Casa memorială Anton Pann - Râmnicu Vâlcea

TIPĂREȘTE

În orașul Râmnicu Vâlcea, central, pe Str. Știrbei Vodă, nr. 4, vei fi surprins să descoperi printre construcțiile moderne, o clădire albă, în stil arhaic, umbrită de arbori înalți. Este Casa memorială Anton Pann, casă care încearcă să păstreze vie amintirea unuia dintre cei mai importanți oameni de cultură ai României.

Acest muzeu a fost motivul principal pentru care - în periplul nostru vâlcean - am dorit să facem un popas la Râmnicu Vâlcea. Veneam de la București, vizitaserăm Muzeul Satului Vâlcean din Bujoreni, vizită care ne luase mai bine de două ore, așa încât - ajungând în oraș, de teama de a nu mai găsi muzeul deschis - ne-am grăbit spre Casa memorială Anton Pann chiar mai înainte de a ne prezenta la Hotel Panoramic unde aveam cazarea. Zona este destul de aglomerată, traficul intens, iar un loc în care să ne lăsăm mașina abia am găsit în parcarea de lângă Grand Hotel Sofianu. Este o parcare cu plată (3 lei/oră), dar până a găsi aparatul de taxare (ne-a spus un trecător că aparatul se află la capătul dinspre hotel al parcării) a mai durat ceva timp.

Am traversat strada, ne-am apropiat și am cercetat cu privirea edificiul-monument de arhitectură construit după anul 1700. Zidurile solide sunt sprijinite de contraforți care-i sporesc și mai mult impresia de robustețe. Acoperișul este din șindrilă, iar pridvorul cu stâlpi și grilaj din lemn este podoaba casei. În fața intrării se află bustul lui Anton Pann, lucrare realizată în 1968 de sculptorul Mircea Ștefănescu.

Eram singurii vizitatori. Programul de vizită este zilnic (exceptând ziua de Luni) în intervalul orar 10.00-18.00, iar taxa de intrare este de 6 lei/persoană. Pensionarii beneficiază de reducere, ei trebuind să achite doar 4 lei/persoană. Mă abțin aici de la a comenta taxa de fotografiere. Aceasta - întâlnită și prin alte părți - este de 100 lei/oră.

Cine a fost Anton Pann și de ce este atât de importantă această casă în peisajul cultural vâlcean și românesc? Ne amintim cu toții de scrierile lui Anton Pann "De la lume adunate și iarăși la lume date", "Povestea vorbei", "Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea". Anton Pann - Antonie Pantoleon-Petroveanu, născut în 1796 la Sliven (fostul Imperiu Otoman, azi localitate în Bulgaria) - a fost un deschizător de drumuri în multe domenii culturale: a fost primul traducător al muzicii și slujbelor religioase din bisericile românești (interpretate în limba greacă până atunci), a tradus rugăciunea Tatăl Nostru și a fost în același timp teoretician și profesor de muzică bisericească. El însuși a cântat în stranele bisericești, a fost scriitor, poet, compozitor și interpret de muzică laică, precum și culegător de folclor și de vechi texte românești, dar și unul dintre primii deținători de tipografii din București. Locuiesc în București, dar încă nu am vizitat Casa memorială Anton Pann din strada care-i poartă numele, unde a înființat o tipografie. De asemenea, nu trebuie să uităm că lui Anton Pann îi datorăm prima interpretare a imnului României, "Deșteaptă-te, române! ", pe versurile lui Andrei Mureșanu, la 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.

În anii 1826-1827 Anton Pann a fost "dascăl de muzichie" la școala de pe lângă Episcopia Râmnicului și cântăreț la Biserica "Buna Vestire" din Râmnicu Vâlcea. În timpul șederii sale la Râmnicu Vâlcea, Anton Pann a locuit în casa din Str. Știrbei Vodă (transformată ulterior în muzeu), casă situată în acea vreme la periferia orașului, pe drumul Cheii și al Olăneștilor.

Cu prilejul noilor amenajări edilitare, în noiembrie 1982, casa-monument de arhitectură urbană, construită la jumătatea sec. XVIII de o familie de negustori veniți aici de la sud de Dunăre a fost translatată pe locul actual, apoi amenajată ca muzeu. Din ilustrațiile văzute în muzeu reținem că edificiul cu o greutate de 170 t, a fost deplasat pe șine pe o distanță de 37,8 m, pe un teren în pantă 4% și în unghi de 37̊.

Vizita noastră la Casa memorială Anton Pann

Am achitat taxa de vizitare și am intrat însoțiți de doamna custode. Casa are două niveluri - primul fiind un fel de demisol pe care unii îl numesc impropriu pivniță, cel de-al doilea, cu acces din exterior, fiind locuința propriu-zisă.

La primul nivel, sala are pereții încărcați cu gravuri, picturi, fotografii, portrete, caricaturi, versuri și citate din celebrele cugetări ale lui Anton Pann. Aici am văzut reproduceri după fotografii surprinse în momentul translatării construcției, operațiune datorată inginerului Eugeniu Iordăchescu, autorul mai multor strămutări de biserici și construcții istorice. Pentru că încăperea largă găzduiește ocazional și întâlniri, ateliere și diverse evenimente culturale, de jur-împrejur sunt amplasate bănci lungi, de lemn, iar în mijloc scaune așezate în jurul unei originale mese hexagonale. Lângă peretele din dreapta intrării se remarcă bustul sculptat în piatră al lui Anton Pann.

Pe scara exterioară, trecând prin foișor, ajungem la cel de-al doilea nivel al casei. Cu grinzi groase și podele din lemn, acest nivel este compartimentat în patru încăperi - cameră de zi, bucătărie, birou de lucru cu bibliotecă și dormitor.

Camera de zi și de primire a oaspeților, prima din dreapta holului, expune un mic divan, o măsuță cu un set de obiecte din alpaca, câteva instrumente muzicale din vremea lui Anton Pann, tablouri, mici piese de mobilier, precum și o sobă cu olane. Am apreciat în mod deosebit perdelele și fețele de masă cusute manual pe pânză de casă, cu fir metalic, precum și tabloul-portret înfățișând-o pe proprietara casei (de origine bulgară, ca și Anton Pann).

În continuare, vedem bucătăria amenajată într-o încăpere ceva mai mică, dotată cu tot ceea ce este necesar într-o bucătărie - dulap pentru vase, masă, polițe, scaune, mai multe vase din metal și ceramică, precum și un cufăr. Bineînțeles, nu lipsește vatra pentru foc și fierul de călcat cu jăratic.

De cealaltă parte a holului, încăperea de aceleași dimensiuni cu bucătăria, este amenajată ca birou de lucru cu bibliotecă. Rafturi cu câteva cărți, o masă de scris pe care este așezată călimara și pana, un sfeșnic și o poliță cu câteva obiecte, precum și o vitrină în care sunt expuse câteva scrieri ale lui Anton Pann… cam asta se poate vedea în mica încăpere-birou.

Din dormitor, ultima cameră aflată la nivelul de sus, nu putea lipsi patul acoperit cu scoarțe țărănești și soba cu olane. Pardoseala este acoperită cu un covor cu motive oltenești (țesut în 1806). Un paravan, o ladă de călătorie, un veșmânt de epocă, precum și două icoane (dintre care una în triptic) completează decorul acestei încăperi.

Concluzionez că expoziția amenajată în casa în care a locuit vremelnic Anton Pann ilustrează mai mult interiorul unei modeste locuințe de târg de la mijlocul sec. XIX, expunând piese de mobilier de epocă, obiecte decorative din cositor, alamă, alpaca, țesături și cusături vechi și mai puțin obiecte care au aparținut cu adevărat lui Anton Pann. Mi-e greu să cred că cel care locuiește undeva - cu chirie - doar o scurtă perioadă de timp, lasă în urmă toată agoniseala sa atunci când pleacă în altă parte. În plus, ce muzician își abandonează întreaga colecție de instrumente - țiteră, cobză, lăută și tot ceea ce mai era pe acolo - atunci când părăsește locul pentru a se muta în alt oraș? Se știe că Anton Pann a fost și un iscusit interpret la cobză, lăută, chitară și pianoforte, cântând la diferite evenimente boierești.

În final doresc să-mi exprim nemulțumirea și lipsa de înțelegere față de taxele de fotografiere aberante stabilite pentru unele muzee. La Casa memorială Anton Pann din Râmnicu Vâlcea taxa de fotografiere este de 100 lei/oră, fără a se face deosebirea între un fotograf profesionist, care lucrează comercial și un fotograf amator, care - la modestul lui aparat - nu cunoaște decât două butoane.

Am întrebat dacă mi se permite să fotografiez și mi s-a amintit de taxă și care este ea. Cu greu, mi s-a permis să fac o fotografie. Am ales imaginea cu bustul sculptat în piatră al lui Anton Pann, situat la parter. Lumina fiind foarte slabă, bineînțeles că poza a ieșit prost. Mă veți ierta, dar voi atașa această poză ca pe un trofeu greu dobândit și în același timp ca pe o dovadă. Nu cred că muzeele au mari încasări provenite din aceste aberante taxe de fotografiere. Dacă avem în vedere și numărul mic de vizitatori, oare câte astfel de taxe încasează într-o lună sau într-un an muzeul respectiv? La un simplu calcul, pentru câteva poze poate mai onorabile pe care le-aș fi putut atașa acestui articol, ar fi trebuit să plătesc de 25 de ori mai mult decât taxa de vizitare. Spuneți-mi, vă rog! Merită? Voi atașa doar pozele pe care - pe furate - am reușit să le fac la exterior, neselectate, neordonate în nici un fel, pentru a vedea și voi ce mi-a ieșit. Vă rog, nu le votați pentru că nu merită!

Ținând cont de toate acestea, nici nu știu dacă să recomand sau să nu recomand vizitarea Casei memoriale Anton Pann din Râmnicu Vâlcea. Pentru cinstirea memoriei unuia dintre primii scriitori moderni ai României, a celui care a românizat muzica bisericească, a cules folclor românesc și a compus muzica imnului nostru național poate că ar merita.

---

VIZUALIZĂRI: 714 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI