La pas prin Sibiu

TIPĂREȘTE

Iată-ne și în ultima zi a micului circuit Nordul Apusenilor - Satu Mare! Gândurile aleargă către casă mai repede decât noi, dar, pentru că o călătorie turistică înseamnă popasuri și vizite la obiectivele de pe parcurs, ne-am oprit mai întâi la Salina Turda - una dintre cele mai spectaculoase atracții turistice din Transilvania și din lume.

Continuând, pentru dezmorțire și pentru un tur pietonal, am făcut o scurtă și ultimă oprire în centrul orașului Sibiu. Scriu acest articol pentru a marca sfârșitul șirului de impresii dedicate acestui circuit și nu din dorința de a crea un nou minighid. De altfel, nu am rămas în oraș decât prea puțin timp, insuficient - în opinia mea - pentru a face o plimbare demnă de consemnat ca un minighid.

Plimbându-ne astăzi pe străzile din centrul Sibiului, nu putem să nu remarcăm chiar și numai în treacăt patina celor 832 de ani de existență (20 decembrie 1191 este prima atestare documentară a așezării) definitiv impregnată în arhitectura stradală. Este și motivul pentru care majoritatea circuitelor turistice organizate de agenții, cu trecere prin Sibiu, planifică un popas și un tur pietonal în centrul orașului.

Încă din prima tinerețe, am vizitat Sibiul de mai multe ori, pe cont propriu, fratele meu pregătindu-se pentru viață la Școala Militară de Ofițeri Activi - Sibiu, denumită astăzi Academia Forțelor Terestre "Nicolae Bălcescu". Atunci am văzut pentru prima oară Dumbrava Sibiului, orașul vechi, Muzeul Brukenthal, Podul Minciunilor... Dar, plimbările cu un ghid însoțitor m-au bucurat întotdeauna în special pentru informațiile detaliate oferite, precum și pentru traseele optimizate, concepute după ani de experiență, axate pe cele mai importante obiective.

Autocarul ne-a lăsat undeva în Bulevardul Corneliu Coposu, de unde - pietonal - urma să ajungem la cea de-a treia incintă a ansamblului fortificațiilor orașului medieval, fortificații din care fac parte și câteva turnuri de apărare vizibile și astăzi - Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turnul de Poartă și curtinele edificate în perioada 1357-1366. În anul 2004, acestea au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu.

Turnul Dulgherilor construit în sec. XIV de breasla săsească a dulgherilor din Sibiu este cel mai nordic dintre cele trei turnuri aflate pe Strada Cetății. Turnul Dulgherilor, construit din piatră și cărămidă, păstrează forma căpătată în urma lucrărilor de reparații din cea de-a doua jumătate a sec. XV și primele decenii ale secolului următor.

La bază este circular, iar în partea superioară are formă de prismă octogonală, terminată cu o porțiune ieșită în afară, susținută de console prevăzute cu guri de foc.

Turnul Olarilor construit în sec. XV de breasla săsească a olarilor din Sibiu, este unul din cele trei turnuri aflate pe Str. Cetății, fiind situat între Turnul Dulgherilor și Turnul Archebuzierilor. Forma actuală a acestui turn datează probabil de la începutul sec. XVI.

Curtina care leagă Turnul Olarilor de Turnul Dulgherilor - construită din piatră brută în partea inferioară și cărămidă în partea superioară - este prevăzută spre interiorul cetății cu metereze la care se ajungea străbătând un coridor de acces acoperit, susținut de o succesiune de arcade.

În prezent, din fostul coridor al străjilor, după ce vei urca mai multe trepte abrupte, vei putea admira Strada Cetății de la înălțime, vei putea observa mai bine vechile elemente de arhitectură ale caselor și vei putea vedea cele mai înalte turnuri din oraș - Turnul Bisericii Evanghelice din Piața Huet, Turnul Bisericii Romano-Catolice din Piața Mare, iar în depărtare crestele Munților Făgăraș.

Turnul Olarilor, și el construit din piatră și cărămidă, are o bază dreptunghiulară, iar în partea superioară, mai ieșită în afară, este prevăzut cu guri de tragere.

Turnul Archebuzierilor, denumit ulterior Turnul Pânzarilor (Postăvarilor) , care făcea parte din cea de-a treia centură de fortificații a orașului, a fost construit în sec. XIV. Dotat la primul nivel cu metereze cu gauri prin care se putea trage cu archebuza, acest turn a fost denumit Turnul Archebuzierilor. Modificat și supraînălțat, trecut ulterior în administrarea breslei pânzarilor, turnul a căpătat numele de Turnul Postăvarilor sau al Pânzarilor. Și acest turn este construit tot din piatră în partea de jos și cărămidă în partea de sus. Are formă de prismă ortogonală, cinci dintre laturile sale fiind situate în exteriorul incintei fortificate.

Turnul Gros construit în sec. XVI (probabil în 1540) de Markus Pempflinger, judele regal al Sibiului, prevăzut cu cazemate cu guri de tragere, cu platformă superioară pentru tunuri, a fost înglobat ulterior centurilor de apărare a orașului. Mult mai târziu, în 1788, tipograful Martin Hochmeister - inițiatorul primei librării din oraș și fondatorul unei reviste de teatru, a înființat acolo un teatru, primul teatru de pe teritoriul actual al României și unul dintre puținele existente în Europa acelor vremuri. Până în 1949 când a fost afectat de un incendiu, aici au fost organizate spectacole teatrale, unele gratuite, la care asista publicul sărac al orașului. Trupele românești de teatru, conduse de Mihail Pascaly, Tardini-Vlădicescu și Matei Millo au dat reprezentații aici, în sala din Turnul Gros și tot aici Mihai Eminescu a fost sufleur într-o piesă jucată de trupa lui Mihail Pascaly.

În zilele noastre, după lucrări de refacere, începând din mai 2004, aici se află Sala Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu.

Strada Cetății - "Cea mai frumoasă stradă din Sibiu"- după cum menționează plăcuța indicatoare de la capătul ei, este una dintre zonele Sibiului medieval cu un farmec aparte. De-a lungul său observăm, după cum am menționat deja, rămășițe ale celei de-a treia centuri de fortificaţii a Sibiului, construită în sec. XIII-XIV şi refăcută în secolul XVI: un robust zid de cărămidă şi trei turnuri de apărare - Turnul Archebuzierilor, Turnul Dulgherilor și Turnul Olarilor. Primele două se pot și vizita, noi însă, nu am avut timp pentru asta. Rămâne pentru viitor, pentru atunci când nu vom mai fi constrânși de programe stricte și de ore exacte.

Plimbându-te pe Strada Cetăţii, în decorul medieval, fără să auzi claxoane și fără să vezi oameni grăbiți și nervoși, încerci să-ți imaginezi viața de odinioară a orașului.

Din Strada Cetăţii, virăm la dreapta și trecem pe lângă Muzeul de Artă Contemporană pe care nu îl vizităm. De altfel nu pentru vizite la muzee am poposit noi în Sibiu, dar dacă ar fi fost vorba de asta, mi-aș fi dorit să revăd Muzeul Bruckenthal pe care l-am văzut prima oară acum aproape 50 de ani.

Continuăm deplasarea pietonală și ne încadrăm pe Strada Mitropoliei. Mitropolia Ardealului și Catedrala Mitropolitană Sibiu se află pe această stradă. Deși nu era un obiectiv înscris în programul nostru pentru acea zi, am vizitat Catedrala Mitropolitană "Sfânta Treime" - Sibiu. Nu voi intra în amănunte pentru că am scris deja despre Catedrala Mitropolitană "Sfânta Treime" - Sibiu.

Voi sublinia doar că ideea înălțării unei catedrale în orașul Sibiu a aparținut lui Andrei Șaguna - mitropolit ortodox și militant pentru drepturile românilor din Transilvania. Nu a trăit să-și vadă visul împlinit, abia în august 1902, prin strădania mitropolitului Ioan Mețianu punându-se piatra de temelie a noii catedrale, edificiu măreț, inspirat după modelul monumentalei "Sfânta Sofia" din Constantinopol.

Sibiul este locul în care culturi, tradiții și religii conviețuiesc de secole, spiritualitatea locuitorilor săi fiind transpusă și în arhitectura centrului istoric. Catedrala Ortodoxă, Catedrala Evanghelică și Biserica Romano-catolică domină înălțimile centrului.

Sunt în posesia unei broșuri - voluminoasă și bine documentată - căpătată la un târg de turism, intitulată "Sibiu - Traseul Ecumenic". Se face referire la bogăția de edificii religioase aparținând diverselor culte care coexistă în Sibiu. Pentru mine este un valoros îndreptar pentru atunci când voi face o vizită cu un program stabilit de mine, doar pentru mine.

Deocamdată, lăsând în stânga Institutul Teologic, Facultatea de Teologie "Sf. Andrei Șaguna" și un sediu BNR, traversăm Strada Poștei la capătul căreia se află Oficiul Județean de Poștă, admirăm, pe dreapta, Casa cu Cariatide și Biserica Reformată și curând ajungem la intersecția cu Strada Samuel von Brukenthal, stradă pe care se află vechea reședință din Sibiu a baronului, astăzi găzduind Muzeul Național Brukenthal.

Piața Mare care se deschide de aici este înconjurată de clădiri istorice. Aici se organizează anual târgurile de Crăciun și de Paște, precum și alte evenimente de mare amploare.

Pentru mine, Piața Mare din Sibiu a fost și va rămâne atracția principală a orașului. În jurul ei sunt concentrate cele mai multe obiective - Muzeul Național Brukenthal, Statuia baronului Samuel von Brukenthal, Centrul de Informare Turistică, Galeria de Artă Românească și Casa Albastră de alături, Fântâna Falkenhayn (Fântâna cu Grilaj), Primăria Municipiului Sibiu găzduită de o clădire datând din 1905, Turnul Sfatului care se poate și vizita, oferind din înălțimea sa frumoase priveliști asupra orașului medieval... Toate se găsesc aici. Casele care poartă numele foștilor proprietari - Casa Lutsch, Casa Haller, Casa Hecht, Casa Weidner-Reussner-Czekelius, dar și Casa Generalilor - fostul sediu al Comandamentului General al Trupelor Austriece din Transilvania, sunt alte clădiri istorice, amplasate în centrul vechi. Pe toate le voi revedea cu plăcere ori de câte ori voi reveni în oraș.

Piața Mică este, de asemenea, un loc ușor de accesat dacă te afli în Piața Mare.

Prin Pasajul Scărilor și printr-o serie de alte pasaje pietonale mărginite de clădiri vechi, ajungem și la Podul Minciunilor un legendar pod din oraș, construit în 1859 peste Strada Ocnei. Podul (de fapt o pasarelă pietonală) care face legătura între "orașul de jos" și "orașul de sus", este cel mai vechi pod din fier forjat din România. Înlesnind legătura dintre Piața Mică și Piața Huet, Podul Minciunilor este un simbol al oraşului, menționat în toate ghidurile turistice. Împodobit cu flori, oferind frumoase priveliști asupra "oraşului de jos", podul este un loc de întâlnire pentru îndrăgostiți şi în același timp un loc foarte căutat de turiști.

Catedrala Evanghelică C. A. Sfânta Maria cu Statuia Episcopului Georg Daniel Teutsch se află în Piata Albert Huet, în imediata apropiere de Piața Mică. Aici se află mormintele unor personalități marcante ale orașului - între acestea și cel al baronului Samuel von Brukenthal - lespezile funerare fiind unice în România. Singurul român îngropat în Catedrala Evanghelică din Sibiu este Mihnea Vodă cel Rău, fiul lui Vlad Ţepeş, ucis în fața bisericii, în anul 1510.

Muzeul de Istorie - Casa Altemberger aflat în Str. Mitropoliei, nr. 2, este de fapt un complex cu arhitectură gotică incluzând o logie, un turn locuință și o frumoasă grădină. La început aici a fost reşedinţa comitelui Altemberger, apoi, timp de 400 de ani a fost sediu al primăriei oraşului.

În afară de expoziţiile de bază care prezintă viaţa din cele mai vechi timpuri a locuitorilor din Sibiu și din zonele învecinate, în cele două curţi interioare se pot vedea mai multe lucrări de artă, unele înfățișându-l pe Hermann - întemeietorul oraşului.

Sibiul, unul dintre principalele centre ale coloniștilor sași stabiliți în zonă, orașul capitală a Transilvaniei în perioadele 1692-1791 și 1849-1865, Capitală Culturală Europeană în anul 2007, merită cu prisosință un loc pe lista noastră de opțiuni turistice. Împrejurimile sale abundă de obiective turistice interesante, iar centrul vechi al orașului, bine păstrat și conservat, îți lasă întotdeauna impresia că nu ai văzut totul și că trebuie să revii.

În toată zona veche sunt indicatoare și panouri informative în română, engleză, germană şi uneori în maghiară, ceea ce facilitează orientarea pentru vizitatorii străini de oraș.

Cu regret, și de astă dată am părăsit centrul istoric al Sibiului parcă prea devreme. Dar, programul e program și orele trebuie respectate. Până în seară trebuia să ajungem acasă.

Pe minunata Vale a Oltului, lăsând în urmă Mănăstirea Cozia și stațiunile de pe Valea Oltului, am continuat spre București. Târziu, Bucureștiul - același ca întotdeauna - ne-a primit cu luminile și cu zarva lui atât de bine cunoscute.

---

VIZUALIZĂRI: 933 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI