GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
14 octombrie 2023
Gura Râului este o comună cunoscută din Judeţul Sibiu, o comună cu un singur sat :D, atestată documentar de pe la 1380. Vechea aşezare românească are vatra amplasată pe valea râului Cibin chiar la gura de ieşire a râului dintre munţi şi nu putea avea un nume mai nimerit ca acesta. Are o suprafaţă de 100 kilometri pătraţi şi o populaţie cu puţin peste 3500 de suflete, conform recensământului făcut în urmă cu doi ani.
Se află la vreo 17 kilometri de Sibiu în inima Mărginimii Sibiului, pe Valea Cibinului, la poalele Munţilor Cindrel, la o altitudine de 600 metri.
Anual în primul weekend din luna iulie, după sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel, Gura Râului găzduieşte „Festivalul Bujorului de Munte” , aflat anul acesta la a XIX-a ediţie (1-2 iulie 2023), un motiv de mândrie şi de sărbătoare pentru gureni.
Gura Râului a fost prima mea opţiune de cazare în Mărginimea Sibiului, la recomandarea călduroasă a bunului meu prieten Radu, un expert în domeniul cazărilor de succes, căruia îi mulţumesc şi pe această cale pentru tot ajutorul oferit, însă astrelele nu s-au aliniat la datele dorite de mine, m-am hotărât şi cu doar o săptămână înainte, ce să mai, nu a fost să fie de această dată, dar ocazii se vor mai ivi cândva. Chiar dacă nu am reuşit să prind o cameră liberă la pensiunea vizată de mine, am vrut să profit totuşi de ocazie şi să văd cu cu proprii mei ochi ce am ratat din frumuseţile zonei.
Am ajuns la Gura Râului plecând dinspre Sibiu, mai exact din Dumbrava Sibiului, traseul sugerat de Waze fiind: Str. Valea Aurie – Str. Luduş – Calea Poplăcii – DJ106R – Poplaca – DJ106D – Gura Râului. Am intrat în localitate trecând pe sub o poartă frumoasă din lemn, cu urarea de Bun venit! pe o parte şi de Drum bun! la întoarcere. Era menţionat numele localităţii, precum şi înfrăţirea cu două oraşe al căror nume le-am ratat din viteza maşinii. Vă spun data viitoare când mai ajung pe acolo.
Ne-am continuat drumul pe strada Principală care traversează satul. Mi-a plăcut că, la prima bifurcaţie mai importantă era un panou – indicator cu numele pensiunilor din sat şi direcţia de mers spre acestea, util celor care-şi caută cazarea.
Intenţionam să ajung la Barajul Gura Râului şi am setat GPS-ul în acest sens. Cred că am mai povestit şi cu alte ocazii că eu nu sunt prea bună prietenă cu GPS-ul, care m-a simţit şi îmi răspunde cu aceeaşi monedă, jucându-mi diverse feste când îmi este lumea mai dragă. Aşa s-a întâmplat şi de această dată.
Înainte de a pleca de la pensiune, eu aruncasem o privire pe hartă, stabilindu-mi principalele obiective pentru acea zi, precum şi ordinea vizitării acestora pentru a-mi optimiza traseul, astfel că ştiam deja că barajul se află la celălalt capăt al satului şi la o distanţă de vreo trei kilometri. Am traversat toată Gura Râului admirând casele frumoase, atât cât puteam vedea dincolo de porţile înalte, am prins şi o nuntă în centru. Frumos şi liniştit. Îmi doresc o minivacanţă în acest loc pitoresc, perfect pentru relaxare.
La ieşirea din Gura Râului, indicatoarele către Baraj şi către o Păstrăvărie mi-au confirmat că sunt pe drumul cel bun. Nici nu prea aveam ce să greşesc până acolo mergând doar pe strada principală, chiar dacă aceasta îmi părea aproape la fel de îngustă ca restul străzilor şi aici la fel ca în mai toate satele din Mărginime vizitate de mine.
Surpriza a venit în momentul în care GPS-ul m-a scos de pe asfalt spre dreapta, pe un drum forestier, practicabil cu viteză redusă şi atenţie la gropi cu orice tip de maşină, dar tot am umplut maşina de praf, oricât de încet am condus ☹. L-am întrebat pe soţul meu dacă este sigur că acela este drumul şi mi-a arătat ce indică Waze-ul. Drumul respectiv ducea şi la păstrăvăria de care spuneam mai sus, dar pe mine nu mă interesa peştele.
Şi am mers şi am tot mers pe drumul ăla cu destule gropi şi mult praf, am trecut şi de păstrăvărie, unde am văzut câteva maşini parcate, singurele întâlnite pe acest traseu, pe partea stângă vedeam doar exploatări de cherestea, o imagine suficient de deprimantă să vezi cum de defrişează în neştire ☹, până când aproape că s-a terminat drumul, iar GPS-ul îmi spunea că „Aţi ajuns la destinaţie” după care şi-a pierdut semnalul. Pe bune? Care destinaţie? Cobor nervoasă şi mă uit mai bine în jur. Mda, cumva avea şi GPS-ul dreptatea lui. Barajul se afla chiar în faţa mea, doar că noi ne aflam SUB baraj, ceea ce mi s-a părut cel puţin stupid. Am făcut câteva poze, cu siguranţă inedite :D, pentru că sunt convinsă că nu au mai ajuns mulţi acolo pe coclauri, am fumat o ţigară încercând să mă calmez şi să pornesc din nou la drum, de data aceasta doar după capul meu.
Am întors maşina şi am plecat înapoi pe acelaşi drum, iar gropi, iar praf cât cuprinde. Am reintrat pe drumul asfaltat, judeţean sau ce o fi fost el, pe care nu ar fi trebuit să-l părăsesc de la bun început şi nici prin minte nu mi-ar fi trecut să merg pe coclauri dacă nu mă îndemna piaza rea numită GPS :D.
Peisajul era altul, mai verde şi mai curat, carosabilul era OK, traficul era extrem de redus. Şi abia aşa am ajuns cu adevărat la destinaţia dorită ???? şi am putut admira barajul de SUS, precum şi lacul de acumulare aferent.
Barajul Gura Râului a fost construit între anii 1973 şi 1980 cu scopul de a alimenta cu apă Sibiul, Gura Râului, Cristian, Şura Mare, Ocna Sibiului şi Şelimbăr, de a produce energie electrică şi de a atenua viiturile. Are o înălţime de 73,5 metri, o lungime a coronamentului de 330 metri şi o lăţime de 6,2 metri. Barajul este din beton cu contraforţi-ciupercă, a patra lucrare de acest fel din ţară după barajele Secu, Strâmtori şi Poiana Uzului. Este al doilea cel mai înalt baraj cu contraforţi din România după cel de la Poiana Uzului care are o înălţime de 80 metri. În perioada premergătoare începerii lucrărilor la baraj a fost necesară construirea unei linii de cale ferată pentru transportul materialelor pentru şantier.
Lacul de acumulare Gura Râului, format în urma construirii barajului, are o suprafaţă de 65 de hectare şi o capacitate maximă de 15,5 milioane de metri cubi.
Am oprit maşina chiar lângă gardul care bloca accesul pe baraj şi am privit şi fotografiat de sus, în voie, întreaga construcţie, o parte din lacul de acumulare şi toată valea prin care trecusem mai devreme.
Mă gândeam că ar fi fost frumos să încercăm să înconjurăm tot lacul, dar, ghinion, drumul asfaltat se termina brusc chiar la baraj, iar eu nu mai voiam să bag maşina pe alte drumuri forestiere. Seara, la o discuţie cu proprietarul pensiunii la care eram cazaţi, tot povestind pe unde umblasem toată ziua, acesta mi-a spus că era frumos dacă mergeam şi mai departe de baraj, că de acolo începeau Cheile Cibinului şi că peisajele ne-ar fi încântat. Nu, mulţumesc.
La întoarcerea în Gura Râului am încercat să găsesc pensiunea la care dorisem iniţial să mă cazez, fără GPS, desigur, am trecut şi peste râul Cibin pe un pod, am mai bătut eu străzile pe acolo, dar fără succes, astfel că am renunţat pe moment şi m-am îndreptat spre Orlat. Nu am poze din Gura Râului, am fost atentă la condus, iar ce am filmat cu camera de bord nu poate fi făcut public din motiv de prea multe beep-uri.
Dacă recomand destinaţia? Categoric DA! Îmi doresc să revin în această zonă extrem de pitorească, să iau la pas, agale, străduţele din Gura Râului, fără maşină şi fără GPS :D.
Trimis de nicole33 in 11.12.23 08:29:55
- A fost prima sa vizită/vacanță în GURA RÂULUI [SB]
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (nicole33); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Daca la voturi nu am fost primul, macar la ecouri sa dau startul, cu speranta ca nu va ramane singurul ecou.
Felicitari pentru acesta iesire in natura intr-un loc care imi place mult. Am fost acolo cu aproape 40 de ani in urma in urma unei invitatii a unor colegi de la UJECOOP Sibiu. Salbaticia locului face toti banii si merita sa mergi si pe drumuri nu tocmai prietenoase pentru a le admira.
Eu am sugerat de mai multe ori consultarea unor harti cat mai detaliate, mai ales in locuri mai putin umblate. Am patit si noi ca GPS-ul sa ne trimita dupa cai verzi pe pereti. Anul acesta, in Apuseni, incercand sa ajungem la pensiunea unde am fost cazati 4 nopti am fost dirijati prin niste coclauri pana am ajuns intr-un vatf de munte, langa un releu cu mai multe antene. Acolo am avut semnal la telefon, am sunat la pensiune si ni s-a dat locatia. In felul acesta am ajuns la destinatie. E drept ca locurile pe unde ne-a plimbat GPS-ul erau deosebit de frumoase si cu alta ocazie nu le-am fi vazut.
Numai bine si calatorii placute!
PS. Sper ca nu te vei mai mira ca iti citesc si apreciez un articol scris de tine.
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
-
Articolul a fost deasemenea selectat și ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@nicole33: Am fost acolo înainte de construcţia barajului şi lacului de acumulare deci prin anii 60, în prima parte a lor pentru că nu începuse şantierul. Nu mi-a mai rămas mare lucru în minte decât că era o zonă foarte frumoasă pe care aş fi vrut s-o mai văd, am vreo două poze alb-negru. Au apărut alte priorităţi şi n-am mai revăzut-o.
Am din ce în ce mai mult convingerea că chiar la nivel de 5-6 ieşiri pe an, îţi trebuie două vieţi să cunoşti toate locurile frumoase şi intreresante din ţară, cetăţi, situri arheologice, biserici şi mănăstiri, palate, muzee, munţi, privelişti şi eventual să revii unde ţi-a plăcut mai mult.
@nicole33: Frumoase locuri. S-a stricat mașina? Nu. Atunci, mie mi se pare c-ai ieșit câștigată la afacerea asta. Ai văzut barajul și de jos în sus și de sus în jos.
Mă uitam la fotografii și-am realizat pentru a nu știu câta oară cât de pricepute sunt femeile să scoată ochii bărbaților (P10).
@nicole33:
”Gura Râului a fost prima mea opţiune de cazare în Mărginimea Sibiului, la recomandarea călduroasă a bunului meu prieten Radu, un expert în domeniul cazărilor de succes, căruia îi mulţumesc şi pe această cale pentru tot ajutorul oferit
Si noi am ajuns acolo nu numai datorita acestui bun si de nadejde prieten, ci chiar cu el!
Era prin 2017, acum 6 ani! Of, ce de vremea trecut!
Dar nu am ajuns la baraj, asa ca l-am vazut acum, cu tine. Iar tu te poti intoarce in timp, acum 6 ani si sa vezi comuna.
MERITA! Si spun asta din tot sufletul! Daca as mai avea posibilitatea, m-as reintoarce acolo oricand!
@liviu49:
”Felicitari pentru acesta iesire in natura intr-un loc care imi place mult. Am fost acolo cu aproape 40 de ani in urma... Salbaticia locului face toti banii si merita sa mergi si pe drumuri nu tocmai prietenoase pentru a le admira.
Şi mie mi-a plăcut mult tot ce am văzut în acea zonă în care ajungeam pentru prima dată. Cu drumurile nesfaltate nu mă prea împac eu şi nici maşina mea.
Am apreciat însă liniştea deplină şi pustietatea locurilor, fără să regret vreo secundă lipsa altor turişti, rătăciţi sau nu , a grătarelor cu fumul aferent şi a "muzicilor" .
”Eu am sugerat de mai multe ori consultarea unor harti cat mai detaliate, mai ales in locuri mai putin umblate.
Sfatul tău este bun, mai ales pentru cei care se încumetă să drumeţească pe munte efectiv. Pentru obiectivele care pot fi accesate cu maşina eu mă bazez pe indicatoare. Cred că sunt douăzeci de ani de când nu am mai deschis o hartă a României şi nici nu am în casă o hartă actualizată, rezumându-mă la hărţile disponibile pe net.
”Am patit si noi ca GPS-ul sa ne trimita dupa cai verzi pe pereti. Anul acesta, in Apuseni, incercand sa ajungem la pensiunea unde am fost cazati 4 nopti am fost dirijati prin niste coclauri pana am ajuns intr-un vatf de munte, langa un releu cu mai multe antene. Acolo am avut semnal la telefon, am sunat la pensiune si ni s-a dat locatia. In felul acesta am ajuns la destinatie.
Nu mă bucur că au mai păţit-o şi alţii, dar mă simt cumva mai liniştită că nu am fost singura în această situaţie.
Locaţia exactă a locului de cazare o studiez temeinic cu mult înainte de a pleca de acasă, deseori chiar înainte de a face rezervarea. Simulez inclusiv variantele de traseu până acolo.
”E drept ca locurile pe unde ne-a plimbat GPS-ul erau deosebit de frumoase si cu alta ocazie nu le-am fi vazut.
Corect, doar că noi ne enervăm când rătăcim drumul şi nu mai savurăm în timp real peisajul, ci doar ulterior la vizionarea filmărilor făcute cu camera de bord.
Mulţumesc mult pentru vizită, aprecieri şi ecou!
Călătorii plăcute şi fără peripeţii!
@Michi:
”Am fost acolo înainte de construcţia barajului şi lacului de acumulare deci prin anii 60, în prima parte a lor pentru că nu începuse şantierul. Nu mi-a mai rămas mare lucru în minte decât că era o zonă foarte frumoasă pe care aş fi vrut s-o mai văd, am vreo două poze alb-negru. Au apărut alte priorităţi şi n-am mai revăzut-o.
Pentru mine aceasta a fost prima vizită în zonă, dar foarte probabil nu şi ultima.
Zona este superbă. Îmi pare rău că nu am fotografii din zonă pentru a convinge cititorii că merită toată atenţia. Amintirile mele sunt foarte proaspete şi sper să fiu crezută pe cuvânt când recomand vizitarea Gurii Râului.
Poate voi reveni acolo cu ocazia Întâlnirii din martie anul viitor, chiar mai curând decât aş fi crezut
”Am din ce în ce mai mult convingerea că chiar la nivel de 5-6 ieşiri pe an, îţi trebuie două vieţi să cunoşti toate locurile frumoase şi intreresante din ţară, cetăţi, situri arheologice, biserici şi mănăstiri, palate, muzee, munţi, privelişti şi eventual să revii unde ţi-a plăcut mai mult.
Sunt multe locuri deosebit de frumoase, dar eu nu mi-am propus niciodată să le bifez pe TOATE, ci am selectat mereu în funcţie de propriile interese, care s-au mai schimbat în timp. Au fost locuri în care am revenit cu drag, uneori după mulţi ani, dar şi altele pe care acum regret că nu le-am văzut atunci când am avut ocazia şi puteam.
Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou!
Pentru mine nu poate fi decât onorant că atât tu cât și Zozo mă considerați un prieten, a fost plăcerea mea să te ajut, chiar dacă opțiunea de cazare nu s-a materializat, Zozo a fost mai norocoasă, dar în 2017 rezervarea a fost făcută din timp. Cât privește calitatea de „expert” , aici e de discutat, ești tu prea drăguță, dar nici vorbă de așa ceva în cazul meu, sunt multi useri pe AFA care au descoperit locuri de cazare faine în România.
Mă bucur că ți-a plăcut în Mărginime, și mai ales că îți dorești să revii în această zonă, care atrage ca un magnet prin frumusețea locurilor, cultura și tradițiile localnicilor.
Și noi am fost de câteva ori la baraj, dar niciodată nu am avut „privilegiul” să-l vedem... de jos.
Povestea GPS-ului... nu ai pățit-o doar tu. Cu ani în urmă, aflându-mă la Râu de Mori, am zis să dau o fugă la Râușor, iar GPS-ul mi-a indicat atât de bine drumul, că după ce am trecut de toate pensiunile și cabanele am rămas blocat în creierii munților, într-un noroi de ți-era mai mare dragul, nici azi nu-mi explic cum am reușit să ies de-acolo!
Fiindcă tu și GPS-ul sunteți „prieteni” e cazul să te înveselesc puțin:
După două ore de condus cu o femeie la volan, GPS-ul întreabă:
- Unde suntem, femeie?!?!
@Safta Radu:
”Pentru mine nu poate fi decât onorant că atât tu cât și Zozo mă considerați un prieten,
Nu doar un prieten, ci un prieten de nadejde!
”Cât privește calitatea de „expert” , aici e de discutat, ești tu prea drăguță, dar nici vorbă de așa ceva în cazul meu, sunt multi useri pe AFA care au descoperit locuri de cazare faine în România.
Modestule! Dovada expertizei tale stau premiile castigate pentru cazari! Combate daca poti!
”Fiindcă tu și GPS-ul sunteți „prieteni” e cazul să te înveselesc puțin:
După două ore de condus cu o femeie la volan, GPS-ul întreabă:
- Unde suntem, femeie?!?!
Si mai era unul care tot la asta se referea:
Dupa vreo doua ore de condus cu o femeie la volan, GPSul exclama:
-Opreste! M-am plctisit! Eu cobor aici si merg pe jos!
@nicole33: Și noi am ajuns pe acolo... dar nu ca voi "sub baraj"... !!!
Am fost pe lângă baraj până la Complexul Cheile Cibinului... pe un drum foarte prăfuit... unde, într-adevăr și GPS-ul se rătăcește... dar cu niște peisaje superbe... era 21 mai... n-am cum să uit ziua aia!
Cred că am scris și eu despre plimbarea noastră de atunci... uite că anul nu-l mai știu...
Zona este foarte frumoasă și merită vizitată. Poate mai reveniți și mergeți până la capăt.
Toate cele bune!
@ghisor:
”Frumoase locuri. S-a stricat mașina? Nu. Atunci, mie mi se pare c-ai ieșit câștigată la afacerea asta. Ai văzut barajul și de jos în sus și de sus în jos.
Locurile sunt frumoase, într-adevăr. Asta am realizat şi eu după ce s-a mai lăsat praful ridicat de maşină şi m-am mai calmat. Atunci s-a făcut şi linişte. Din nou
Maşina a fost OK, chiar dacă sigur nu mi-a mulţumit pentru testul la care am supus-o şi pentru cât am murdărit-o . Deh ea se învăţase cu infrastructura impecabilă din Turcia, deşi şi acolo i-am făcut o surpriză mai puţin plăcută anul acesta.
În pustietatea aia şi aproape fără semnal la telefon după ce şi Waze-ul murise la datorie, mi-ar fi fost dificil şi să chem o platformă în cazul unei eventuale nedorite dar banale pene de cauciuc şi să le explic oamenilor prin ce coclauri am rămas.
Aşa este. Am văzut barajul şi de jos în sus şi de sus în jos. Bine că nu m-a trimis GPS-ul în lacul de acumulare, că-i vedeam şi fundaţia sau mă apucam de numărat peştii din lac ca la snorkeling .
”Mă uitam la fotografii și-am realizat pentru a nu știu câta oară cât de pricepute sunt femeile să scoată ochii bărbaților (P10)
Solidaritate masculină?
=
Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou!
@nicole33: Păi și poze cu acele case frumoase?
Eu nu știu zona, ai zis ca sunt case și ulițe
@krisstinna:
”Nu am poze din Gura Râului, am fost atentă la condus, iar ce am filmat cu camera de bord nu poate fi făcut public din motiv de prea multe beep-uri.
Uita-te la pozele mele! Daca au rezistat casele alea din 18siceva, nu cred ca s-a schimbat ceva in rau pe acolo!
@Zoazore: Draga mea, opream mașina și făceam câteva poze, știu ca nu poate face poze în timp ce șofează
@Zoazore:
”Si noi am ajuns acolo nu numai datorita acestui bun si de nadejde prieten, ci chiar cu el!
Era prin 2017, acum 6 ani! Of, ce de vremea trecut!
Aţi fost mai norocoşi, dar nu-i bai, nu au intrat zilele în sac.
Ştiu povestea minivacanţei voastre din urmă cu şase ani, ştiu şi cât de încântaţi aţi fost amândoi de acea ieşire, tu şi cu Ştefan (R. I. P.) zic, pentru că Radu oricum era acolo ca la el acasă.
”Dar nu am ajuns la baraj, asa ca l-am vazut acum, cu tine. Iar tu te poti intoarce in timp, acum 6 ani si sa vezi comuna.
Recunoaşte că ţi-am prezentat barajul într-o manieră mai... originală
Comuna pot spune că am văzut-o şi eu, aşa mai din mersul maşinii şi mai cu coada ochiului.
Pozele tale le-am văzut la vremea respectivă. Despre articolul tău, extrem de sensibil, eu niciodată nu voi putea scrie aşa, nu suntem construite la fel.
Doream să ajung la pensiunea la care aţi fost voi s-o văd cu ochii mei, eventual să schimb două vorbe cu proprietarii, dar nu am nimerit-o, pentru că m-am pierdut în puzderia de pensiuni din Gura Râului, am fost chiar surprinsă să văd cât sunt de multe.
Timpul avut la dispoziţie a fost limitat, o zi am colindat şi o zi ne-am odihnit, aşa a fost convenţia. Chiar dacă nu am avut timp de vizitat muzee sau biserici, eu zic că mi-am făcut o idee suficient de clară despre ce oferă zona, că altfel nu-mi propuneam să revin.
”Daca as mai avea posibilitatea, m-as reintoarce acolo oricand!
Sunt convinsă că aşa este.
Eu cred că este important să-ţi doreşti suficient de mult şi vei vedea că se întâmplă
Mulţumesc mult pentru confirmări, vizită şi ecou!
@krisstinna:
”Draga mea, opream mașina și făceam câteva poze, știu ca nu poate face poze în timp ce șofează
Am mers doar pe strada principală care traversează localitatea, stradă care este îngustă pe cele mai multe porţiuni, cu o singură bandă pe sens, adesea fără trotuare.
Chiar şi când mergeam cu viteză mai mică aveam senzaţia că îi încurc pe localnicii care se grăbeau în treburile lor şi erau nevoiţi să mă depăşească intrând pe contrasens. Nu mi se părea OK să opresc în porţile oamenilor şi să blochez o jumătate de bandă de circulaţie doar pentru a face eu câteva fotografii, mai ales că opririle ar fi fost dese, deoarece au fost multe case care mi-au plăcut. Doar în centrul comunei era spaţiu larg şi aş fi putut parca fără griji şi în puţine alte locuri, neinteresante pentru mine. Şi până la urmă nu acesta a fost scopul plimbării mele.
@Safta Radu:
”Pentru mine nu poate fi decât onorant că atât tu cât și Zozo mă considerați un prieten, a fost plăcerea mea să te ajut, chiar dacă opțiunea de cazare nu s-a materializat, Zozo a fost mai norocoasă, dar în 2017 rezervarea a fost făcută din timp
Ajutorul tău a fost foarte important pentru mine. Am profitat de experienţa ta pentru a primi recomandări excelente şi, mai mult, am abuzat şi de timpul tău, pierdut pentru mine în interacţiunile cu proprietarii pensiunilor la care ai încercat să-mi găseşti o cameră liberă pe ultima sută de metri. Nici nu ştiu cum m-aş putea revanşa. Chiar aşa, nu eşti interesat de o vacanţă în Turcia? Glumesc, desigur, dar eu ştiu că şi tu ştii că poţi apela oricând
Fiind vorba de un eveniment bine ştiut dinainte, normal că aţi putut face din timp rezervările. Ar fi fost grav pentru tine dacă uitai cumva .
”Cât privește calitatea de „expert” , aici e de discutat, ești tu prea drăguță, dar nici vorbă de așa ceva în cazul meu, sunt multi useri pe AFA care au descoperit locuri de cazare faine în România.
Nu, nu este nimic de discutat. Pentru mine şi pentru mulţi alţii lucrurile sunt clare de mult timp. Chiar dacă modestia este considerată a fi o calitate, eu te rog să NU fii modest!
”Mă bucur că ți-a plăcut în Mărginime, și mai ales că îți dorești să revii în această zonă, care atrage ca un magnet prin frumusețea locurilor, cultura și tradițiile localnicilor.
Mi-a plăcut în Mărginime, atât cât am putut-o descoperi eu în această scurtă vacanţă, ştiu şi ce am lăsat pentru o dată viitoare, pentru că ştiu sigur că voi reveni.
Mi-au plăcut locurile, peisajele, liniştea, aerul curat, pădurea, muntele. Cu oamenii am interacţionat destul de puţin, la fel şi cu cultura şi tradiţiile, dacă fac abstracţie de tradiţia gastronomică pe care am apreciat-o din plin , pentru că, da, în Mărginime se mănâncă extraordinar de bine! Mult şi foarte gustos.
Mulţumesc mult pentru TOT!
@ANILU:
”Și noi am ajuns pe acolo... dar nu ca voi "sub baraj"... !!!
Sunt convinsă că nu au fost mulţi pe unde ne-a purtat pe noi GPS-ul, dar vina îmi aparţine în totalitate pentru că m-am pus la mintea lui.
”Am fost pe lângă baraj până la Complexul Cheile Cibinului... pe un drum foarte prăfuit... unde, într-adevăr și GPS-ul se rătăcește... dar cu niște peisaje superbe... era 21 mai... n-am cum să uit ziua aia!
După baraj încep Cheile Cibinului, e frumos, într-adevăr, pe stânga ai pădurea şi muntele, pe dreapta ai lacul şi apoi doar munte, unde iese râul dintre munţi, dar drumul este la fel de prost şi în 2023.
”Zona este foarte frumoasă și merită vizitată. Poate mai reveniți și mergeți până la capăt.
Mi-ar fi plăcut să merg pe lângă lac pe toată lungimea lui, totul era atât de verde şi de frumos, dar nu a fost să fie acum. Poate după ce vor asfalta acel DJ106M... Vise...
Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Barajul Gura Râului, un obiectiv surprinzător — scris în 29.03.24 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2017 Gura Raiului din Județul Sibiu — scris în 22.09.17 de Zoazore din BRăILA - RECOMANDĂ
- Sep.2017 Excursie la Gura Râului — scris în 20.09.17 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Jun.2015 O incursiune în Mărginimea Sibiului – Gura Râului — scris în 27.06.15 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Dec.2012 Merita vizitat — scris în 14.12.12 de marocanu21 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2010 Gura Raului - verdeata si relaxare — scris în 03.09.10 de raly din MEDIAS - RECOMANDĂ
- Jul.2009 Festivalul Bujorului de Munte din Gura Raului — scris în 12.07.09 de cristinadumitru* din BUCURESTI - RECOMANDĂ