Mănăstirea „Sf Troiță” Feleacu – o oază de flori

TIPĂREȘTE

Așa cum am mai scris într-un articol, în această toamnă am vizitat câteva mănăstiri care m-au surprins în mod plăcut prin diverse elemente: Mănăstirea Aninoasa din Dâmbovița (vezi impresii) prin frumoasele crizanteme din curte și pictura restaurată din pronaos, și Mănăstirea Ghighiu din Prahova (vezi impresii), prin frumosul spațiu de relaxare și locul de joacă pentru copii din livada ansamblului monahal. Al treilea locaș mănăstiresc care m-a impresionat a fost Mănăstirea „Sf Troiță” Feleacu de lângă Cluj – prin amenajările peisagistice și florale, prin combinațiile de elemente decorative, prin casa-muzeu. Dar să o luăm de la început...

Amplasare și acces. La circa 8,5 km depărtare de centrul Clujului, în localitatea Feleacu, chiar pe înălțimile de peste 700 m ale Dealului Feleacului se află Mănăstirea „Sf. Troiță”. Accesul către locașul de cult se face chiar în vârful rampei în curbă de pe E81, la 500 m distanță de Primăria localității. Se urmează cursul unei ulițe înguste, asfaltate, către dreapta – sunt doar 450 m de parcurs. Locuri de parcare nu prea există, sunt câteva locuri vis-à-vis de biserica mare, dar se lucra la un corp de clădire nou acolo.

Fragmente de istorie. Sat vechi românesc, atestat documentar în veacul al XIV-lea, Feleacu, întins pe coama dealurilor înalte din preajma Clujului. Pe la 1500 și ceva este atestată prezența unei mănăstiri în această zonă, care devine în secolele următoare un important centru de copiat manuscrise; locașul religios este desființat la 1785 de către autoritățile habsburgice.

După evenimentele din 1989 se hotărăște reînființarea mănăstirii de odinioară, dar pe alt amplasament. Institutul de Proiectări Cluj elaborează un plan cuprinzător (biserică, paraclis, turn clopotniță, case monahale, casa muzeu, poartă acces), în 1994 se încep lucrările de construcție la biserica mare care este sfințită 10 ani mai târziu.

Vizita la Mănăstirea „Sf. Troiță” Feleacu

Am parcat autoturismul într-un spațiu mai larg și am pornit la pas pe lângă gardul mănăstirii pentru a explora toate elementele constitutive. Trecem pe lângă o poartă înaltă, străjuită de mozaicurile Sf. Petru și Pavel, prilej de a ne arunca o privire în curtea interioară și a observa minunățiile. Dar mergem mai departe, depășim o troiță de colț și găsim turnul-clopotniță, traversat de un gang de acces; în fața clopotniței sunt amplasați mai mulți trovanți, acele „pietre vii” formate din nisip.

Pătrundem în curte iar pașii ne vor fi conduși pe alei din bucăți de piatră spre diverse colțuri amenajate cu grijă și bogat ornamentate. Pe stânga admirăm casa muzeu – o locuință rurală din zona Feleacului reconstituită cu migală. Casa are temelie din piatră, ceardac de lemn, acoperiș de trestie și este alcătuită din tindă cu cuptor și două camere. Obiecte tradiționale, textile colorate, ceramică, unelte etc. întregesc imaginea vieții țărănești de altădată. O idee excepțională! Pe partea dreaptă se află un mic spațiu decorat cu pietre colțuroase, plante ornamentale, formațiuni de mici trovanți în formare, o troiță de piatră și două busturi ale unor episcopi.

Pe o platformă mai înaltă, lângă poarta de acces pe care am observat-o dinafară (la interior mozaicurile îi reprezintă pe Avram Iancu și Horea), se află o bisericuță de piatră, de dimensiuni modeste, cu o turlă de lemn deasupra acoperișului și un mic ceardac la intrare (din lemn traforat). Mici sculpturi în piatră sunt plasate lângă intrare, alături de tufe de hortensii.

Grădina mănăstirii este amenajată cu grijă începând de la foișorul de vară până lângă biserica mare. O mulțime de specii florale, o cromatică plăcută ochiului, felurite plante ornamentale, un mic lac artificial, obiecte decorative de ceramică și piatră – toate creează o imagine plăcută.

Tot căscând gura la atâtea frumuseți naturale ajungem lângă toaca de metal a mănăstirii, un vultur bicefal atârnat sub un frumos portic din lemn având imprimat chipul lui Ștefan cel Mare și a Cuvioasei Paraschiva. Vis-a-vis de grădină se află un masiv corp de clădire, cu o galerie exterioară pictată, construcție care adăpostește chiliile, stăreția, bucătăria, camerele pentru pelerini, o sală pentru evenimente culturale. Curtea e pustie, e o zi de început de săptămână.

Ajungem la biserica cu hramul „Sf. Treime” și „Sf. Voievod Ștefan cel Mare”, un lăcaș impunător care e ridicat în stil moldovenesc, combinat ici-colo cu elemente brâncovenești. Pisania ne spune că proiectul a fost întocmit de arhitectul Ioan Arboreanu (romanialibera.ro/aldine/h ... biserici-305410), un cunoscut proiectant de locașuri de cult. Tot din pisanie aflăm numele autorului picturilor: Constantin Ciupercă din Moinești, Bacău.

Interiorul e spațios, luminat de ferestre înalte, cu pereți acoperiți în întregime cu fresce. Pe stânga și dreapta se află stranele, dar și rânduri de bănci exact ca în bisericile catolice. Mobilierul din lemn de tei și stejar e realizat în județul Bacău, iar vitraliile în ateliere din Târgu Mureș (cele ornamentale) și Piatra Neamț (cele reprezentând personaje religioase). Am admirat culorile sticlei și trăsăturile lui Constantin Brâncoveanu și ale lui Ștefan cel Mare, precum și figurile geometrice, florale, simbolice (ochiul lui Dumnezeu) prezente în vitralii.

Catapeteasma e din lemn, ornamentată cu traforaje cu motive vegetale (viță de vie). În pronaos se află corul sprijinit pe două coloane și o mare pictură murală reprezentând Adormirea Maicii Domnului. La ieșire am luat o ilustrată din raft și am lăsat banii acolo. În jurul bisericii mari mai există un spațiu amenajat cu trovanți de diferite forme.

Concluzii. Ne-am plimbat prin grădina Mănăstirii Feleacu cu pași mici, apreciind întreaga compoziție peisagistică. De asemenea, prezența casei țărănești amenajată drept muzeu oferă plus-valoare spațiului religios clujean, vizitatorii și pelerinii având ocazia să acumuleze cunoștințe noi, dar și clipe de relaxare.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 2485 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI