Cetatea Feldioara - Marienburg - Főldvár

TIPĂREȘTE

Feldioara se află la 20 km de Brașov, spre nord, pe E60, în zona colinară desprinsă din Munții Perșani, zonă care coboară spre est până la râul Olt. Aici Oltul primește doi afluenți - râurile Homorod și Bârsa - care curg prin apropierea satului. Situată la distanțe nu foarte mari de trei dintre cele mai căutate masive muntoase românești - Bucegi (40 km), Postăvaru (30 km) și Piatra Craiului (45 km), localitatea Feldioara cu cetatea-monument istoric este ușor de accesat.

Cetatea Feldioara era un vis al meu mai vechi, așa încât, în cadrul circuitului Povești din Țara Făgărașului pe care l-am făcut în această toamnă, m-am bucurat că am poposit și la Feldioara pentru a vedea cetatea recent renovată și pentru a afla câte ceva din istoria Cavalerilor Teutoni, profund religioși, aprigi militari, dar și pasionați constructori.

Am mai spus că am făcut acest circuit cu autocarul, deci problema orientării nu a fost a noastră, ci a șoferului și a ghidului. Pot spune totuși că pentru a ajunge la poalele dealului cetății am urmat drumul principal prin localitate, am trecut de vechea biserică fortificată și am oprit într-o parcare - de fapt o nivelare mai mare de pământ, fără amenajări speciale - cu o improvizație care ține loc de casă de bilete, precum și cu câteva toalete ecologice. Pe geamurile casei de bilete am citit, între altele, programul de vizitare (Luni 11.00-17.00, iar în celelalte zile 9.00-17.00) și taxele de acces în cetate (15 lei/persoană - adulți, 10 lei/persoană - pensionari, 5 lei/persoană - elevi și studenți).

După ce au fost îndeplinite formalitățile de acces, în dreptul celor două mici panouri informative de la baza dealului, ghidul local, o doamnă, ne-a prezentat în câteva cuvinte istoricul cetății, apoi ne-a invitat să o vizităm. În dreptul principalelor puncte de interes, sunt panouri informative cu texte în română și engleză, cu fotografii și cu scheme explicative, astfel încât orice vizitator se poate descurca și singur.

Aleea pietruită, mărginită de zidurile de apărare, în urcuș (ceea ce a dat de furcă unora dintre noi) sfârșește la poarta de intrare în cetate. Atent reconstruită, cu doi stâlpi robuști de o parte și de alta, poarta etalează hersa metalică prevăzută cu terminații ascuțite în partea inferioară, precum și cu două steaguri cu crucea teutonilor. În curtea interioară totul este frumos, curat, verde și plăcut privirii. Mai multe alei pietruite brăzdează curtea ovală, ducând spre turnuri, spre fântână sau spre ceea ce a mai rămas din vechea biserică.

Poate pentru că este mai falnic, Turnul Vestic a fost prima atracție. Are parter și 3 niveluri, scări de lemn și drum de strajă care oferă frumoase priveliști în curte sau dincolo de zid, pe toată întinderea câmpului. În fața intrării, un panou înfățișează trei viteji cavaleri teutoni înarmați, cu fețele decupate, așteptând să le împrumuți chipul tău pentru o fotografie așa cum nu ai mai văzut vreodată. Și, da, sunt și seniori care adoră astfel de fotografii.

În interior trebuie să ai timp și răbdare pentru că ai mult de citit. La parter afli câte ceva despre "Feldioara redescoperită - un sit al oaspeților germani în estul Europei". Se face referire la sat și la începuturile lui, precum și la cercetările arheologilor și descoperirile din zonă. Mai sus sunt etalate fragmente de obiecte de ceramică sau de metal datând din cele mai îndepărtate timpuri. Nivelul dedicat Cavalerilor Teutoni este, poate, cel mai atractiv. Sunt acolo panouri ilustrate care prezintă istoria lor, însemnele heraldice, veșmintele, armamentul și armura cruciaților și a Cavalerilor Teutoni. Am văzut și o sabie de cavaler, un scut, dar și un coif metalic. Mă întrebam cum de mai puteau mișca, nu încă să mai și lupte, cu atâta greutate pe ei.

Citim despre "Cea de-a III-a Cruciadă și apariția Ordinului Cavalerilor Teutoni", dar și despre "Cavalerii Teutoni, după 800 de ani, în vizită la Feldioara". În legătură cu acest eveniment, redau în continuare un fragment spicuit chiar de pe panou: "În toamna anului 2013, Marele Maestru al Ordinului Cavalerilor Teutoni din Viena, dr. Bruno Platter a vizitat comuna Feldioara, Cetatea Marienburg și Biserica Evanghelică din localitate. El a fost însoțit de 35 de cavaleri laici, din grupul acestora făcând parte foști și actuali rectori ai unor universități austriece de prestigiu. Dl. Bruno Platter a subliniat importanța localității Feldioara în istoria Ordinului Cavalerilor Teutoni ca primă localitate în care aceștia s-au stabilit în Europa în urmă cu peste 800 de ani, venind din Țara Sfântă. Deși șederea lor a fost foarte scurtă (1211-1225) prezența lor a influențat dezvoltarea ulterioară a zonei prin colonizarea sașilor. "

Un alt panou mare ne informează despre Festivalul medieval "Cavalerii Teutoni se întorc în Cetatea Feldioara - Marienburg" eveniment planificat a avea loc în primul weekend din septembrie.

După câțiva pași pe drumul de strajă din zidul nordic, remarcând robustețea zidului de apărare și gurile de tragere, am coborât pe scara de lemn îndreptându-ne spre Turnul Estic. Nu înainte însă de a zăbovi câteva clipe lângă fântâna reconstruită și lângă fundația - și ea reconstruită - a vechii biserici din incintă.

Turnul Estic, mai puțin înalt decât cel vestic, adăpostește un muzeu etnografic. Vedem acolo, reconstituită, Casa bunicii, dar și o Casă ceangăiască.

Se subliniază ideea de coexistență pașnică în Feldioara a două culturi, cea românească și cea săsească, un panou evidențiind locuirea și conlocuirea în Feldioara prin prisma portului și a țesăturilor ca obiecte casnice. "În Țara Bârsei, cele două etnii conlocuitoare românii și sașii se apropie, dar se și deosebesc prin elementele care formează un costum. De aceea ele trebuie studiate și prezentate separat. " Și apoi urmează o amănunțită analiză a veșmântului popular femeiesc, atât românesc, cât și săsesc.

Vedem în acest muzeu sumedenie de țesături, obiecte casnice, reproduceri după vechi fotografii, icoane, lăzi de zestre pictate și unelte gospodărești.

Dacă ieșind din Turnul Estic continui plimbarea pe drumul de strajă de pe zidul sudic, după ce admiri de la înălțime satul cu turla Bisericii Evanghelice și întreaga zonă împrejmuitoare, poți coborî tot pe o scară de lemn, în apropierea porții de la intrare. În imediata apropiere am remarcat rămășițele unei construcții despre care am aflat ceva mai târziu că ar fi fost cândva un cuptor de pâine.

Cam asta a fost vizita noastră la Cetatea Feldioara. Aparent, nu sunt foarte multe de văzut acolo, dar dacă te adâncești în citirea a tot ceea ce este înscris pe panourile informative și te lași învăluit de aerul medieval care plutește peste tot, nu știi când a trecut timpul.

La plecare, în autocar, ghidul ne-a înmânat fiecăruia câte un pliant de prezentare a zonei turistice Feldioara - Crizbav - Măieruș, material informativ primit la achitarea taxei de vizitare. În autocar, apoi acasă, am studiat acest interesant pliant care enumeră câteva dintre cele mai importante atracții turistice din zona Feldioarei și din împrejurimi. Un fel de invitație de a mai reveni în zonă.

Cetatea Feldioara de-a lungul timpului

În 1211, când au primit din partea regelui Andrei al II-lea al Ungariei dreptul de a se stabili în Țara Bârsei, cavalerii teutoni se obligau să apere hotarele coroanei maghiare de desele incursiuni ale migratorilor. Inițial aveau doar dreptul de a ridica fortificații din lemn și pământ. De aici și denumirea care i s-a dat așezării, Főldvár în limba maghiară însemnând "cetate de pământ".

Teutonii, mai mult luptători decât călugări, pricepuți în construirea de cetăți solide, cu ziduri fortificate și șanțuri de apărare cu poduri mobile, au ridicat la Feldioara - locul ales spre a le fi reședință în Țara Bârsei - o fortificație din piatră și cărămidă. Cea mai importantă fortificație înălțată de cavalerii teutoni în Transilvania, pe dealul apărat din trei părți de cursul râului Homorod, a primit numele Marienburg, Sfânta Maria fiind protectoarea ordinului lor. Din vechea cetate a teutonilor se mai păstrează astăzi doar un rest dintr-un zid de piatră, în partea de nord-vest.

Puțin după instalarea cavalerilor teutoni, la cererea acestora, regele maghiar acceptă colonizarea Țării Bârsei cu familii de sași venite din Saxonia.

În condițiile în care cavalerii teutoni își extinseseră controlul înspre nord, dar și înspre sud, făcând incursiuni spre Dunăre, tot regele maghiar Andrei al II-lea, temându-se de intenția teutonilor de a înființa cu sprijinul Papei un nou stat, i-a expulzat în 1225. Toate proprietățile cavalerilor teutoni alungați au trecut, în 1240, în posesia altui ordin călugăresc, cel al cistercienilor - muncitori până la epuizare, buni agricultori, pricepuți în asanarea terenurilor mlăștinoase și construcția de mori de apă, călăuziți de principiul "ora et labora" (roagă-te și muncește). Mai multe despre cistercieni puteți afla citind Abația Cisterciană Cârța unul dintre articolele mele mai vechi.

La Feldioara, cistercienii fondează o mănăstire în incinta vechii cetăți, pe ruinele rămase în urma incursiunilor tătărești din 1241, construind o biserică, spații de locuit și anexe.

De-a lungul istoriei, Cetatea Feldioara a avut de înfruntat dese atacuri ale turcilor și ale tătarilor, a fost incendiată, cu toate acestea localnicii au reparat-o mereu, au întărit-o ridicând turnuri de observație și apărare, construind poarta de sud (solidă, cu hersă), făcând-o locul lor de refugiu din calea invadatorilor.

Anii de după revoluție au găsit Cetatea Feldioara într-o avansată stare de degradare. O ruină. În perioada 2013-2017, cu fonduri europene, s-au derulat la Feldioara ample lucrări de reabilitare. Practic, Cetatea Feldioara - Marienburg - Főldvár (cum vreți să-i spuneți) a fost reconstruită, iar din anul 2018 a intrat în circuitul turistic.

Celor cărora le plac astfel de obiective, care vor să afle mai multe despre Ordinul Cavalerilor Teutoni sau despre Ordinul Călugărilor Cistercieni sau celor care pur și simplu doresc să inspire aerul medieval de acolo, le recomand un popas la Cetatea Feldioara. Pentru copii, dar și pentru adulți, o vizită la Cetatea Feldioara poate fi o adevărată lecție de istorie.

În completare...

Dincolo de Feldioara, după aproape 8 km, am poposit la Doripesco, un restaurant cu specific pescăresc, unde am servit masa de prânz. Trebuie să spun că în urma vizitei la Cetatea Feldioara grupul a primit o reducere de 5% pentru o masă servită la Restaurant Doripesco.

Din punctul meu de vedere nu era tocmai ora potrivită pentru masa de prânz. Pentru că mai și consumasem un sandwich din cele pregătite de mine pentru drum, nu-mi era foame deloc. Totuși, m-am așezat la masă în rând cu ceilalți (masa fiind de 8-10 persoane) și am comandat doar Papanași cu smântână și dulceață de afine - 20 lei/porția. Ceilalți... fiecare ceea ce și-a dorit: ciorbe, păstrăv la grătar sau saramură, șnițele cu garnituri și salate, vin, bere, sucuri... Deci, o varietate.

La final se făcea un total/masă, la acea sumă acordându-se reducerea de 5%. Poate că ar fi fost avantajos pentru o comandă mai serioasă și pentru un grup compact, dar noi, grup eterogen, fiecare cu comanda și implicit cu plata lui... Reducerea s-ar fi făcut, dar problema care intervenea era împărțirea marelui avantaj obținut din reducere. Aici au rămas încurcați pensionarii noștri obișnuiți a chivernisi fiecare bănuț. La un calcul ultrarapid, la comanda mea (de 20 lei) ar fi revenit o reducere de nici mai mult, nici mai puțin de... 1 leu. Mare chilipir! Nici măcar cât tips-ul, așa încât am spus pass, am făcut plata individual și mi-am lăsat comesenii să consfătuiască în continuare și să se piardă în formule matematice pentru împărțirea profitului.

Am relatat cele de mai sus pentru ca să se știe că și așa ceva poate interveni pe parcursul unui circuit în grup. Repet. Deși reducerea nu este mare, neacoperind nici măcar tips-ul, poate fi un avantaj în cadrul unei familii, la o comandă serioasă și la o plată făcută de o singură persoană.

---

VIZUALIZĂRI: 2087 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI