Comoara ascunsa

TIPĂREȘTE

Am ajuns intentionat la Sarmisegetusa Regia, asta in primul rand, adica am vrut sa mergem si am gasit si drumul si indicatoarele si cazare.

E important sa spun ca drumul e destul de bun, pana in Costesti e asfalt, apoi 16 km e u drum forestier. Dupa ce iesiti de pe asfalt nu mai este semnal deloc la telefonul mobil, se pare ca in nici o retea doar Zapp are ceva ceva... Cand am fost noi erau indicatoare peste tot, drumul era destul de bun, noi nu avem masina de teren, ba chiar e cam joasa, dar ne-am descurcat mergand incet si cu atentie. Nu este asfalt, nu stim cum e pe vreme de ploaie, insa cand am mers noi era praf insa compenseaza faptul ca drumul, dupa ce intrati in padure, e de vis.

Noua ne-a folosit o filmare a unor oameni de pe net, nu-mi amintesc cu precizie unde am gasit postarea, dar ne-a fost de mare ajutor, raportat la starea drumului.

Sa revin la drum, insa. Dupa 8 km de la Costesti am ajuns la pensiunea unde am fost cazati, e ultima casa locuita inainte de Sarmisegetusa si se numeste, evident, Sarmisegetusa. De acolo mai sunt 8 km ceva mai ingust drumul decat pana acolo, dar e foarte frumos, pe malul paraului, prin padure. In fine, sunt indicatoare pana la cetate, noi am lasat totusi masina la aproximativ 1-2 km de cetate, desi am vazut curajosi care urcasera, nu era imposibil. De la poarta cetatii impresionanta cu adevarat ni s-a parut padurea si copacii, inalti, seculari si foarte foarte drepti, asa pesemne ca dacii.

De asemenea, la intrare se vad zidurile cetatii, ma rog, o parte, ziduri care se continua in padure, mult, daca aveti curiozitatea sa le urmati macar un pic. Ma este tot la intrare un drum pavat impresionant, ale carui poze am vazut ca sunt postate.

Dupa aceea am ajuns la altar si brusc s-a deschis o poiana in fata ochilor, poiana in care se gaseste celebrul sanctuar circular mare, si multe altele. Noi am gasit fascinanta privelistea care se deschide de sus, se vad numai coroanele copacilor ca niste valuri, ma rog, e foarte frumos, greu de descris. Am foat la fiecare monument in parte, ne-a impresionat cadranul solar, sanctuarele si toata privelistea generala. Am aflat dupa ce ne-am intors ca sanctuarele reprezinta calendare religioase si agricole, aca si cadranul solar, de forma circulara, impartit in 10 felii. N-o sa va vina sa credeti dar pe noi ne-a impresionat lungimea si acuratetea cu care au fost facute canalizarile, rigolele din piatra, se vad usor cu ochiul liber.

Desi nu se plateste intrare, nu inteleg de ce, am vazut oameni care coseau oarba si curatau monumentele de iarba, ca sa poata fi vizibile. Mai e ceva despre care am aflat cand ne-am intors la pensiune, si anume e un izvor pe care l-am vazut dar n-am baut apa din el si acum ne pare rau. Gazada noastra ne-a spus ca izvoru contine apa micobiologic pura, nu stiu daca e reala informatia sau nu se pare ca izvoraste dintr-un filon de argint.

Ceea ce nu am gasit nicaieri postat si am aflat abia acolo, tot dela administratorul pensiunii este drumul si existenta unei alte cetati, nu de aparare ca celelalte ci unde se adaposteau preotesele, si anume Cetatea Fetele Albe. Drumul spre cetatea asta e prin padure, un traseu marcat nu foarte usor, nu foarte greu, dar sus impreia e aceeasi ca si al cetate, de mister, de energie pozitiva si liniste. Noi asta am simtit. La Fetele Albe se ajunge d ela drumul principal spre Sarmisegetusa urmand un indicator vizibil

Ma bucura faptul ca lucrurile au evoluat in ceea ce priveste cetatea, adica sunt indicatoare, drumul este practicabil pentru orice masina, in cea mai mare parte, deci obiectivul e accesibil, acest lucru nefiind posibil acum citiva ani.

Ce vreau sa va mai spun este ca vreau sa ma duc din nou pentru ca sunt multe multe lucruri de vazut pentru oamenii care vor sa vada, numai pentru acestia.

E foarte important ce te astepti sa gasesti acolo, nu e nimic spectaculos, dacii erau oameni simpli, practivi si nu faceau parada, insa eu cred ca orice roman trebuie sa mearga o data in viata pana acolo ca sa vada, sa simta sa inteleaga originea noastra. Mai cred ca ar trebui sa fie un fel de Mecca si nu e, destinatia nu e acesibila oricui, informatii sunt foarte putine, nu exista pliante, doar oameni de-ai locului care stiu multe legende despre cautatori de aur, despre comori, despre cetati.

In afara de capitala dacilor e interesant de vizitat si restul cetatilor, noi am avut timp doar pentru Costesti, la Blidaru n-am reusit sa ajungem era un traseu de o ora pe jos dar se intuneca. Sper din tot sufletul sa mai pot ajunge odata, sa-mi duc toti prietenii acolo si sper sa mearga lumea sa vada locul acela splendid, pentru ca sunt prea putine si inutile cuvintele pentru a descrie frumusetea locurilor.

---

VIZUALIZĂRI: 4699 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI