GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Cluj-Napoca – partea II: Biserici și monumente
După ce în prima parte v-am povestit despre fortificațiile din toate timpurile existente în Cluj, azi vă voi expune câteva impresii privind bisericile și monumentele urbei transilvane. De altfel, o mare parte din obiectivele ce se pot vizita în partea centrală a orașului sunt biserici de diferite confesiuni.
Cea mai renumită construcție de acest gen este Biserica romano-catolică „Sfântul Mihail” situată în Piața Unirii. Este cred primul obiectiv în care intră o persoană ajunsă în această piață. Biserica-hală, ridicată între secolele XIV-XV, este o construcție gotică impunătoare ce domină orașul prin turnul său înalt de 80 m (turn construit între 1837-1859 în stil neogotic, datorită prăbușirii versiunilor anterioare; turnul este decorat cu un ceas cu cifre romane). În această biserică a fost botezat Matia Corvin și au fost investiți ca principi ai Transilvaniei mai multe personaje istorice din familiile Bathory și Bethlen. Accesul în biserică se face pe sub un portal sculptat în piatră în 1444, în stil gotic, împodobit cu dantelării diverse, steme heraldice și, în partea centrală, cu o frumoasă statuie a Arhanghelului Mihail. Am intrat în biserica scăldată de lumina galbenă a unui blând apus de soare. Lumina apusului de toamnă se strecoară prin vitraliile excepționale. Bucățelele de sticlă colorată întruchipează scene biblice de o frumusețe aparte. Am pășit cu grijă în interior pentru a nu tulbura liniștea deplină ce domnea în imensul spațiu. Probabil că atunci când grupuri mari de turiști vizitează biserica această liniște dispare. Bolțile cu arce încrucișate, navele laterale (adevărate bisericuțe în sine), fragmentele de pictură veche ce se pot observa în câteva locuri, mobilierul liturgic de factură barocă, amvonul baroc frumos sculptat, altarul cu statui, orgile, ancadramentele ușilor și ferestrelor constituie elemente ce dau valoare întregului ansamblu arhitectural. Adevărul că în câteva biserici din Cluj am tot „căscat” ochii pe pereți neștiind unde să mă uit mai întâi – atât de multe elemente artistice deosebite erau prezente în acele spații.
În Piața Unirii, lângă biserica romano-catolică „Sf. Mihail” se află un grup statuar, la fel de cunoscut ca și biserica, și anume Statuia lui Matia Corvin, ce apare în numeroase ilustrate. Este loc de întâlnire a tinerilor din oraș dar și punct preferat de fotografiat al turiștilor. Autorul statuii inaugurate în anul 1902 este sculptorul Janos Fadrusz. Figura centrală a ansamblului statuar este reprezentată de regele Matia Corvin călare; în laterale se află 4 personaje, cei mai importanți dregători ai țării, ce își exprimă omagiul către rege. Mi-au plăcut expresivitatea figurilor și detaliile costumelor.
Altă statuie interesantă este cea a „Sf. Gheorghe” omorând balaurul situată într-o piațetă pe str. Mihail Kogălniceanu. Este o copie în bronz a primei statui ecvestre publice sculptată de doi români: Martin și Gheorghe, fiii pictorului Nicolae din Cluj, în anul 1373 (asta atestă măiestria meșteșugarilor români transilvăneni în acea epocă a Renașterii timpurii; argintari la origine cei doi frați artiști au realizat prima statuie „ronde-bosse” în Europa medievală). Comandată de împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg ea este plasată în curtea castelului din Praga, unde se poate vedea și astăzi. Copia din municipiul Cluj-Napoca a fost turnată în 1903 la comanda împăratului Franz Joseph, pentru a omagia orașul natal al celor doi autori. Nu are dimensiuni impunătoare, chiar Sf. Gheorghe mi s-a părut cam mititel (balaurul e reușit), dar merită toată atenția noastră datorită deschiderii de drum creat de meșterii transilvăneni tocmai în secolul al XIV-lea.
În spatele statuii se află Biserica Reformată, din păcate pentru mine înconjurată de schele – se află în plin proces de restaurare – din fericire pentru monument. Am putut admira câteva bucăți de exterior din biserica gotică construită între secolele XV-XVI. Iarăși mărimea impresionează și am înțeles că adăpostește multe comori artistice și istorice.
După ce depășim Biserica Reformată ajungem lângă Turnul Croitorilor, în fața căruia întâlnim alt monument: Statuia lui Baba Novac. De origine sârb, a luptat împotriva Imperiului Otoman, alăturându-se în cele din urmă lui Mihai Viteazul. Trimis cu o solie la Cluj, conducătorul de oști Baba Novac este arestat de nobilii maghiari răzvrătiți și executat în 1601. Mihai Viteazul va înfige un steag în locul unde a fost omorât viteazul său ostaș. În 1975 pe acel loc este amplasată actuala statuie de bronz, al cărui autor este Virgil Fulicea. Eroul este înfățișat în picioare, având o privire aprigă și ținând într-o mână sabia, în cealaltă un scut.
Altă biserică ce am vizitat-o a fost Mănăstirea și Biserica Franciscană amplasate în cea mai veche piață a orașului, Piața Mică sau Piața Muzeului cum este numită azi. Piața are farmec, este destul de micuță, înconjurată de clădiri vechi, străbătută de mii de oameni zilnic. Terasele din piață oferă o atmosferă plăcută, retro. Turnul bisericii se înalță semeț deasupra intrării, fiind construit în stil baroc mult mai târziu decât complexul original (secolul al XVIII-lea). Se pare că pe acest loc a existat prima biserică din Cluj, distrusă de năvălirea tătarilor din 1241. Actuala biserică se construiește între anii 1260-1290 în stil romanic târziu, apoi pe parcursul secolelor este modificată în stil gotic, apoi baroc – în funcție de „proprietari”: dominicani, unitarieni, reformați-calvini, iezuiți și franciscani. În secolul al XV-lea se construiește lângă biserică și o mănăstire, cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara. Deasupra intrării în biserică se află o statuie care o reprezintă pe Fecioara Maria, protectoarea lăcașului religios – sincer nu prea seamănă cu reprezentările cu care suntem noi obișnuiți; alte două statui ale unor sfinți se găsesc pe fațada exterioară. Interiorul m-a surprins prin lumina emanată de albul pereților și a tavanului. Mici alveole pictate pe tavan „înveseleau” atmosfera. Aceeași liniște deplină domnea în interior; pășeam cu atenție pe lână șirul de bănci pentru a nu deranja rugăciunea persoanelor prezente. Capelele laterale sunt foarte frumoase, deosebite prin picturi mari. Predomină culoarea alb, roșiatic și auriu ceea ce oferă multă lumină în interior. Statui și tablouri, decorațiuni baroce, inscripții în piatră și însemne heraldice, frumoase cabine de spovedanie fac din această biserică o mică bijuterie.
Un frumos și vechi monument este plasat în Piața Muzeului, vorbim aici de Obeliscul Carolina – primul monument laic al orașului Cluj. Coloana de 10 m înălțime, în stil neoclasic, a fost ridicată în 1831 pentru a celebra vizita în Cluj – în 1817 – a împăratului Francisc I și a soției acesteia, Carolina Augusta. Acest monument poartă numele împărătesei datorită generozității acesteia față de cetățenii orașului; printre actele de caritate s-a numărat și sprijinul financiar pentru deschiderea unui spital. Monumentul are un aspect „imperial” prin prezența vulturilor în cele patru colțuri ale soclului; observăm și stema orașului Cluj precum și basoreliefuri dedicate cuplului imperial (intrarea în oraș, vizita la un spital) – detaliile sunt bine conturate. Puteți medita câteva minute pe o bancă, ori pe scaunul metalic al unei terase în această piațetă pitorească. În apropierea Muzeului de Istorie se află și bustul istoricului Constantin Daicoviciu.
În ultima zi a șederii în Cluj am ajuns și la Catedrala Mitropolitană Ortodoxă, se poate ajunge aici urmând unul din cele două mari bulevarde paralele: 21 decembrie 1989 ori Eroilor. A fost locul unde nu am făcut fotografii în interior; nu am avut curajul să întreb la chioșcul de lumânări dacă am voie fiindu-mi frică de un refuz categoric (în contrast cu celelalte biserici unde am întrebat și mi s-a permis fără probleme/taxă) și oricum era un aflux foarte mare de credincioși în interior. Catedrala ortodoxă este, de asemenea, impresionantă prin mărime și prin forma rotundă a turlelor. Construită din piatră pe parcursul a 10 ani, între 1923-1933, reprezintă un model de arhitectură neobrâncovenească. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului”; 18 coloane mari înconjoară turla mare. Interiorul mi s-a părut un pic întunecos (poate din cauza nuanțelor gălbui), dar icoanele și mozaicurile de Murano sunt deosebite. Coloane imense se află și în interior; imensul candelabru central este donat de Regele Carol al II-lea. Am fost surprins de soluția ingenioasă găsită pentru aprinderea lumânărilor: acele nișe laterale, aerisite. La demisol se află Muzeul Mitropoliei Clujului, inaugurat în 2011, unde nu am avut timp să mai intru.
În fața Catedralei Mitropolitane Ortodoxe se află Monumentul lui Avram Iancu. Realizat la inițiativa fostului primar Gheorghe Funar, în 1993, de sculptorul Ilie Berindei, monumentul este considerat „nereușit” de către arhitecți. Am stat puțin pe o bancă, lângă fântâna arteziană în mijlocul căreia se află ansamblul, și mi-am cam sucit gâtul pentru a privi către Avram Iancu. Conducătorul Revoluției de la 1848 din Transilvania privește de la înălțimea soclului către Teatrul Național, unde se află alte două statui: Mihai Eminescu și Lucian Blaga
În spatele Catedralei Mitropolitane Ortodoxe se află Monumentul „Glorie ostașului român”. De dată mai recentă, din 1996, monumentul dedicat ostașilor români căzuți pentru apărarea patriei este realizat de sculptorul Radu Aftene.
Continuând să merg pe B-dul 21 decembrie 1989 am ajuns la Biserica reformată-calvină din Orașul de Jos, numită și „Biserica cu două turnuri”. Privind de pe trotuarul celălalt lăcașul de cult ai impresia că e un templu grecesc datorită fațadei formată din coloane masive; turnurile pătrate au o înălțime de 40 m. Am pășit în curte unde se află statuia principelui Bethlen Gabor (ținând într-o mână o carte, iar în cealaltă o sabie); după biserică am văzut câțiva trovanți mari. Biserica este construită între anii 1829-1851 în stil neoclasic. Întrucât am observat persoane intrând în biserică am zis să vizitez și eu interiorul. Am intrat pe ușile mari și m-am trezit în plină slujbă religioasă susținută de o femeie-pastor. Un pic surprins am decis să stau într-o bancă laterală pentru aproximativ 15 minute. Cele câteva zeci de persoane urmăreau slujba citită de femeia-pastor, în limba maghiară, apoi între pasaje cântau acompaniați de orga din balcon. Persoana care cânta la orgă afișa înainte numărul versetelor, probabil, ce urmau să se cânte. Interiorul spațios și cupola foarte înaltă făceau să răsune vocile participanților la slujbă; a fost o experiență neașteptată și inedită pentru mine.
Pornind din Piața Unirii pe str. Universității ajungem la Biserica romano-catolică a piariștilor, lângă Universitatea Babeș-Bolyai. Aliniată perfect cu șirul de clădiri înconjurătoare și având aproape același regim de înălțime, lăcașul religios se impune prin culoarea gălbui-portocaliu și cele două turnuri pătrate, ce au adăpostit două orologii. Numită și „Biserica Universității” (chiar intrau mulți studenți în lăcașul de cult) este construită între anii 1718-1724 în stil baroc și are hramul „Sf. Treime”. Intrarea principală este frumos ornamentată; pe fațadă se află două statuete ale unor sfinți iezuiți. Accesul se face pe o ușă laterală; după ce pătrunzi în interior rămâi mut de uimire – cel puțin cazul meu. Deși exteriorul este destul de simplu, interiorul este bogat ornamentat, stilul baroc se poate observa în orice colț. Altarul central este impresionat încadrat de masive coloane aurii – în centru se află icoana Maicii Domnului considerată miraculoasă, adusă de la biserica greco-catolică de la Nicula. Tabloul central din altar înfățișează „Sf. Treime”, protectoarea bisericii. Picturile de dimensiuni mari sunt superbe și împodobesc și altarele laterale. Amvonul sculptat și mobilierul liturgic este magnific. Pe pereții altarelor laterale se află multe plăcuțe, în mai multe limbi, cu următorul text: „Mulțumesc Sf…. ” și, cred, inițialele numelui celui ce le-a pus acolo – am citit că ar fi vorba despre așa-numitele „plăcuțe devoționale”. Din lemn masiv, deosebite, sunt cabinele de spovedanie și băncile de rugăciune. Am fost plăcut impresionat de bogăția și valoarea mobilierului/ornamentațiile în stil baroc ale acestei biserici.
În apropiere, lângă Universitate, pe str. Mihail Kogălniceanu, se află Grupul statuar „Școala Ardeleană”. Am admirat grupul statuar după ce am îndepărtat o sticlă de plastic de pe una din statui – aproape tipic românesc. Inaugurat în 1973, monumentul realizat de Romulus Ladea reunește pe cei trei mari intelectuali, reprezentanți ai „Școlii Ardelene”: Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior.
Alte monumente ușor accesibile și pe care le-am observat în periplul prin oraș sunt: Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul – ansamblu monumental situat în piața cu același nume, în fața cinematografului „Florin Piersic”, realizat de sculptorul Marius Butunoiu și inaugurat în 1976; Stâlpii Împușcați – monument dedicat eroilor Revoluției din Decembrie 1989, situat în Piața Unirii; Statuia Lupoaicei – cadou al statului Italian din anul 1921; Monumentul Memorandiștilor; bustul lui Emil Racoviță – pe str. Mihail Kogălniceanu; o serie de busturi plasate în Parcul Central Simeon Bărnuțiu (George Coșbuc, Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Sigismund Toduță, Nicolae Bretan, Antonin Ciolan); bustul lui Alexandru Vaida Voievod lângă Teatrul Național; statuia fotbalistului și medicului Mircea Luca – lângă Stadionul Cluj Arena; bustul lui George Barițiu – în curtea Colegiului cu același nume (unde se află și un fragment din fortificația medievală a Clujului).
Alte biserici pe lângă care doar am trecut, fără a intra: Catedrala greco-catolică „Schimbarea la Față”, Biserica unitariană, Biserica evanghelică-luterană.
Municipiul Cluj-Napoca este înțesat de biserici și de diverse monumente/statui. Pe toate străzile mari găsești câte un obiectiv, picioarele să ne țină pentru a putea cutreiera orașul. Călătoria în Cluj-Napoca a fost o experiență plăcută, dar cele trei zile nu au fost de ajuns pentru a vizita toate comorile oferite de urbea transilvană. În anul 2015 orașul Cluj este desemnată Capitală Europeană a Tineretului, ceea ce constituie un pas înainte către statutul de Capitală Culturală Europeană la care candidează municipiul în 2021.
Trimis de tata123 🔱 in 02.03.15 08:44:12
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în CLUJ.
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Iar dacă la un review precedent te-am criticat (pe bună dreptate, zic eu), azi, când am citit un review bun al tău, dintr-o destinaţie dragă sufletului meu, sunt în măsură să-ţi apreciez pozitiv munca.
Plus că, review-ul este unul inedit, chiar şi pentru mine, care am locuit în Cluj-Napoca 4 ani foarte faini.
Ţine-o tot aşa, pe calea asta, a review-urilor cu adevărat turistice
În 2000 am locuit în Cluj cîteva luni. Bătînd orașul, ca să îmi umplu vremea, mă gîndeam la oferta sa turistică. La prima vedere, aceasta era bogată. În orice caz, pentru bucureșteni, strada, fațadele, topografia și prezența unei catedrale impozante erau suficiente motive de admirat orașul. De fapt, în general orașele ardelenești arată mai exotic decît cele din sud sau Moldova. Dar epoca turismului în care doar caști gura și te minunezi era pe sfîrșite. Mă puneam în pielea unui ghid turistic, care are de plimbat prin Cluj un grup de turiști italieni sau nemți. Ce le poate arăta de fapt? Căscatul gurii pe stradă părea să fie o soluție pentru noi, nu și pentru ei. Ce obiective turistice concrete existau în oraș?
Pentru mine, copil fiind, în anii 80 - 90, Clujul era echivalent cu „cea mai frumoasă grădină botanică din țară”. Într-o vizită în oraș, pe la 10 ani, asta am vizitat, alături de catedrala Sf. Mihail și bastionul croitorilor cu statuia lui Baba Novac (ca să vedem și noi un zid de cetate). Deci, în vocabularul meu turistic, Clujul însemna grădina botanică, catedrala Sf. Mihail și un fragment de zid de cetățuie.
În 2000 vedeam uneori autocare de turiști străini, de regulă din Ungaria. Descindeau în Piața Unirii/Libertății, vedeau catedrala, statuia marelui Corvin, probabil făceau o plimbare și pînă la casa lui natală (care nu știu dacă se vizita înăuntru) și cam atît.
Doar atît? Mă plimbam prin centru și mă gîndeam la treaba asta. Sigur că am mai dat peste fragmente de zid din vechea fortificație, pierdute printre străduțe, îmi plăcea Piața Muzeului, strada Kogălniceanu, umbroasă și discretă, ca un secret ascuns la vedere al centrului, dar nu părea suficient să conturezi un profil turistic al orașului. În scurt timp am găsit totuși un răspuns, am găsit o posibilă cheie în care să vizitezi orașul: bisericile. Sînt multe, frumoase, de arhitectură variată și confesiuni diverse. Fiind un oraș mare al pestrițului Ardeal, Clujul s-a ales cu o mulțime de biserici, toate importante, fiecare în parte pentru alt cult sau alt ordin religios. Catolică, sau, după ramură, catolică franciscană, catolică iezuită, apoi unitariană, reformată, luterană, greco-catolică, ortodoxă etc. la orice colț răsărea cîte o biserică, fie gotică, fie barocă, romanică, neoclasică sau cu elemente din mai multe stiluri. Iată, m-am gîndit eu, ca și cum aș fi fost responsabil cu turismul la primărie, un tur care poate fi promovat cum se cuvine, cu panouri informative, traseu de vizitare (principalele biserici se pot vedea pe un traseu aproape circular) și tot tacîmul.
Nu știu dacă acum sînt promovate oficial ca obiective turistice, dar văd că cel puțin unii turiști așa le văd: noduri principale ale traseului turistic de vizitare a Clujului. Oricum, lăsînd bisericile Clujului la o parte, e vizibil progresul făcut în direcția renovării și promovării. De fapt, mai toate orașele țării și-au primenit fața turistică în ultimii 10 ani. Citesc review-uri și mă minunez. Ce aer părăsit aveau acum nici 15 ani centrele istorice și cum arată acum, de parcă s-au luat la întrecere într-un concurs de înfrumusețare și renovare. Prin 2002 considerasem încheiată „misiunea” mea de a vizita principalele centre urbane ale țării. Acu cred că trebuie să mă răzgîndesc și să le iau iar la rînd: probabil n-aș mai recunoaște cetatea Alba Iuliei, cu bastionul refăcut și șanțurile curățate și îngrijite, cu vegetația toaletată și pavajele modernizate, sau Canalul Morii din Cluj (recent am văzut poze cu el tot pe AFA), sau Cetatea Oradiei, sau mai minusculele Rupea, Făgăraș etc., așa cum nu am mai recunoscut acum 2 ani Bd. Ștefan cel Mare al Iașului, sau fostul „maidan” din dosul Palatului Culturii. (unde ideea de a nu mai recunoaște locurile e un procedeu stilistic de exagerare a mirării în fața schimbărilor contemplate, și nu dovada vreunei amnezii timpurii).
Domle, ce să mai zic!? Mai pune poze, să mă mai minunez!
@bogumil - Mulțumesc. „Grădină fără uscături nu există”... hi, hi, hi.
@abancor - Mulțumesc pentru reflecții. Într-adevăr multe orașe și-au primenit fața/buricul târgului în ultimii ani. Se pare că o parte din fondurile europene au ajuns unde trebuie până la urmă.
Așa cum am spus în primul set de impresii dedicat fortificațiilor, autoritățile locale clujene s-au implicat în promovarea obiectivelor turistice/istorice/religioase din oraș prin publicarea unor broșuri ce prezintă diverse trasee tematice. De asemenea, am văzut plăcuțe indicatoare ori explicative în multe locuri.
Casa Matia Corvin e superbă la exterior, din păcate la interior nu am văzut decât curtea... paznicul facultății găzduite acolo mi-a comunicat că nu se vizitează.
În cele trei zile cât am stat în Cluj-Napoca am reușit să văd/vizitez destul de multe locuri. Grădina Botanică am lăsat-o pentru o perioadă mai caldă, deoarece atunci fiind sfârșit de octombrie am considerat că voi pierde anumite „aspecte vegetale”.
Mutat, la reorganizare, în rubrica «Biserici clujene» (nou-creată, între timp, pe sait)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2023 Mănăstirea Sfânta Treime, Soporul de Câmpie, jd. Cluj — scris în 16.08.23 de NAZARICA din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- Oct.2018 E cu adevărat ștefaniană biserica din Feleacu? — scris în 17.12.18 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2018 Biserica Reformată-Calvină din Cluj Napoca — scris în 12.12.18 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2018 Mănăstirea „Sf Troiță” Feleacu – o oază de flori — scris în 20.11.18 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2018 Simbolul orașului Cluj Napoca – Biserica Romano-Catolică „Sf. Mihail” — scris în 08.11.18 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Catedrala Mitropolitană Ortodoxă — scris în 21.09.18 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ