Sibiu – invarteala in centrul istoric

TIPĂREȘTE

Sibiul este municipiul resedinta al judetului omonim din anul 1968 si cel mai populat oras al judetului. Are o populatie fde aproximativ 150.000 locuitori. Localnicii il impart in Orasul de Sus situat la cota 430 m si Orasul de Jos la 415 m. Stema orasului este un scut rosu cu doua spade incrucisate si o coroana. Deasupra scutului mai exista inca o coroana cu sapte turnuri. Aceasta simbolizeza lupta de aparare a Cetatii Sibiului.

Este atestat documentar in anul 1191. IN secolul al XIV-lea trece de la rangul de sat la cel de oras schimbandu-si denumirea din Hermannsdorf in Hermannstadt. In secolul al XV-lea ia fiinta Universitatea Saseasca. In evul mediu, Sibiul a inflorit si au aparaut breslele. In secolele XV – XVIII, Sibiul a fost cetatea cea mai puternica a Transilvaniei si un oras infloritor. Cetatea a tinut piept cu succes mai multor atacuri otomane. Dupa Campania lui Mihai Viteazu marcata de luptele de la Selimbar in anul 1599, Sibiul avea sa fie ocupat de trupele lui Sigismund Bathory cativa ani mai tarziu. In secolul al XVII-lea Transilvania devine mare principat habsburgic cu capitala la Sibiu. Orasul ia numele Sibiu in anul 1919. In 1945 mii de sasi sunt deportati in URSS.

La 21 Decembrie 1989 Sibiul a devenit unul din focarele active de lupta impotriva comunismului, fiind al doilea oras dupa Timisoara care s-a rasculat impotriva dictaturii. 89 de oameni si-au pierdut viata in acele zile.

Dupa 1990 in Sibiu au urmat investitii care au dezvoltat orasul. In anul 2007 toti romanii ne-am mandrit ca Sibiul a fost Capitala Culturala Europeana. Pentru acest eveniment orasul a trecut printr-un program vast de restaurari si renovari si a primit fata turistica pe care o putem vedea si astazi.

Astazi va invit intr-unul din cele doua orase top love de pe lista preferintelor mele. Love Sighisoara si Love Sibiu. As agata si Brasovul pe aceasta lista. Nu am sa va povestesc de dragoste ci am sa va invit la o plimbare si am sa va povestesc cu dragoste. Traseul este unul foarte usor pe care multi dintre Dumneavoastra poate l-ati parcurs, caz in care rog completati cu detalii in ecouri. Sau poate ati fost numai partial pe acealeasi strazi ale cetatii Sibiului.

Voi alege ca punct de pornire Piata Dragoner, unde am parcat gratuit si regulamentar masina. De aici urmam strada Ocnei in urcus usor catre Piata Mica. Strada Ocnei poate fi urmata in lungul ei pana la capat sau putem alege sa urcam niste scari situate pe trotuarul stang cum am venit. Sa tot fie vreo 40. In prima varianta ajungem in centrul Pietei Mici, in a doua ajungem in extremitatea nordica a Pietei Mici. Ce este diferenta asa mare? Da, este caci Piata Mica este in fapt o zona foarte intinsa.

In Piata Mica vom remarca dispunerea circulara a cladirilor si mai multe culoare / pasaje cu arcade. Superb. Am intrat intr-o poveste. Pe aceste locuri se gaseau mai demult zidurile de fortificatie ale cetatii. Ele au fost inlocuite de casele breslelor sibiene. Prin pasajele sau culoarele arcuite breslasii circulau de la o casa la alta sau catre atelierele lor.

Aici, in Piata Mica, se gasesc mai multe obiective. Unele le punctam acum, altele la intoarcere cand inchidem bucla propusa. Casa Artelor locata in fosta Hala a Macelarilor ar fi trebuit sa gazduiasca Muzeul de Etnografie Saseasca “Emil Sigerus”. Acesta se deschide la orele 9, dar cand i-am trecut pragul nu prezenta decat doua expozitii temporare de pictura, partea de etnografie fiind mutata in patrimoniul Muzeului Astra din Dumbrava Sibiului. Aceasta casa atrage privirea prin stilul sasesc, ea este o casa mare, cu etaj si 8 coloane in partea frontala, zugravita intr-o culoare apropiata de alb – bleu - vernil.

Imediat langa Casa Artelor, in partea de nord a Pietei Mici, este unul din obiectivele cele mai cunoscute din Sibiu - Podul Minciunilor. Pentru a ajunge exact la acest pod legendar, puteti urca acele 40 de scari de care scriam mai devreme. Legenda spune ca pe acest pod erau pedepsiti comerciantii care inselau, dar si vrajitoarele care faceau previziuni care nu se adevereau. Mai cunoscut este insa faptul ca pe acest pod tinerii casatoriti sau perechile isi faceau si poate isi mai fac promisiuni. Podul lega astfel juramintele si se spune ca scartaie la fiecare minciuna, ba cica la marile gogomanii s-ar prabusi. Acum nu va fie frica sa treceti pe acest pod. Daca faceti promisiuni insa, aveti mare grija! Si o informatie tehnica: In anul 1859, Podul Miciunilor a devenit primul pod din fonta de pe actualul teritoriu al tarii noastre. Suntem la cota 423, coordonate GPS: 45.79 N, 24.15 E, in Orasul de Sus.

Ca sa nu repet de mai multe ori, am sa punctez aici o singura data. Sibiul este un adevarat oras turistic in care veti gasi in zona obiectivelor indicatoare la tot pasul, dar si prezentari ale obiectivelor respective.

Traversam Podul Miciunilor si ne indreptam catre Piata Albert Huet. Altitudine: 427m, coordonate GPS: 45.79 N, 24.15 E, in Orasul de Sus. Este de fapt o straduta circuit care se invarte in jurul a altor cateva obiective.

Aici domina Catedrala (Biserica) Evanghelica Sfanta Maria, pe care am gasit-o in curs de renovare, dar merita sa o vizitati. Al ei turn inalt se vede din multe locuri ale Sibiului, asa ca poate fi si un reper foarte bun. Catedrala Evanghelica s-a construit pe locul unei foste bazilici romane incepand cu anul 1380. Construirea a durat pana in anul 1520 cand s-a terminat turnul. Este o constructie masiva, in stil gotic, iar interiorul ei va va fascina prin fresce, picturi si blazoane. Este renumita mai ales pentru orga ei si concertele de orga care se desfasoara aici. Imi aminteste de un prieten din Germania care dupa ce am drumetit in Muntii Fagaras a vrut sa coboare in Sibiu pentru a cere permisiunea sa cante la orga acestei biserici.

Mai facem cativa pasi si remarcam Casa Calfelor. Calfele erau mesteri incepatori care plecau prin lume sa invete meserie. Aceasta delegatie in scop de scolarizare avea regulile ei: dura 3 ani si o zi, iar calfele nu aveau voie sa se gaseasca la mai putin de 50 km de obarsia lor si sa nu stea mai mult de 3 luni in acelasi loc. In anul 2002 “conceptul” calfelor a revenit pe aceste meleaguri, iar in 2007 s-a infiintat la Sibiu „Asociatia pentru intretinerea Casei Calfelor”, prima casa a calfelor din afara Germaniei, Frantei sau Elvetiei. In zilele noastre calfele calatoare care ajung in Sibiu se implica in lucrari de restaurare. Aici unde este Casa Calfelor suntem de fapt in Turnul Scarilor la cota 421, coordonate GPS: 45.79 N, 24.14 E, Orasul de Sus.

Turnul Scarilor este ridicat in secolul al XIII-lea si leaga Orasul de Sus cu Orasul de Jos. Vom cobori pe scarile care se deschid sub o arcada in dreapta Casei Calfelor si ajungem in Pasajul Scarilor. Chiar asa se numeste spectaculoasa strada in care ma coborit. Acum suntem din nou in Orasul de Jos.

Pasajul Scarilor sau Zidul cu Ace leaga la randul lui Orasul de Jos cu cel de Sus prin doua treceri cu scari. Daca pe unele am coborit, pe altele vom urca mai tarziu, asa ca ne vom folosi de acesta sa revenim in Orasul de Sus. Pasajul este dominat de un zid spctaculos de aparare, inalt din caramida in partea stanga a sensului nostru de deplasare, iar in dreapta are case sasesti. Din loc in loc cate o arcada din caramida uneste laturile pasajului. Strada este pavata cu piatra cubica. Suntem in Orasul de Jos.

Cum am spus din pasaj vom urca din nou o serie de trepte, in unghi de 90 de grade stanga, care ne scot sus, la Turnul de Poarta, in strada Odobescu. Lasam turnul pe celalalt trotuar al strazii amintite si avansam pana in prima intersectie unde cotim la stanga sa admiram alte locuri frumoase. Imediat intram pe mana stanga intr-o curte larga, suntem din nou in Piata Albert Huet, pe care o mai intalnisem la cealalta extremitatea a ei de partea cealalta a Catedralei Evanghelice.

In aceasta curte, pentru ca de fapt am trecut printr-o poarta de intrare, este in stanga Colegiul National Samuel von Brukenthal, scoala cu predare in limba germana, scoala de elita a Sibiului. Aceasta veche scoala are prima atestare documentara in anul 1380 si a functionat pe langa biserica, fiind institutia care a educat multe generatii de sasi. Cladirea de astazi a fost ridicata in secolul al XVIII-lea, are 2 etaje si este catalogata drept monument istoric.

In dreapta curtii este cealalta fata a Catedralei Evanghelice si Statuia lui Teutsch.

Statuia lui Teutsch realizata in anul 1899 din bronz, are o inalitime de 3,5 metri si este asezata pe un soclu din granit de 3,5 metri. Pe soclu sunt cele 4 efigii ale colaboratorilor lui Teutsch. Teutsch, a trait in secolul al XIX-lea si s-a remarcat ca si istoric si episcop de Transilvania, un reprezentant de seama la sasilor.

Iesim din curte, tot pe unde am intrat, si continuam drept inainte. In stanga, pe strada Huet, lasam una din extremitatile Pietei Mici care conduce catre Ruinele Capelei Sf. Ladislau. Inainte, trecem printr-un pasaj arcuit din Piata Mica in Piata Mare prin spatele Primariei.

Piata Mare este piata cea mai cunoscuta piata a Sibiului, si piata centrala a orasului totodata. Ea vegheaza aici din anul 1366. Aici s-au desfasurat activitati comerciale ale negustorilor, targuri, adunari cetatenesti, chiar si executii. Iar mai nou de cativa ani buni incoace aici se organizeaza Targul de Craciun din Sibiu.

In Piata Mare sunt alte cateva obiective turistice remarcabile. Am pomenit deja de primarie. Merita sa ii dati roata si sa apreciati arhitectura acesteia stil Art Nouveau. Primaria Sibiului est gazduita in aceasta constructie din anul 2006. Are doua etaje foarte inalte. Se poate vizita curtea ei interioara si spectaculoasa. Primaria are nu mai putin de 6 intrari. Suntem la cota 431 m, coordonate GPS: 45.79 N, 24.15 E, in Orasul de Sus.

In dreapta primariei cum am venit, se afla Muzeul sau Palatul Samuel von Brukenthal. Este un muzeu emblematic al Sibiului si unul din cele mai cunoscute din tara. Gazduieste Galeria de Arta si Biblioteca Brukenthal. Constructia are doua etaje inalte si este zugravita in exterior intr-o nuanta de gri.

Din Piata Mare catre dreapta continua aleea pietonala cea mai circulata a Sibiului, strada Nicolae Balcescu. Noi nu o vom urma. Pe colt cu aceasta este Casa Generalului. Urmeaza Casa Hecht, Casa Oswald Wentzel, Casa Haller, Casa Hans Wal. Trecem pe urmatoarea latura a Pietei Mari cea opusa muzeului, aici este Casa Lutsch.

In Piata Mare imi place mereu sa admir acoperisurile cu lucarne ale caselor vechi aflate aici. Lucarnele sunt ochiuri (ferestre) amenajate in acoperisurile in panta ale caselor in scopul luminarii si aerisirii podurilor.

Inainte sa inchidem bucla pietei pe partea primariei, remarcam Statuia lui Gheorghe Lazar. Acum pe parcursul desfasurarii Targului de Craciun, este marginalizata de delimitarea arealului dedicat targului. Noua statuie a lui Gheorghe Lazar este realizata din bronz in anul 2006 de sculptorul Radu Aftenie. Gheorghe Lazar a trait la cumpana dintre secolele XVIII si XIX, si este nascut pe meleaguri sibiene, la Avrig. Gheorghe Lazar poate fi considerat unul din parintii invatamantului de pe meleagurile noastre, scriind un manual de pedagogie in limba romana si traducand alte lucrari in romana, ceea ce i-a cauzat neplaceri, intrucat pe atunci limba slavona era la putere. S-a retras din acest motiv la Bucuresti unde a pus bazele unei scoli romanesti de elita, Scoala Sf. Sava, cea mai veche scoala cu predare in limba romana din Bucuresti. A fost si collaborator al lui Tudor Vladimirescu la Revolutia din anul 1821.

Inchidem cercul Pietei Mari cu remarcabila cladire a Bisericii Romano-Catolice Sf. Treime. A fost ridicata in secolul al XVIII-lea in stil baroc vienez si este o cladirea foarte inalta, cu etaj, in linie cu Primaria. Pe cat de simplu arata la exterior, pe atat de bogata este decorate la interior. Se poate vizita zilnic pana la orele 19 si nu se plateste intrarea, dar se pot face donatii in locul indicat “Fuer die Kirche (pentru biserica) ” Practic fata bisericii este in Piata Mare si spatele acesteia in Piata Mica. Se slujeste in limbile germana, maghiara si romana. Suntem la cota 430 metri, coordonate GPS: 45.79 N, 24.15 E, in Orasul de Sus.

Inchidem vizita in Piata Mare cu remarcarea Casei Weidner-Reussner-Czekelius, si ea monument istoric, situata fata in fata cu Turnul Sfatului. Trecem in continuare pe sub una din cele doua bolti arcuite sub acesta si ne mutam din Piata Mare in Piata Mica, pentru ca Turnul Sfatului, un alt monument arhicunoscut al Sibiului trebuie admirat din ambele piete. Ba, mai mult, daca vreti sa il vizitati accesul se face din Piata Mica nr. 1.

Turnul Sfatului a fost poarta de intrare a celei de a doua centuri a cetatii de la sfarsitul secolului al XIII-lea. S-a prabusit si a fost reconstruit in secolul al XVI-lea, iar in secolul al XIX-lea a fost inaltat si capata infatisarea de astazi, cand este monument istoric. Cu ale lui ceasuri pe fiecare din cele 4 fete a devebit un alt simbol al Sibiului. Din Turnul Sfatului puteti admira o frumoasa panorama asupra Sibiului. Taxa de vizitare este 2 lei si este deschis intre orele 8 – 20 vara si 10 – 20 iarna. Suntem la cota 428 metri, coordonate GPS: 45.79 N, 24.15 E, in Orasul de Sus.

Ne-am intors in Piata Mica. Aici in Piata Mica sunt multe localuri si terase unde puteti sa mancati ceva, sa beti o cafea. In perioadele agglomerate este mai greu cu parcarea, desi exista mai multe asemenea locuri amenajate. Ne indreptam pe partea stanga a pasajului ce trece pe sub Podul Minciunilor pentru a mai marca unele cladiri vechi si speciale si a fotografia. Intre ele este Casa Luxemburg, situata la nr. 16, o constructive cu 2 etaje, zugravite exterior in doua culori caramiziu jos si ocru sus.

De aici revenim pe Podul Miciunilor, il traversam, si coborim scarile catre strada Ocnei in Orasul de Jos, trecem pe langa Casa Astronomului si ne indreptam spre Piata Dragoner, incheind plimbarea de aproximativ 1 ora prin centrul istoric al Sibiului.

Rog inserare

Junii Sibiului

youtube

Multumesc

---

VIZUALIZĂRI: 1042 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI