesul de selecţie a acestei rase începând undeva în jurul anului 1580. Sunt şi cai din această rasă având culoarea închisă, însă procentajul acestora nu depăşeşte 5 %. Ghidul care ne-a însoţit a făcut o amplă prezentare a cailor din secţia de armăsari de reproducţie, cu vârste cuprinse între 2 şi 21 de ani, ulterior mergând undeva mai în spate, unde am văzut secţia de iepe cu mânjii acestora, animale superbe, o plăcere să-i priveşti. Pentru doritori, se pot organiza plimbări cu trăsura sau cursuri de călărie. Ne-a fost prezentată şi sala unde sunt expuse diverse articole de călărie şi fotografii cu activităţile desfăşurate în cadrul hergheliei. Programul de funcţionare al hergheliei este de luni până vineri între orele 10.00 - 17.00, program valabil până în luna septembrie, din octombrie fiind de la 10.00 la 16.00. În cadrul complexului poate fi văzut castelul Brukenthal, monument de arhitectură care face parte din patrimoniul naţional, aflat însă în plin proces de renovare.

Într-una din zile, un scurt popas l-am făcut la Aventura Parc Drăguş, unde juniorul meu, amintindu-şi legenda celebrului arcaş elveţian Wilhelm Tell, şi-a descoperit talentul la tir cu arcul, provocându-mă şi pe mine la o partidă. Mi-am adus aminte de o altă legendă, cea a lui Marcu...:) În fine, la Aventura Parc Drăguş, amatorii de senzaţii tari chiar sunt în largul lor, cu cele 6 trasee pentru adulţi şi copii, tir cu arcul sau pistolul, paintball, panouri de escaladă, minigolf şi altele. Cel puţin pentru copii, este un punct de atracţie irezistibil.

Atunci când nu ai chef să te mai duci pe undeva, cauţi un loc unde să stai la aer curat, la răcoare, iar noi l-am găsit, mergând la relaxare pe Valea Sâmbetei, unde n-am auzit decât susurul apei şi ciripitul păsărelelor, pur şi simplu nu ai altceva de făcut decât să stai pe o pătură şi să închizi ochii, restul vine de la sine!

Au fost 4 zile pline, cu vizite la obiectivele prezentate mai sus, asta în funcţie şi de timpul disponibil, dacă ajungeţi aici nu ezitaţi şi mergeţi să vedeţi cât mai multe din frumuseţile oferite de incredibila Ţară a Făgăraşului.

Vacanţe frumoase vă doresc!


[fb]
---
Trimis de Safta Radu in 21.07.16 16:16:20
Validat / Publicat: 21.07.16 18:13:26
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în FĂGĂRAȘ [BV].

VIZUALIZĂRI: 2741 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

23 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Safta Radu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P02 Frumuseţea Munţilor Făgăraş...
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 71050 PMA (din 55 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol

23 ecouri scrise, până acum

elviramvio
[21.07.16 20:17:26]
»

@Safta Radu -

Superb totul: locurile, articolul, pozele. Felicitari!

mprofeanu
[21.07.16 20:47:36]
»

@Safta Radu - O zonă frumoasă pe care am vizitat-o de mai multe ori dar de pe partea cealaltă a munților, din Muntenia. Ai dreptate în locurile frumoase mai vrei să revii! Frumoase și pozele!

Safta RaduAUTOR REVIEW
[21.07.16 21:11:54]
»

@elviramvio - Vă mulţumesc.

Safta RaduAUTOR REVIEW
[21.07.16 21:58:47]
»

@mprofeanu - Zona este frumoasă indiferent din ce parte ar fi vizitată. Mulţumesc pentru lecturare şi pentru vot.

Zoazore
[22.07.16 09:57:57]
»

@Safta Radu -

Mi-am adus aminte de o altă legendă, cea a lui Marcu... În fine, la Aventura Parc Drăguş, amatorii de senzaţii tari chiar sunt în largul lor

Cu tine campion la tir cu arcul... cred si eu c-aveau oamenii senzatii tari! Ca sagetile-alea sunt, totusi, dure!

Safta RaduAUTOR REVIEW
[22.07.16 11:40:48]
»

@Zoazore - Nu sunt eu Robin Hood, dar tot am nimerit ţinta cu câteva săgeţi. Ţinta, nu oamenii!

mishu
[22.07.16 12:01:05]
»

Foarte relaxant si cred ca tara noastra daca ar avea o infrastructura pe masura locurilor, ar fi un adevarat paradis pentru toti turistii (romani sau nu)

Mi-a placut in mod deosebit si l-am citit cu mare placere si la fel l-am si votat.

Safta RaduAUTOR REVIEW
[22.07.16 12:18:10]
»

@mishu - Cu infrastructură bună sau rea, avem o ţară prea frumoasă, merită văzută. Mulţumesc pentru lecturare şi vot.

liviu49
[24.07.16 09:05:32]
»

@mishu - Noi ne plangem (ma includ si pe mine in familia impatimitilor de natura) de multe ori ca multi oameni care nu au nici-o legatura cu frumusetile naturii, cu stiinta sau din prostie, reusesc sa strice, sau sa distruga atatea minunatii ale naturii. Si asta in conditiile in care, starea proasta a drumurilor, le impiedica accesul la multe locuri frumoase. Ia imaginati-va daca s-ar asfalta un drum de la Moieciu, peste Bucegi, pana la Babele, sau pe Valea Latoritei pana in Cheile Oltetului, sau pe Valea Voinesitei spre Paltinis. Cei care iubim natura cu adevarat, vom merge si pe jos, sau pe drumurile proaste. Amintiti-va pataniile lui @puiutea, prin ce coclauri si pe ce drumuri sau ramasite de drumuri a umblat pentru a vedea frumusetile pe care le-a vizitat. Intrebati-l daca ar reface traseul, in aceleasi conditii si sigur va va intreba (asa cum as face si eu): cand plecam? Daca noi am fi capabili sa pastram natura nu ar regreta nimeni ca se construiesc (si apoi se intretin) drumuri moderne in toate locurile frumoase din tara asta. Dar avem prea multe exemple de locuri stricate, sau distruse, de oamenii care au beneficiat de drumuri bune. Mie mi-e teama de Transalpina, ca ce s-a intamplat la Ranca, se poate intampla pe tot traseul.

Dar hai sa tragem nadejde ca nu vom mai regreta ca aceasta tara este locuita, iar copiii nostri vor avea ce arata copiilor lor.

Numai bine si calatorii placute!

liviu49
[24.07.16 09:18:20]
»

@Safta Radu - Domnule, sunteti un norocos! Eu, desi am facut zeci de drumuri pe Transfagarasan si am incercat de cateva ori, nu am reusit sa gasesc deschis niciodata Muzeul Badea Cartan. O singura data, invartindu-ne pe langa muzeu, un localnic ne-a spus ca, daca avem putina rabdare, merge el sa-l aduca pe ghidul muzeului intr-o jumatate de ora. Cum stiam ce inseamna rabdarea ardeleneasca si mai stiam ca ora lor de multe ori e mai lunga decat a noastra a trebuit sa plecam spre Balea, pentru a nu rata intalnirea cu prietenul meu, ursul. De atunci am renuntat sa mai incerc sa conduc grupurile pe care le insoteam la muzeu.

Ca unul care am batut de foarte multe ori Transfagarasanul, nu pot afirma ca nu mai este ceva nou de vazut. De cand am renuntat la activitatea de ghid, am mai fost de mai multe ori pe Transfagarasan si in permanennta nu m-am saturat sa admir cascada si caldarea Balei, cascada Capra, lacul de acumulare Vidraru, frumusetea pasunilor de pe Fagaras. Mereu vedeam o planta noua, o floare noua, ceva nou la rauri si paraie. In natura mereu apare ceva nou.

Ma bucur ca nu ati avut astampar si ati mai vizitat si imprejurimile pensiunii si, mai ales s-a putut distra si copilul.

Inca o data, felicitari!

Numai bine si calatorii placute!

liviu49
[24.07.16 09:23:23]
»

@Zoazore - Doamna Zana! Din ce imi aduc eu aminte, " zona turistica" de care amintiti ca era vizitata de sageata arcului lui Marcu, mai era vizitata si de Anton, care nu venea cu mana goala, ci venea cu o autobetoniera ca sa toarne niste beton prin zona. Probabil ca avea de facut vre-un drum! Mai stiu si un banc cu un tablou care era pictat de un pictor cu numele de Anton, Dar nu poate fi spus decat dupa miezul noptii si cu semnul de avertizare. Altfel ne amendeaza CNA - ul.

Numai bine!

Safta RaduAUTOR REVIEW
[24.07.16 17:19:21]
»

@liviu49 - Da, chiar pot să spun că am avut noroc, muzeul era deschis, când am intrat noi deja erau câţiva turişti unguri, cineva traducea ceea ce explica ghidul. Nu ştiu ce să zic, poate dacă nu erau ungurii nu deschideau. Anul trecut am stat la o pensiune în Cârţişoara, iar proprietarul îmi spunea că interesul turiştilor români faţă de muzeu este destul de restrâns. Mulţumesc pentru lecturare şi vot. Toate cele bune!

Michi
[25.07.16 12:31:16]
»

Votat cu drag şi nostalgie. Nu pot să nu-mi aduc aminte de drumeţiile la Bâlea Lac pe care le făceam de la Combinatul Chimic din Oraşul Victoria unde eram stagiară în 1958-60. Aproape duminică de duminică ne sculam în zori (nu aveam sâmbete libere) şi porneam în munţi. Fie la Sambăta şi de-acolo pe Fereastră spre culmi, fie pe Tărâţa spre Moldovanu, fie dacă aveam noroc şi pile ne ducea un camion până unde se putea să urcăm la Cascadă şi apoi cu rucsacul în spate, bucăţile de zahăr cubic în buzunar şi gamela cu apă la brâu urcam la Bâlea Lac. De acolo dacă aveam timp urcam la Vânătoarea lui Buteanu şi Capra (şi acum văd caprele negre sărind pe vârfuri) sau în dreapta la lacul Doamnei. Indiferent ce mai pot acum la aproape 82 de ani, mai bine zis nu mai pot, Dumnezeu m-a binecuvantat cu aceste amintiri.

Safta RaduAUTOR REVIEW
[25.07.16 13:09:07]
»

@Michi - Aveţi dreptate, tinereţea este cea mai frumoasă etapă a vieţii, vedem altfel lucrurile, suntem dornici de cunoaştere, de a călători şi de a afla cât mai multe. În ceea ce mă priveşte, la 20 de ani nu prea stăteam pe-acasă, plecam pe munte impreună cu prietenii, dormeam în cort, hălăiduiam de dimineaţa până seara, ce vremuri... Ziceaţi ceva de cifra 82? Aveţi dumneavoastră vârsta asta? Nu cred! Să fiţi sănătoasă şi să aveţi puterea de a călători mulţi ani de-acum încolo. Mulţumesc pentru lecturare şi vot. Toate cele bune!

liviu49
[25.07.16 13:16:55]
»

@Michi - Mama Michi! Cata nostalgie ati trezit, zgarmand in amintirile mele din acei ani de care vorbiti (1958 - 60), cand am fost in prima si a treia tabara scolara. In 1958 am fost in tabara la Predeal si mai in fiecare zi faceam cate o drumetie pe munte cu detasamentul. De fiecare data aveam un mic rucsac in spate (la 9 ani era mai complicat sa fi carat rucsacul cu care am fost, zilnic pe munte 10 ani mai tarziu), in care aveam zaharul cubic, o mica prelata pe post de pelerina, creion si carnetel, pentru a ne nota impresiile, iar la brau gamela cu apa. Pentru cei tineri carora li se pare necunoscut obiectul de care vorbim, era un bidon din aluminiu, izolat cu postav gros de 6-8 mm si in care apa se pastra foarte bine. Mai tarziu au aparut termosele cu "hamurile" de rigoare pentru purtat pe munte.

Anii au trecut, am devenit ghid turistic si in perioada 1977 - 1980 am condus, aproape saptamanal, grupuri de turisti pe Transfagarasan, totdeauna de la Rm. Valcea, unde aveam cazare spre Curtea de Arges, unde aveam duminica masa de pranz. Evident ca pana in a doua duminica din august 1979, la fiecare excursie aveam intalnirea cu prietenul meu, ursul, care venea sa-i dam de mancare. Dar ursul a fost impuscat iar intr-o duminica am intalnit in aceasi parcare un cerb, iar peste multi ani, mai jos de parcarea Ursul, intr-o alta parcare m-am imprietenit cu o vulpe.

Pentru mine Transfagarasanul totdeauna va reusi sa-mi ofere ceva nou.

Numai bine si calatorii placute!

_Traveller
[31.07.16 18:34:02]
»

@Safta Radu - Ai povestit foarte frumos! Cand am vazut poza cu razboiul de tesut mi-am amintit de copilarie si de camera unde avea si bunica mea un astfel de razboi.

Felicitari pentru excursie!

Safta RaduAUTOR REVIEW
[31.07.16 18:51:54]
»

@_Traveller: Multumesc.

crisv
[28.09.16 13:16:17]
»

@Safta Radu: foarte frumos articol, votat cu mare placere, felicitari.

Sambata de Sus imi este asa de draga, manastirea, pastravariile din munte, comuna, drumul prin padure pana la cabana cu acelasi nume, frumoase locuri are tara asta

Safta RaduAUTOR REVIEW
[28.09.16 13:30:38]
»

@crisv: Mulţumesc pentru lecturare şi pentru vot. Da, Sâmbăta de Sus este o staţiune frumoasă, de care mă leagă amintiri de neuitat. Cât despre ţărişoara noastră, ce să mai spunem, are multe, foarte multe locuri frumoase.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
printesa82
[06.12.16 14:16:35]
»

@Safta Radu: Un loc superb unde am ajuns de cateva ori in drum spre litoral.Doar ca nu am stat prea mult prin zona... am oprit de fiecare data la lac.Foarte frumos descris, iar pozele sunt absolut convingatoare. Desi acord votul cu nr 49, sper din suflet sa am lipici si sa urmeze si Zuperbonusul bine meritat☺.

Citit si votat cu multa placere.

Yersinia Pestis
[06.12.16 15:44:33]
»

Nene, ce poze șucare ai?!

Chiar ai văzut locuri frumoase, eu n-am ajuns pe-acolo așa că mă uit cu bouche bee...

Safta RaduAUTOR REVIEW
[07.12.16 15:41:56]
»

@printesa82: Când mai„descindeţi'' pe litoral, încercaţi să staţi mai mult timp în această zonă, este superbă. Faceţi-vă timp să vizitaţi Ţara Făgăraşului, cu toate obiectivele sale, şi nu veţi regreta.

Mulţumesc pentru lecturare şi pentru vot.

Toate cele bune!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Safta RaduAUTOR REVIEW
[07.12.16 15:50:14]
»

@Yersinia pestis:

Deh, am încercat şi eu, ca un simplu fotograf amator ce sunt, să scot în evidenţă frumuseţea zonei. E mult de umblat şi multe-s de văzut p-aici, stimabile!

Mersi de lecturare şi de vot.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
11 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
_Traveller, crisv, elviramvio, liviu49, Michi, mishu, mprofeanu, printesa82, Safta Radu, Yersinia Pestis, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Țara Făgărașului:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.10517907142639 sec
    ecranul dvs: 1 x 1