Oradea, oraşul de care te îndrăgosteşti uşor.

TIPĂREȘTE

Am fost de mai multe ori în acest minunat oraş şi nu aşi şti cu ce să încep pentru a argumenta afirmaţia din titlu.

Situat aproape de graniţa de vest a României, în regiunea istorică Crişana, pe râul Crişul Repede, este reşedinţa judeţului Bihor, un oraş vechi (peste 1100 ani de atestare documentară) şi cosmopolit dovada fiind că numele său și-a găsit loc în toate limbile popoarelor ce au tranzitat sau au avut vreo legătură cu zona: în maghiară Nagyvárad, în germană Großwardein, în idiş Groysvardeyn, în italiană Gran Varadino, în turcă Varat, în latină Magnovaradinum sau în slovacă Varadín toate avându-şi originea în denumirea veche a urbei, Oradea Mare.

Remarcabilă este toleranţa religioasă a oraşului unde există peste 100 de biserici aparţinând diferitelor culturi: catolic (Bazilica romano-catolică, Biserica Sf. Ladislau), ortodox (Biserica cu lună), iudaic (trei sinagogi din care cea mai reprezentativă este Templul Neolog Sion), baptist (cea mai mare biserică de gen din estul Europei) sau reformat.

Dar pentru că trebuie să povestim despre oraş voi începe prin a spune că, de fiecare dată, am fost cazat la Hotel Continental despre care am scris în articolul "Hotel Continental Forul Oradea, odihnă și relaxare".

De aici puteţi începe a cunoaşterea oraşului mergând la rădăcina sa istorică, Cetatea Oradiei.

Sunt indicatoare peste tot dar ca idee să ştiţi că este amplasată în apropierea Crişului Repede cu acces din Calea Clujului sau din Bulevardul Dimitrie Cantemir.

Imediat ce aţi trecut de blocurile sau clădirile ce mărginesc cele două străzi veţi descoperi mai întâi zidurile celei mai mari şi mai bine conservate cetăţi de formă pentagonală, realizată în stil renascentist italian, din Europa Centrală. Atunci când am vizitat-o eu am intrat în incintă pe poarta estică și nu am plătit vreun bilet pentru asta și nici nu am observat vreo mențiune în acest sens.

Forma actuală de stea în cinci vârfuri a căpătat-o în secolul XVI când un arhitect militar italian a reconstruit-o la solicitarea regelui ungar ce stăpânea locul atunci.

Istoria ne spune că, în forma aceasta cetatea a suportat asediile turceşti (în patru rânduri), tătărăşti, ale răsculaţilor transilvăneni (tot de patru ori), oştilor Principatului Transilvănean (de două ori) sau ale austriecilor cedând atacurilor doar de două ori.

Chiar şi în ruină cetatea este impresionantă şi aduce aminte de măreţia sa anterioară menţinută şi chiar amplificată de fiecare stăpânire pe care a avut-o.

După ce treci de poartă se văd cu uşurinţă clădirile palatului princiar, ale garnizoanei adăpostită în trecut acolo, ruinele celor peste 10 prăvălii sau 150 de case ridicate între ziduri sau ale celor 5 bastioane ce asigurau integritatea acestora dar și a bisericii catolice, cel mai bine conservată clădire din ansamblu, utilizată si în prezent de etnicii slovaci de religie catolică.

Ca pentru a face puntea între trecut și prezent, studenții facultății de Artă din Oradea ce-și află sediul într-una din clădirile de aici, expun liber creațiile lor între ruinele cetății.

În șanțul de apărare al cetății, ce în trecutul său impresiona prin dimensiuni fiind comparat cu o mare, autoritățile au înființat un frumos parc dendrologic.

După ce terminăm hălăduiala prin ruine e musai să ne întoarcem la vremuri mai noi şi moderne motiv pentru care ieşim la Bulevardul Dimitrie Cantemir, facem dreapta spre Piaţa Romană, și imediat stânga, pe strada Independenței care delimitează cheiul Crișului Repede de cu parcul 1 Decembrie.

Aici puteți petrece clipe plăcute împreună cu copilul dvs. (cel puțin așa am făcut eu).

Continuând drumul veți trece prin dreptul unei pasarele pietonale peste râu ce poartă numele de Podul Intelectualilor iar după câteva sute de metri veți ajunge la Hotelul Vulturul Negru și galeria cu vitralii cu același nume.

În prezent Hotel și galerii comerciale locația a fost de la construirea sa gazda întâlnirilor mondene ale orășenilor de aici.

Imediat după colțul acestei clădiri ajungem în Piața Unirii care găzduiește cea mai vestită biserică ortodoxă din oraș, Biserica cu lună. Aceasta este și Catedrala episcopală, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Numele său vine de la mecanismul unic în Europa creat la 1793 de un ceasornicar și funcțional până în prezent, aflat pe turla de 55 metri înălțime a bisericii, care pune în mișcare o sferă cu diametrul de 3 m, de forma lunii, vopsită jumătate în negru, jumătate în auriu situată pe frontonul bisericii, sub ceas, și care se deplasează după mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului arătând, în timpul rotirii sale, toate fazele Lunii.

Cum fiecare oraș are o legendă despre locurile sale și Oradea spune una despre aceasta biserică. În 1836 un incendiu puternic a mistuit întreaga zonă din oraș distrugând totul: case, prăvălii, hoteluri, instituții sau biserici cu excepția acesteia care a scăpat nevătămată.

În aceiași piață regăsim clădirea primăriei, o splendidă creație arhitecturală asimetrică dominată de un turn de 50 de metri ce se oglindește în apele Crișului Repede. Am înțeles că în contextul noilor planuri de valorificare turistică a urbei se intenționează includerea în circuitul turistic al accesului până în vârful turnului fapt ce ar permite o vedere panoramică a centrului Vechi.

Trecem podul Ferdinand (dacă vă uitați în dreapta o să observați Sinagoga Neologă Sion) și ajungem la Piața cu același nume de unde începe Corso-ul Oradiei (strada Republicii, pietonală) cu clădirile sale monumentale: Teatrul, Palatul Poinar, Palatul Moskovis, Palatul Apollo, Palatul Stern și o întreagă serie de alte clădiri care mai de care mai frumoase dar și cu multe magazine unde puteți îmbina cultura cu schoppingul.

Plimbându-ne prin centrul oraşului ai senzaţia că arhitecţii au lucrat din tată în fiu la construirea oraşului pentru că noul şi vechiul se îmbină armonios, complex şi plăcut. Remarcabil este şi modul în care autorităţile locale şi/sau proprietarii clădirilor ce alcătuiesc zona turistică a oraşului au reuşit să întreţină sau să renoveze locul făcându-l plăcut şi atrăgător şi pentru turişti şi pentru localnici.

În toate sursele consultate de mine se vorbeşte de o adevărată „rezervaţie arhitecturală” care reflectă pe de o parte bogăţia oraşului şi pe de alta puterea şi viziunea arhitecţilor ce au contribuit la ridicarea lui.

Bănuiesc că toate astea nu se pot realiza fără oameni pe care eu i-am perceput ca fiind calzi, amabili și muncitori.

Înainte de a încheia nu trebuie să uităm că oraşul poate constitui o bază pentru vizite la obiectivele judeţului Bihor: Băile Felix (la 8 km de oraş), Băile 1 Mai (4 Km), staţiunea Stâna de Vale (Km), formaţiunile carstice din munţii Apuseni (Peştera Urşilor, Cetăţile Ponorului etc.) și multe altele pe care vă las să le descoperiți singur sau în postările mele viitoare.

---

VIZUALIZĂRI: 2513 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI