Locuri de vizitat in Oltenia

TIPĂREȘTE

In Oltenia am fost timp de doua weekend-uri, in iunie 2009 si in mai 2010, si am fost foarte placut impresionata atat de frumusetile zonei, cat si de modul in care este intretinuta.

In primul weekend ne-am cazat la Polovragi, la pensiunea Cheile Oltetului, destul de retrasa si de aproape de chei. Imediat cum am ajuns, dornici de miscare, am luat la pas Cheile Oltetului, cu o oprire la Pestera Polovragi.

Cheile, incadrate la stanga de Parang iar la dreapta de muntii Capatanii, nu sunt extrem de impresionante, dar este destul de relaxant sa le parcurgi. La Pestera Polovragi era coada din cauza autocarelor cu elevi veniti sa o viziteze.

Tot in zona se afla si Manastirea Polovragi.

Nu departe de Polovragi se afla Pestera Muierilor, situata in Baia de Fier. Mai impresionanta decat Polovragi, Pestera Muierilor se parcurge liniar: se intra printr-un capat al pesterii si se iese prin altul, ghidul avertizandu-ne ca daca avem probleme cu claustrofobia ar fi bine sa nu intram, pentru ca el nu se mai intoarce. In pestera sunt destule zone unde nu se poate merge in picioare iar intrarea se face la interval de jumatate de ora.

Un alt punct pe traseul nostru a fost Ranca. In perioada in care am fost noi drumul nu era asfaltat integral pana in statiune. Zona este pitoreasca, insa mi s-a parut greu sa te relaxezi in plin santier. Intentionez insa sa revin la Ranca pentru a traversa muntii pe nou-asfaltata Transalpina :).

A doua zi, la intoarcerea spre casa ne-am oprit mai intai la Manastirea Bistrita, de unde am urcat la Pesterea Liliecilor, care adaposteste Biserica Sfintii Arhangheli. Am ratacit putin pana am gasit indicatorul spre pestera, dar odata intrati pe poteca directia este clara. Nu uitati sa aruncati o privire spre Manastirea Bistrita in timp ce urcati spre pestera - panorama este foarte frumoasa.

Intrarea in Pestera Liliecilor se face printr-un culoar foarte ingust – noroc ca nu se merge mult. Interiorul mi s-a parut impresionant: a fost pentru prima data cand am vazut o biserica intr-o pestera. Mai vazusem biserici sapate in stanca, dar nu construite efectiv intr-o pestera.

In acelasi weekend am vizitat si Manastirea dintr-un lemn.

A doua tura in Oltenia, din mai 2010, a fost la fel de bogata. Am vazut Targu Jiu, Cheile Sohodolului, Ponoare, Manastirea Tismana, Casa lui Brancusi de la Hobita, Culele de la Maldaresti, Manastirea Hurezi si Muzeul Trovantilor.

In Targu Jiu – prima oprire – am vazut, evident, operele lui C-tin Brancusi (nu mai detaliez, pentru ca mi se pare de prisos). Dupa care ne-am indreptat spre comuna Runcu, unde ne-am si cazat, la Pensiunea Bella (vezi review aici). Desi situata in sat si destul de putin promovata (mi s-a parut mie), pensiunea mi-a placut foarte mult - atat camerele, cat si curtea interioara imensa, unde puteai sa lenevesti in voie in hamac. Gazdele au fost foarte amabile, singura problema fiind ca a trebuit sa ne decidem ce vrem sa mancam atunci cand am rezervat camerele, pentru ca nu au un restaurant propriu-zis.

De la pensiune se ajunge usor in Cheile Sohodolului, situate la iesirea din sat. Zona este spectaculoasa, desi pe mine personal m-au deranjat destul de tare masinile care tot treceau prin chei.

A doua zi, ne-am trezit de dimineata si ne-am indreptat spre Ponoare, unde am vazut Podul lui Dumnezeu, un pod natural creat prin surparea peretului unei pesteri, Lacul Zaton, care era destul de secat cand am fost noi, si Padurea cu liliac, unde am vazut chiar si o caprioara.

Despre manastiri nu mai scriu, pentru ca sunt arhicunoscute, si nici despre Casa memoriala C-tin Brancusi sau culele de la Maldaresti, despre care am vazut ca sunt destule informatii.

As mai adauga un singur aspect, despre trovanti, numiti si « pietre care cresc » si care iau forme interesante. Exista un Muzeu al Trovantilor in Costesti, foarte aproape de drum. Nu este ceva extrem de impresionant pentru un profan in domeniu, dar cred ca merita o oprire de zece minute :).

---

VIZUALIZĂRI: 11412 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI