Din nou pe Valea Lotrului

TIPĂREȘTE

În ultimul articol despre Valea Lotrului -- vezi impresii -- am scris că voi reveni curând pentru Cascada Scoruș și o eventuală vizită în Valea Latoriței.

Această vizită s-a concretizat curând, mai exact duminica trecută. Nu am plecat din Sibiu, ne-am deplasat dintr-un loc de lângă munții Făgăraș astfel drumul parcurs până în comuna Mălaia a fost de 78 km. Din Sibiu sînt 90 km.

Cascada Scoruș de pe raza comunei Mălaia se află în județul Vâlcea și se poate accesa circulând pe DN7, DN7A și un drum de țară foarte scurt de max. 1 km. până la locul unde se lasă mașinile pentru vizita obiectivului. Dinspre Brezoi traversând comuna Mălaia trebuie să fim atenți la indicatorul verde de pe partea stângă a drumului care ne arată direcția cascadei și implicit un popas care se numește Căsuța din Pădure. casuta-din-padure.ro

Cascada Scoruș de pe Valea Bucureasa nu prea era cunoscută înainte. Din ceea ce am citit am aflat că știau doar localnicii din Mălaia despre această cădere de apă. Asta pănă în urmă cu vreo 5 ani. Eu am aflat de pe AFA de la colegii care au fost pe acolo, și bineînțeles când am fost în excursia pe Lotru de luna trecută.

Cascada este destul de înaltă aproximativ 80 m, cursul de apă continuă cu o altă cascadă de o lungime de 20m de acolo lungimea record de o sută de metri așa cum scrie pe net.

După parcarea destul de populată fiind sfârșit de săptămână și cu o vreme frumoasă am ajuns la indicatorul care ne arată direcția, marcajul (bulină albă cu punct roșu) și durata (1 oră) Traseul este mai mult un urcuș pe bolovani, pe alocuri cărare și treceri peste pârâuri. Peste pârâu s-au amenajat niște podețe din scânduri/bușteni, cred că am numărat vreo trei. Pe drum se observă peste tot adevărate mini-cascade. Traseul este de dificultate medie-mai mult ușor, traseul este în formă de S, se înaintează după care se ia spre stânga. După un urcuș susținut se ia din nou spre dreapta pe o altă vale, aceasta este cea cu cascada. Cu toate că am așteptat minute bune să treacă o familie peste un podeț cu copil, cățel, purcel nu am reușit nici cum să facem mai mult de 29 minute, înapoi cca 20 adevărat că în grabă fără pauze. Mai relaxat ar fi fost 45 minute clar.

La apropierea cascadei am încercat să-mi păcălesc băiatul spunându-i că am ajuns, de fapt era o cascadă mai mică, bineînțeles că nu am reușit se mai documentează și el înainte de excursii. Am ajuns și la cascada principală căderea de apă este impresionantă mai ales că ne aflam după o săptămână de ploi debitul fiind unul generos. Cascada parcă este desenată cu o formă simetrică perfectă sus îngustă, mai lată la bază. Se spune că ar fi cea mai înaltă din țară. Am estimat și eu vreo 70-80 m că ar avea. Pe un bolovan scrie mare cu vopsea albă : 70 m. Nu am observat partea cealaltă a cascadei descrisă pe saituri cea de 20 m, o fi fost cea observată mai jos? Sau este mai sus de cascadă? Marcajul există doar până aici.

Părăsind zona Mălaia mi-am îndreptat atenția asupra zonei Ciungetu / Valea Latoriței. Am luat-o spre Voineasa și după locul unde se află Mânăstirea Mălaia dar înainte de Valea Măceșului am virat la stânga pe drumul județean 701D. Până la Ciungetu drumul este cât de cât în regulă cu denivelări și ceva gropi, crăpături. După Ciunget pe Valea Latoriței drumul este destul de degradat dar uităm toate aceste incoveniente observând frumusețea zonei.

În Ciunget am trecut pe lângă Centrala hidroelectrică Lotru-Ciunget. Este printre cele mai eficiente hidrocentrale din țară. Apa necesară pentru producerea electricității o primește din lacul Vidra pe cale subterană. Construcția centralei de 510 megawați a început în 1966 și s-a finalizat în 1972 respectiv 1975. În intersecția din localitate am observat un indicator spre o Biserică de lemn. 1861 este anul construcției și poartă hramul Sfinților Împărați. În apropiere mai există o peșteră la care nu am mai ajuns, se numește Peștera Laptelui.

Ieșind din Ciungetu am luat-o spre Cheile Latoriței săpate de râul cu același nume. Drumul a fost asfaltat de pe vremea de când s-au construit hidrocentralele, barajele din zonă în anii 70. Pe alocuri a rămas asfaltul și se află în stare bună pe alocuri există o degradare accentuată. Dar față de spectacolul oferit de natură uiți complet de drumurile rele și nu eram singurii turiști pe acolo.

Am observat autoturisme din multe județe ale țării, dar cele mai multe erau din județul Gorj care probabil au folosit drumul de la Curmătura Oltețului și pe care se ajunge la Peștera Polovragi. Cheile Latoriței spectaculoase se întind pe o lungime de aproximativ 20 km. Barajul și Lacul Petrimanu se află la cca 18 km de Ciungetu la o altitudine de 1130 m. Mai sus de Petrimanu se află Lacul Galbenu.

Pentru explorarea zonei sălbatice, lacurilor, cascadelor este necesară o campare sau o cazare, așa pe fugă nu merge vizitarea zonei, este prea frumoasă. Noi am ajuns până aproape de Petrimanu după care ne-am întors mulțumiți că am mai descoperit o parte din frumusețile țării.

---

VIZUALIZĂRI: 2227 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI