Cetatea Alba Carolina – o bijuterie șlefuită

TIPĂREȘTE

Una din zilele minivacanței petrecute la Pensiunea Sânziana de la Gura Râului (vezi impresii) am dedicat-o vizitării (parțiale) unei bijuterii, acum șlefuite – Cetatea în stil Vauban „Alba Carolina”. Pot spune că restaurările, reconstituirile și refacerile din cetate au șlefuit o bijuterie ce stătea îngropată, la propriu, sub un strat gros de pământ. Cu ani în urmă am văzut această bijuterie neșlefuită, chiar parcam autoturismul în fața catedralei ortodoxe, neștiind ce comori zac sub sol.

Cei 65 km ce ne despart de Alba Iulia îi parcurgem pe vechiul drum E68, fără a ne grăbi, traficul fiind aproape inexistent acum pe această șosea, datorită autostrăzii ce merge paralel. Ne bucurăm în tihnă de peisajele oferite de Mărginimea Sibiului (vezi impresii), de arhitectura celor câteva sate străbătute, de turlele bisericilor fortificate, de forfota din centrul vechi al Sebeșului. Câtă dreptate avea topograful austriac Joseph Adalbert Krickel, ce a întreprins o călătorie la Alba Iulia în 1827, când constata că Transilvania este una dintre provinciile cele mai frumoase ale monarhiei austriece, deoarece posedă în același timp tot ceea ce-și dorește inima și mintea. Din Sebeș cotim la dreapta pe E 81, străbatem localitatea Lancrăm, loc de naștere al filosofului și poetului Lucian Blaga (al cărui bust îl observăm din mers) și curând ajungem în Alba Iulia.

Un călugăr franciscan anonim trece prin oraș în 1738, imediat după ridicarea cetății și își notează în jurnalul de călătorie: … Este o cetate mare și întinsă totuși nu reclădită pe de-a-ntregul, în ceea ce privește interiorul, măcar că unei asemenea cetăți întărite nu i-am văzut pereche, atât ca întărituri, cât și ca frumusețe și măreție, nici în Ungaria și nici în Transilvania. Singură numai poarta de intrare a costat 70 000 de florini. Statuia împăratului stând călare așezată deasupra bogatei porți interioare, făcută din piatră, a depășit după cum se zice prețul de 1 000 de florini și se socotește într-adevăr că e mai vrednică a fi văzută cu ochii decât descrisă cu pana. Ușile care sunt deschise tuturor până va fi pusă fortificația sunt în stare cum nu se poate mai bună totuși lucrările continuă neîntrerupt sub pământ. Într-adevăr cetatea este deosebită, construcțiile se desfășoară pe pământ, sub pământ și spre înaltul cerului. Locuri de parcare, gratuite, s-au amenajat suficiente în diverse puncte ale fortificației. Peste tot întâlnim plăcuțe indicatoare ce ne ajută să ne descurcăm pe teritoriul cetății și în împrejurimile ei.

Cetatea bastionară a fost construită între 1715-1738, utilizând cele mai noi metode de fortificare ale acelor timpuri, implicit sistemul stelar al mareșalului francez Vauban. A rezultat o cetate de forma unui heptagon neregulat, apărată de trei rânduri de fortificații, înconjurată de 7 bastioane, fiecare având propriul nume (ca de exemplu: Sf. Mihail, Eugeniu de Savoia, etc) și prevăzută cu mai multe porți, frumos decorate. Ducele de Ragusa, mareșalul Auguste Frederic Louis Viesse de Marmont, a vizitat Transilvania în 1834 și a descris astfel cetatea Alba Carolina: Alba-Iulia este situat în valea Mureșului; partea din oraș plasată pe țărmurile râului nu se compune decât din câteva case ale negustorilor și din hanuri. Adevăratul oraș se află pe înălțime și este înconjurat de fortificații. Acestea care sunt construite de Carol al VI-lea, constau într-un hexagon regulat; sunt bine întreținute și au o bună așezare. Este un loc mic dar întărit, care este prevăzut cu stabilimente complete. Bastioanele sale sunt foarte spațioase: linia de defensivă este mai mare decât cele obișnuite; are numeroase lucrări exterioare, care sunt poate prea înghesuite. Acest loc nu are decât un punct de atac, pe latura de vest, care este dominată de 600 de stânjeni, și de unde se poate desfășura o defensivă lungă.

Dacă doriți să aflați cât mai multe lucruri despre istoria orașului și a cetății există marcate câteva trasee turistice. Ele se intitulează: Traseul celor Trei Fortificații (durează aproximativ o oră și jumătate; preț: 15 lei/adult și 5 lei copii între 5-14 ani), Traseul Porților Cetății, Traseul Eroilor Neamului și Traseul de Nord. Bineînțeles că și în cazul în care ne plimbăm liber prin cetatea Alba Carolina vom vedea o parte din obiectivele cuprinse în diversele trasee turistice. Obiectivele sunt bine marcate, există săgeți indicatoare și plăcuțe cu informații istorice, imagini vechi și hărți.

Nu ratați ceremonia de schimbare a gărzii care pe toată perioada verii se desfășoară zilnic la ora 12.00 pe traseul Poarta a III-a – Poarta a IV-a. Ostașii echipați în uniforme austriece de epocă simulează pe podul din fața Porții a III-a un ceremonial de schimbare a postului de gardă, acompaniați de sunetul permanent al tobei. Pentru a spori spectaculozitatea defilării sunt utilizați și soldații călare pe câteva exemplare frumoase de cai, bine îngrijiți. Întreaga ceremonie durează vreo 30 minute dar încântă atât pe copii, cât și pe adulți.

Patru porți ale cetății sunt deosebite din punct de vedere artistic; le puteți vizita începând din fața catedralei romano-catolice, ori din partea estică – de lângă obelisc (de aici începe și numărătoarea lor, de fapt). Astfel, la baza dealului se află Poarta I, împodobită cu frumoase basoreliefuri din mitologia romană și greacă: Perseu tăind capul Medusei, Hercule în luptă cu leul din Nemeea, Eneea își scoate tatăl din Troia în flăcări și Hercule luptându-se cu Anteu. Sus pe poartă în formă de arc de triumf se mai găsesc două statui (Venus și Marte) și central – stema Austriei. Urcăm pe un culoar pietruit și sus întâlnim Poarta II, reconstruită după fotografii, formată din patru elemente, deschise în partea de sus. Doi dintre pilaștri sunt decorați cu frumoase statui: atlanți. Poarta a III-a este cea mai frumoasă poartă a cetății și asigură intrarea propriu-zisă în fortificație. Dotată cu pod mobil, doi căi de acces pietonale și una carosabilă Poarta a III-a se distinge prin bogate decorațiuni, precum și prin statuia ecvestră a împăratului Carol al VI-lea. Soclul statuii ecvestre include o cameră unde se presupune că a fost închis Horea, unul din conducătorii răscoalei de la 1784 (se vizitează în cadrul Traseelui celor Trei Fortificații). La Poarta III te poți fotografia cu unul din soldații austrieci lângă marile roți de lemn ce ridicau podul mobil sau în fața impunătoarei porți de acces. Poarta IV se află în capătul străzii, spre Vest, fiind împodobită doar la interior; îitrarea semicirculară e străjuită de atlanți, deasupra fiind camerele de locuit ale ofițerilor austrieci.

Obeliscul dedicat Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan se află în fața Porții a III-a, fiind înălțat în anul 1937. În interiorul cetății ne-am aruncat puțin privirea în curtea interioară a Hotelului Medieval, găzduit chiar în clădirea Manutanței din secolul al XVIII-lea: multă verdeață, statui și o fântână arteziană cu un grup statuar deosebit. Mi-au plăcut și șanțurile interioare, amenajate cu alei, canale cu apă, spații verzi și bănci – se ajunge la ele pe culoare lungi încastrate în ziduri. În interiorul cetății au fost amplasate 31 de statui/monumente ce constituie deliciul vizitatorilor care se înghesuie la „poze cu statuia”, neținând seama de controversele din presa locală privind oportunitatea cheltuirii unei sume mari de bani (circa 1 milion de euro) ori prezența unor personaje/monumente ce nu au legătură cu cetatea. Trecând peste toate aceste schimburi de replici, cert este că personajele (soldați austrieci și romani, țărănci, copii, călugări, etc.) atrag turiștii, animă cumva atmosfera, constituie deliciul copiilor.

Pe lângă Porțile cetății și elementele de fortificație Vauban se mai păstrează elemente medievale de fortificație (zidul de lângă Clădirea Ierihon – unde se află cafeneaua Alba Carolina, sub umbreluțele căreia am savurat o gustoasă și răcoritoare limonadă de pepene galben) și părți din castrul roman. Via Principalis, cea mai importantă arteră din castrul roman, e marcată pe aleea ce străbate distanța dintre Porțile III și IV; există conservat chiar in situ câteva urme de ziduri și canalizare romane. Deosebit este Muzeul Principia, aflat în Piața Cetății (10 lei/adult), ce protejează în interiorul unei cupole de metal și sticlă urmele Clădirii Principia (ce ad[postea comandamentul legiunii și Camera Tezaurului) din castrul roman al Legiunii a XIII-a Gemina. Alături este un Lapidarium cu fragmente de statui, coloane și alte diverse obiecte descoperite în timpul săpăturilor arheologice. Un portic roman cu capiteluri și statuia unui legionar roman întregesc imaginea acestui nou muzeu.

Am „vizitat” și ceea ce numeau tabloidele și canalele tv de știri cea mai scumpă toaletă publică din România (400.000 euro). Eu consider că e ceva ce ar trebui să intre în normalitate și nu în sfera senzaționalului. Amenajată underground, cu sistem de acces ca la metrou (1 leu/persoană), camere de luat vederi, spații largi, dotări moderne și... o vitrină ce expune fragmente din zidurilor unui depozit de făină din secolul al XVII-lea.

Despre restul obiectivelor s-a scris suficient de mult, doar le enumăr: Muzeul Național al Unirii, Sala Unirii, Catedrala Încoronării, Catedrala romano-catolică Sf. Mihail (include mormântul lui Iancu de Hunedoara), Palatul Episcopal, Palatul Princiar, Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, Monumentul Losenau și Monumentul Custozza aflate în Piața Cetății, o mulțime de busturi ale unor personalități culturale.

Vă îndemn să vizitați Cetatea Alba Carolina și toate obiectivele de pe teritoriul ei – reprezintă un răsfăț pentru iubitorii de frumos, de istorie, de legende. Să nu uităm că în curând vom sărbători 100 de ani de la proclamarea Marii Uniri, la Alba Iulia, în 1918 – să călcăm pe urmele înaintașilor.

---

VIZUALIZĂRI: 2144 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI