La pas prin Sibiul istoric: Piața Aurarilor

TIPĂREȘTE

O piață mai puțin cunoscută de turistul venit să descopere Sibiul vechi. Și chiar și pentru localnici, este mai mult un loc de trecere dinspre Orașul de Sus spre Orașul de Jos. Nu este atât de cunoscută și promovată în pliantele turistice asemenea celorlalte două, Piața Mare și Piața Mică, dar merită vizitată.

Numele vine de la meșterii aurari care-și aveau atelierele aici, dar piața a avut și alte denumiri de-a lungul vremii. Astfel, între 1496 și 1947, a purtat numele de Piața Fingerling, în germană finger însemnând deget. Se spune că hoților li se tăia aici, în piață, un deget. Era o pedeapsă minoră, cele mai aspre, ca de exemplu arderea pe rug a vrăjitoarelor sau alte execuții specifice Evului Mediu, aveau loc în Piața Mare. Sub acest aspect, piața nu a avut o prea mare importanță, tăierea unui deget nefiind ceva spectaculos. O altă denumire a pieței a fost I. C. Frimu între anii 1947 și1970, după această dată ea numindu-se Piața Aurarilor.

La capătul de sus, în partea dreaptă a Pieței Mici, lângă clădirea cu frescă, de la nr. 24, se află Turnul Porții Aurarilor, ce datează din sec. al XIII-lea, și treptele pasajului Porții, ce unesc Piața Mică de Piața Aurarilor. Prin această poartă se făcea accesul în cetate, iar acum, accesul dinspre Piața Mică spre Piața ce amintește de breasla aurarilor.

Turnul Porții face acum parte dintr-o clădire cu locuințe. Pasajul treptelor poartă amprenta arhitecturii vechi din secolul al XV-lea și este locul în care am sentimentul că timpul a încremenit și, așa cum am mai scris, mă întorc într-un trecut demult apus, cel puțin cât mă aflu pe treptele pasajului și pe sub bolta Turnului. Pașii te poartă pe sub bolți din cărămidă roșie, cu arcade, apoi cobori treptele pasajului ce au de o parte și de alta case din secolele XV, XVI și XVIII. Se știe că într-una dintre case a locuit meșterul bijutier Hugo Ludecke. Toate sunt monumente istorice, chiar dacă în peisaj a apărut un local al zilelor noastre.

Clădirile păstrează elemente neogotice înglobate mai târziu în construcții din secolul al XVIII-lea. Cum cobori treptele pasajului, se deschide piața înconjurată de clădiri. Casele au ferestre mici, cu obloane din lemn și porți masive, acoperișuri cu ”ochi” ce te privesc iscoditori. Piața e mică și aproape că n-o vezi bine din cauza mașinilor, transformată în parcare de către locatari. Pare un loc înghesuit , dar ce să-i faci, mașinile sunt realitatea zilelor noastre și iată cum trecutul și prezentul se întrepătrund spre ghinionul celor care vor să simtă spiritul vremurilor vechi, dat de clădirile seculare și gândul că o breaslă își avea aici micile ateliere meșteșugărești.

Cum cobori treptele pasajului, cunoscute și sub denumirea de Treptele Fingerling, simți că te desparți de Evul Mediu și intri în contemporaneitate, cu toate că aici sunt clădiri ce numără câteva secole. Sesizez o diferență între Turnul Porții , Treptele Pasajului și Piața care pare o curte mai mare cu mai mulți chiriași, fiind un loc de socializare pentru ei , un loc în care-și spală mașinile, și mă gândesc că poate unii nici nu știu ce valoare au casele locuite de ei. Văd și o casă renovată în stil modern, cu geamuri termopan,deși este monument istoric. Cum de-o fi reușit, când în Sibiu s-a desfășurat anii trecuți campania „Da, sunt o fereastră din lemn și rămân așa”?

În anul 1496 în Piață exista o fântână cu țevi. Locul este marcat acum printr-un stâlp din ciment.

Din Piață se desprinde în dreapta o străduță ce urcă în pantă, și ea având case vechi de secole, în față, o altă stradă îngustă face legătura cu una dintre cele mai vechi străzi ale burgului. Purtând amprenta Evului Mediu, Piața Aurarilor așteaptă să fie re/descoperită de turiști și pusă în valoare. Dacă vrei să descoperi Sibiul istoric, Piața Aurarilor nu poate fi ocolită.

---

VIZUALIZĂRI: 4004 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI