Cu telecabina, pe Tâmpa

TIPĂREȘTE

În vizite sau doar în scurte popasuri, în grup sau individual... nici nu mai rețin de câte ori am fost la Brașov. Rețin însă că prima oară am fost acum mai bine de o jumătate de secol, adică în vremea când eram la liceu. De asemenea, mai rețin că nici una dintre incursiunile mele - mai scurte sau mai lungi - nu mi-a oferit ocazia de a urca pe Tâmpa, semețul munte care stă de strajă orașului confortabil întins la umbra sa.

În mai anul acesta, însoțind un grup de seniori (poate de aceea), am avut nesperata șansă a unui popas de 3 ore în orașul de la poalele Tâmpei. Venise timpul să nu mai privesc doar din Piața Sfatului piscul montan pe care scrie BRAȘOV, ci chiar să mă aventurez până acolo. Multe materiale publicitare turistice recomandă vizitatorilor să nu părăsească orașul înainte de a-l vedea și de sus, de pe platforma de la Belvedere Tâmpa. Pentru a ajunge acolo, desigur, sunt mai multe căi, dar cel mai simplu, cel mai comod pentru orășenii ca noi, sedentari și neobișnuiți cu muntele, este telecabina.  

În articolul de față, despre Brașov  unul dintre cele mai mari și mai frumoase orașe ale României - nu voi scrie nimic. Am făcut-o deja acum vreo doi ani, în articolul Brașov – un tur pietonal când circuitul Povești din Țara Făgărașului includea și un popas în Brașov chiar dacă acest oraș nu figura în program ca destinație turistică în sine. Dar, puteam oare să nu oprim chiar și numai pentru un tur pietonal? Mai ales că beneficiam și de prezentarea unui ghid de specialitate?

De astă dată, fără a fi interesată de altceva, auzind că există două doamne amatoare pentru plimbare până la telecabină și ascensiune pe Tâmpa, m-am alăturat lor și - mai urmărind indicatoarele, mai întrebând pe localnici - am ajuns la Strada Suișul Castelului, o străduță îngustă, dar în pantă... un adevărat suiș. Dar asta nu a fost totul! Până la stația de telecabină mai aveam de înfruntat și alte urcușuri. Alei în serpentină și scări, multe scări... Peisajul este însă frumos, cu multă verdeață și aer curat... O plăcere să te plimbi, chiar dacă din când în când ne opream gâfâind. Poate că aici trebuie să spun că în centrul vechi al orașului străzile sunt înguste, multe cu sens unic, deci automobiliștii pot avea probleme cu parcarea. Nu se poate ajunge cu mașina până la telecabină. Am văzut mașini parcate pe Strada Castelului, pe Aleea Tiberiu Brediceanu din apropiere sau pe lângă Turnul Vânătorilor.  

Pietonal, în cele din urmă, am ajuns la stația de telecabină. Pe un colț al clădirii se află Programul de funcționare. Luni instalația pe cablu nu funcționează fiind în revizie tehnică. Marți - Vineri 09.30 prima urcare, 16.00 ultima urcare, 17.00 ultima coborâre. Sâmbătă și Duminică 09.30 prima urcare, iar la final (ultima urcare și ultima coborâre) programul se prelungește cu o oră. Pentru că am văzut mici diferențe față de acest program (în special la ultimele urcări și la ultimele coborâri), pentru a evita orice neplăcere, este bine să vă documentați înainte de urcare.

De asemenea, tot pe colțul clădirii sunt afișate și Datele tehnice: Capacitatea unei cabine - 20 persoane, Capacitatea orară de transport - 440 persoane, Viteza de deplasare - 6m/s, Durata unei curse - 2 minute și 20 secunde, Lungimea traseului - 573 m, Altitudinea stației inferioare - 640 m (de la nivelul mării), Altitudinea stației superioare - 960 m (de la nivelul mării).

Instalația de cablu de pe Tâmpa a fost construită de firma italiană Ceretti Tanfani, în anul 1971. Asta poți vedea înscris pe zid, la întoarcere, înainte de a părăsi cabina.

Taxa de acces este de 25 lei/persoană/sens - adulții și 15 lei/persoană/sens - copiii. Dacă se optează pentru plata taxei tur-retur, aceasta este 35 lei/persoană - adulții și 20 lei/persoană - copiii. Se poate plăti cash sau cu cardul bancar, după care primești un card de acces cu un cod de bare pe care - validându-l - treci prin turnichete și te poți îmbarca atunci când telecabina sosește în stație. Cu același card (deci, atenție cum îl păstrați!), tot prin validare, se face și ieșirea din stație.  

Așteptând momentul îmbarcării, pe un panou, am citit câte ceva despre Cetatea Brașovia datând din perioada medievală (sec. XIII-XV), cetate care - împreună cu Muntele Tâmpa - reprezintă unul dintre simbolurile vechi ale comunității brașovene.  

Atunci când am fost noi acolo, într-o miercuri, pe la jumătatea zilei, nu era aglomerat la telecabină. Doar vreo 10 persoane, așa încât toată lumea a fost fericită ocupând un loc la geam, savurând peisajul. Sus, vedem deja Releul de televiziune (construit prin anii '70) și Steagul României de pe Tâmpa. Urcușul a fost lin și... scurt, așa cum ne așteptam. Doar 2 minute. Stația de sosire nu m-a impresionat. Are un aspect cam învechit, barul și restaurantul din interior erau închise, abandonate... Doar la ieșirea din clădire, când am pus piciorul pe munte, am văzut un mic bar cu o terasă tot mică, dar acoperită, ferită de eventualele intemperii, unde puteai servi o cafea sau băutura preferată. Aici, spre surprinderea mea, doamnele care mă acompaniau și-au manifestat dorința de a rămâne la cafea. Le-am lăsat la bar și luând notă de atenționarea că în zonă mai apar urși, am plecat singură, urmând indicatorul spre Belvedere. Traseul este de 15 minute.

Cărarea este lată, bolovănoasă și mărginită de vegetație abundentă. Pe alocuri, printre crengile înfrunzite, zărești în vale acoperișurile cărămizii ale clădirilor orașului. O singură porțiune este cu pantă mai accentuată, în rest drumul este aproape plat. Marcaje, indicatoare și poteci care se desprind în lateral, iar la un moment dat un panou mare care ne informează despre Traseul tematic 'Fluturi și flori pe Muntele Tâmpa'. Așa am aflat că "Stâncile de calcar au proprietatea de a acumula energie termică solară pe care o eliberează în timpul nopții, funcționând ca un calorifer foarte economic. Plantele, nevertebratele și dintre vertebrate mai ales reptilele, s-au deprins să profite de această particularitate a calcarului. Fisurile, adânciturile, bolovanii și stâncăriile oferă adăpost diferitelor specii de viețuitoare. Anumite specii de fluturi s-au specializat pentru a popula acest mediu de viață, aparent ostil. "

Urmând cărarea, am ajuns la locul amenajat (cred că prin 2004) ca o terasă pe coasta abruptă a muntelui, loc de unde se deschide privirii o splendidă panoramă a orașului. Alături de terasă, bine ancorate cu schelete metalice, sunt literele albe, gigantice, care alcătuiesc cuvântul BRAȘOV, cel văzut din orice punct al orașului, luminat corespunzător pe timp de noapte.

Am zăbovit câteva minute pe această terasă pentru a admira și a fotografia întinderea orașului cu acoperișuri cărămizii și a încerca să identific obiectivele pe care deja le cunoșteam. Parcă aveam în față o machetă bine realizată a orașului.

Săpată în stânca muntelui, cu intrarea închisă de un grilaj, se remarcă o grotă, iar în interiorul ei - de-a valma - se află niște rămășițe de ce-o fi fost pe acolo, dar și câteva peturi goale, abandonate de cei cărora le-a fost greu să le ducă la gunoi.

Am citit că aici, în grota din stânca Tâmpei a fost amenajată pe la 1890 o berărie, numită ulterior 'Bethlen', după numele lui András Bethlen, ministrul maghiar al agriculturii care vizitase Brașovul în 1891. Se spune că zi de zi, cel care administra popasul pentru turiști urca cele 25 de serpentine ale muntelui, alături de măgărușul său împovărat cu sticle de bere. Seara, mulți rămâneau sus să admire orașul luminat noaptea. Extinsă printr-o terasă deasupra abruptului în anul 1905, după 1948 locația s-a numit 'Cabana-Restaurant Tâmpa'. La 23 martie 1977, stabilimentul a ars în întregime.

Astăzi se mai păstrează doar terasa care oferă superba panoramă asupra orașului, iar în mica grotă rămășițe ale 'căzilor' de piatră în care se răceau sticlele cu bere. În anul 2001 Consiliul Județean Brașov a postat în interiorul grotei o cruce de marmură, iar în 2006 a remontat literele ce compun numele municipiului după ce anterioarele, montate cu doi ani mai înainte, fuseseră smulse de vânt.  

După ce am admirat îndelung peisajul, pe aceleași cărări, am pornit înapoi, spre stația de telecabină. Pe la jumătatea drumului, surâzătoare și cu paharele de carton în care încă mai aveau cafea, mi-am întâlnit tovarășele cu care plecasem în drumeție.  

Coborârea am făcut-o tot cu telecabina. Nici timp, nici echipament și nici cine știe ce condiție fizică nu aveam pentru a experimenta și altă cale.  

Pentru cei care întrunesc toate aceste cerințe, menționez că pe Tâmpa se poate ajunge și pe cele 25 de serpentine, tăiate în 1837 de Ocolul silvic al Brașovului, treptele lui Gabony, drumul Cavalerilor, vechi din vremea Cetății Brașovia.  

Pentru mine, ceea ce am reușit, a fost suficient. Am făcut o plimbare plăcută cu telecabina, am admirat priveliștea orașului de la poalele Tâmpei și am împlinit un vis mai vechi, acela de a ajunge pe munte, acolo unde scrie BRAȘOV.   

---

VIZUALIZĂRI: 285 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI