După vreo 50 de ani, iar pe Valea Minișului

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

@Dragos:  Vai, e spectaculoasa poza 20, parcă nici nu e Bigăr (care pe mine nu m-a dat pe spate). ​​

​​Parcă e o pictură! ​​

Și toamna are farmecul ei...

​​

Am vizitat zona in 2014 si am avut parte de o lumina groaznica pentru poze la Bigar, bine nici nu eram vreun expert pe atunci. Singurele poze care mi-au iesit cat de cat reusite sunt cu cealalta cascada, iar prin intermediul acestui articol ii aflu si numele.

@Dragos:  Am vizitat cascada Bigar în vara anului 2018 pe o secetă grozavă. Văzusem fotografii, ştiam de clasament dar cum la pomul lăudat să nu te duci cu sacul, am dat doar de câteva firicele de apă care se prelingeau pe muşchii stâncii. Ca să nu mai vorbim de parcare, intrare, totul înghesuit, aşa că nu pot spune că n-am văzut în viaţa mea cascade mai spectaculoase, pe primul loc fiind cele din Norvegia. Şi Urlătoarea, ce are?  Văd din poze că ai avut noroc că ai prins-o în toată splendoarea ei

@alexmusat: 

Și în cazul meu a fost cam la fel - o zi cu cer variabil spre acoperit total, iar începând de la Cârșa, a pornit și o ploaie mocănească de care am scăpat abia când am ieșit, spre apus, aproape de malul Dunării la Moldova Nouă. Dar am profitat de ceea ce am primit...

@Michi:  și eu mai fusesem la Bigăr, cu un an jmate în urmă; era ceva mai anemică, dar frumoasă oricum. Plus mirosul primăverii. Cascade mai spectaculoase? Cu siguranță există. Mai frumoase? probabil. Oricum, se spune că frumusețea stă în ochii privitorilor.

@Dragos:

O Doamne! Avem încă păduri, cu ape și arbori de instantanee ce taie respirația! După lipsa vietăților indicator ce dau măsura sănătății arealului forestier, cred că pădurile noastre sunt în suferință. Salamandra este una dintre vietățile indicator al sănătății pădurii de foioase. Pe la noi le zice șulumendrițe, sunt negre cu pete galbene sau portocalii. Inofensive, chiar dacă se zice că produc secreții (nu sunt otrăvitoare) care le protejează de foc. O veche tradiție locală, scoteau fetele de pe la noi (golani de copii ce eram,   stam la pândă), la pădure în căutare de șulumendrițe, pentru a le prinde și a le trece peste degete în speranța căpătării de îndemânări și talente în gospodărie, așa cum am găsit în versurile unui rapsod local - Gheorghe Măleanu din Bărbătești Vâlcea în poezia "Șulumendrița"

Mai încolo, în Cheile Carașului, e o Peșteră de după Cârșă.

Pesemne cîrșă înseamnă ceva prin graiul local, nu am aflat ce...

Mișto amintirile din tabără. Mai încoace, prin 85, tot în benă de Buceag am călătorit și eu, elev de a doua, cu colegii și învățătorul, de la tabăra Răstolița spre gară.  

Iar la Răstolița am mers cu mocăniță autentică, coborînd din munte călare pe buștenii încărcați în vagoane, care lunecau singure la vale, doar cu grija unui frînar. Asta după ce urcasem trași de locomotive cu abur, evident.

Iar vagoanele de bușteni erau numai cîte un capăt în formă de L cu o osie, pe care se sprijinea un cap al buștenilor, lungimea fiind cît ținea bușteanul, care se termina dincolo pe alt L.

Acum în zona aia nu mai recunoști nimic, e un ditai șantierul, terasamentul mocăniței e dispărut, iar tabăra arată a colonie penitenciară. Mă rog... nu e în zona Aninei, așa că am cam deviat.

Aici în Aninei am fost pe la 10 ani, cred că au fost primii munți văzuți mai pe îndelete, Cheile Carașului, cu mulțime de peșteri și bulboane pentru bălăceală, Vîrful Semenic, Lacul Gozna, Secu...

@abancor:  Se pare că am fost în aceleași tabere, deși suntem generații puțin mai diferite. Și eu am amintiri superbe despre tabăra de la Răstolița unde am călă(to)rit și noi (cu) mocănița - ba chiar ne mai jucam și noi uneori să le mișcăm vagoanele de pe „linia moartă” . Bine, plus o grămadă de alte tâmpenii... Dar e corect, aia era pe lângă Reghin (unde ne-au dus de vreo două ori la ștrand - încă mai dârdâi când mi-amintesc ce apă rece aveau în bazine!), deci suntem ambii cam off-topic!

Cică ștrandul din Reghin era mai demult (acu e modernizat) alimentat cu apă direct din Mureș, care circula prin bazine, o metodă naturală să aibă apă mereu proaspătă (să nu zic curată), fără recirculare, filtrare, clorinare. Proaspătă, dar și rece.