Biserica Reformată-Calvină din Cluj Napoca

TIPĂREȘTE

Deoarece acum câțiva ani se afla încă în proces de restaurare, în această toamnă am revenit la Biserica Reformată Centrală pentru a vizita acest important monument de artă gotică. Stabiliți la Hotel Alexis (vezi impresii) eram relativ aproape de acest obiectiv turistic, mai puțin cunoscut, dar redutabil prin valoarea sa arhitecturală.

Amplasare și acces. Locașul de cult este amplasat cumva în zona centrală a municipiului, mai exact pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 21. Drept puncte de reper vă recomand Bastionul Croitorilor și Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj Napoca. În rondul din fața bisericii sunt câteva locuri de parcare, dar e greu de găsit un spațiu datorită liceelor din zonă, atenție se ridică mașinile parcate neregulamentar. Intrarea este gratuită, se pot dona câțiva bănuți în cutia aflată la ieșire.

Considerații istorice. Vechimea seculară a edificiului religios este atestată de documente din secolul al XV-lea (primul din 1486) care menționează donația substanțială a regelui Matia Corvin și demararea lucrărilor în 1490. Biserica făcea parte dintr-un complex mănăstiresc msi întins aparținând franciscanilor minoriți. Construcția durează câteva zeci de ani, banii provenind din vânzarea unei cantități de sare primite anual de la salina Turda.

La sfârșitul veacului al XVI-lea mănăstirea trece la iezuiți care deschid aici și o școală. După diverse evenimente confesionale, în secolul al XVII-lea mănăstirea ajunge în posesia reformaților care încep un amplu proces de reabilitare. Bineînțeles că la fiecare 20-30 de ani au avut loc lucrări de întreținere, restaurare, schimbare, întărire și alte asemenea activități constructive care au schimbat în timp înfățișarea locașului de cult. Cert este faptul că pe corpul edificiului se observă două faze arhitecturale distincte ale goticului târziu, corespunzătoare corului și navei. Nu vă mai plictisesc cu alte informații istorice, cine e interesat caută și găsește.

Ce am văzut în interiorul Bisericii Reformate din Ulița Lupilor?

Mai întâi am fost impresionați de dimensiunea edificiului religios: 60 de metri lungime, 15 m lățime și 19 m înălțime. Monumentalismul clădirii smulge semne de întrebare, dar și de admirație pentru constructori care au zidit biserica. Turnul este ridicat pe fațada sudică la îmbinarea dintre navă și cor; are baza pătrată, parterul și primul etaj păstrând bolțile originale.

Trecem pe sub ancadramentul dublu de piatră al intrării și depășim ușile de sticlă care permit vizionarea din exterior al navei bisericii. Ne întâmpină o doamnă amabilă care ne spune câteva cuvinte și ne invită să vizităm interiorul, anunțându-ne și că se poate fotografia. Sala unică este imensă, se întinde pe o lungime de 34 m, iar nervurile tavanului datează de la mijlocul secolului al XVII-lea. Șiruri de bănci de lemn stau aliniate pe stânga și dreapta într-o ordine strict militară.

Biserica nu este bogat ornamentată, dar distingem câteva elemente interesante. În spatele noastre, în tribună, se află orga din 1765, transformată 150 de ani mai târziu în orgă de concerte. Piesa cea mai ornamentată este amvonul din piatră realizat în 1641 de sculptorul sibian Elias Nicolai. Structura de piatră e ornată în parapet cu plăci de alabastru realizate de un tâmplar clujean (János Asztalos), iar acoperișul amvonului e creat de un tâmplar polonez. Amvonul se încadrează în curentul renașterii târzii. Decorurile vegetale (frunze, vrejuri, fructe) sunt colorate și bine lucrate; în vârful coronamentului se află un pelican care își sfâșie pieptul pentru a-și hrăni puii (simbol al Bisericii Universale – doxologia.ro/viata-biseri ... l-mantuitorului; simbol ce l-am întâlnit și în biserica romano-catolică „Sf. Mihail” din centrul Clujului).

Mobilierul de lemn, parțial, este valoros prin vechimea sa. El datează de la mijlocul veacului al XVII-lea, cele 16 strane și 15 bănci simple alipite azi pereților longitudinali fiind comandate de principele Transilvaniei Gheorghe Rácózi I unor meșteri din Sighișoara, Bistrița și Cluj. Dacă le privești de aproape descoperi câteva traforaje în stil gotic și fructe sculptate în relief.

De o mare valoare istorică și documentară este colecția de epitafe și blazoane mortuare, unică în Transilvania. La prima vedere și se par doar niște desene înrămate prinse de perete, dar ele reprezintă un aspect al vieții sociale de altădată. Cele 117 înscrisuri și simboluri heraldice acoperă o perioadă cuprinsă între anul 1664 (blazon al unui copil al principelui Mihail Apafi) și mijlocul secolului al XX-lea. Blazoane aparținând nobililor sau păturii de mijloc a societății (intelectuali, meșteșugari etc.), aceste însemne cu caracter funerar anunțau decesul persoanei respective și se agățau la catafalc sau erau trimise celor chemați la înmormântare; o parte din ele erau apoi expuse în biserică. Vedem diferite modele: relief în bronz, materiale textile imprimate/pictate, modele din hârtie.

Printr-un ancadrament de piatră baroc se pătrunde în porticul claustrului situat pe latura sudică a bisericii, rămășiță a mănăstirii de altădată. Spațiul este utilizat pentru expoziții temporare, în momentul vizitei fiind expuse sculpturi de lemn ale artistului Kos Andras.

Pardoseala de piatră datează din anii secolului al XVII-lea, pietrele purtând mărci ale meșterilor pietrari. Se păstrează două inscripții funerare din 1785 și 1788, care indică criptele lor cel mai probabil.

Concluzii. Reabilitarea monumentului din ultimii ani a clarificat mai multe aspecte istorice și a redat aspectul radios al edificiului religios. Au fost puse în valoare toate elementele de arhitectură, au fost refăcute sistemele de iluminat și încălzire, s-au tipărit materiale informative. A fost o vizită interesantă, care poate deveni și mai deosebită prin prezența unui ghid care să pună în lumină fiecare element prezent în biserică. Vă invit să vizitați Biserica Reformată din Ulița Lupilor (str. Mihail Kogălniceanu), aveți ce vedea!

P. S. Cine nu cântă în cor, stă ca boul în târg, inscripție în limba latină din 1577 descoperită în biserică.

---

VIZUALIZĂRI: 558 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI