Pe drumuri de munte spre Cascada Lotrișor

TIPĂREȘTE

O zonă foarte frumoasă pe care am explorat-o puțin în această vară este Valea Oltului. Printre cele câteva obiective pe care le-am vizitat acolo, unul este o adevărată minunăție ascunsă printre munții din Parcul Național Cozia. Este vorba despre Cascada Lotrișor, pe care ne-am decis să o vizităm într-o duminică după-amiază.

Despre existența în apropiere a acestei cascade am aflat dintr-un panou informativ amplasat în stațiunea Căciulata; sub titulatura ”Vizitați Cascada Lotrișor” erau grupate câteva informații privind obiectivul, o fotografie a cascadei, precum și o hartă. Totodată se preciza că există și un tarif de vizitare – 5 lei de persoană – care se achita la intrarea pe Valea Lotrișor.

Drumul până la cascadă a presupus în cazul nostru parcurgerea cu mașina pe DN 7 a primilor 5 kilometri din Căciulata până la Motelul Lotrișor. Am parcat în apropierea acestei locații de cazare pe partea dreaptă a drumului național (pe direcția de mers Căciulata - Sibiu) și am coborât din mașină deciși să mergem pe jos la cascadă, chiar dacă exista și posibilitatea ca traseul să fie parcurs cu mașina. Până aici, drumul prin defileul Oltului a fost aglomerat, dar și foarte spectaculos. Chiar ai ce vedea, natura este foarte generoasă în zonă.

Din acest punct și până la cascadă mai sunt aproximativ 2,8 kilometri. Există un indicator pe marginea drumului național care arată că pe partea stângă se deschide drumul forestier către obiectiv, calea de acces șerpuind pe valea pârâului Lotrișor. Așadar, înarmați cu aparatul fotografic, o sticlă de apă și vreo două ronțăieli pentru junior, precum și multă bună dispoziție, am pornit în drumeție...

Am intrat pe drumul forestier în jurul orei 16.00, când soarele încă strălucea cu putere, astfel că umbra copacilor ne-a oferit imediat adăpostul dorit. Am avansat prin pădure și am lăsat tot mai în spate vuietul neîncetat al mașinilor care tranzitează Valea Oltului, zgomotul fiind treptat înlocuit cu foșnetul frunzelor sau cu vreun ciripit de păsărele. Încet – încet peisajul s-a schimbat, a devenit tot mai frumos. Pe marginea drumului, de-o parte și de alta a Cheilor Lotrișorului, au apărut pereți înalți de stâncă ce păreau că-și vor atinge frunțile în văzduh. Inevitabil, gândul ne-a dus către Cheile Bicazului, zona aceasta a văii Lotrișorului prezentând multe asemănări cu mult mai cunoscuta legătură dintre Moldova și Transilvania.

Tot vorbind și fotografiind, cu mici pauze pentru cel mic care a mers tot drumul pe jos, am ajuns la cascadă după aproximativ o oră de la intrarea pe drumul forestier. De fapt, am realizat cu vreo câteva minute mai devreme că suntem aproape, întrucât un murmur timid și apoi tot mai pronunțat tulbura liniștea văii. Și după o ultimă curbă, iată-ne sosiți lângă obiectivul nostru. Nu eram singuri acolo, alte câteva persoane ajunse înaintea noastră se bucurau de priveliștea de vis.

Zona cascadei este delimitată printr-o balustradă de lemn, tocmai pentru ca vizitatorii să nu facă vreun pas greșit și apoi să alunece în albia de la baza cascadei, aflată la câțiva metri mai jos de drum. De lângă această împrejmuire am făcut și noi mai multe fotografii, admirând frumusețea Lotrișorului, a cărui cădere de apă măsoară 30 de metri (de la 515 metri altitudine în partea superioară până la 485 de metri la bază). A trebuit să fac vreo doi pași în lateral pentru a o putea încadra într-o singură fotografie; însă am reușit, așa că voi avea ce să atașez prezentului review :)

În partea stângă a zonei împrejmuite am văzut o masă de lemn și două băncuțe unde puteai să te odihnești și să te bucuri de frumusețea și liniștea locului. Tot pe aici am văzut doi turiști care au sărit gardul împrejmuitor și au avansat până pe stâncile de la baza cascadei. Nu am coborât acolo întrucât stâncile de jos parcă erau mai frumoase așa golașe...

După aproximativ 20 de minute petrecute la baza cascadei, am pornit încet înapoi, parcurgând distanța ceva mai repede decât la urcare. Deși seara se apropia, ne-am întâlnit pe drum cu alte câteva grupuri de vizitatori care urcau agale către obiectiv. Mai trebuie să precizez că în acea după-amiază pe traseu nimeni nu ne-a solicitat vreo taxă de acces în zonă, după cum era precizat pe panoul informativ din Căciulata.

Am ajuns la mașină pe la 18.15 și am pornit înapoi către Căciulata, mulțumiți că am făcut puțină mișcare și că am vizitat o zonă spectaculoasă.

Un lucru interesant despre Cascada Lotrișor l-am aflat la întoarcerea acasă, după ce am căutat pe internet unele informații. Căderea de apă este realizată artificial, pentru a putea fi construit drumul forestier care ne-a condus acolo. Cursul Lotrișorului a fost deviat mai sus de cascadă printr-un tunel săpat în stâncă și, odată ieșită la lumină, apa se prăvălește în gol formând frumoasa cascadă. Cu toate acestea, cascada zici că e acolo de mii de ani, atât de bine se potrivește în peisaj!

În încheiere, vă recomand să vizitați acest obiectiv și vă mai recomand să mergeți pe jos la cascadă pornind din drumul național, întrucât traseul este ușor de parcurs și totodată este foarte spectaculos.

---

VIZUALIZĂRI: 5725 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI