Mănăstirea Sfânta Treime, Soporul de Câmpie, jd. Cluj

TIPĂREȘTE

Mașina toarce ca un motănel, înghițind kilometri. Nu mulți. Vreo 50 de la Cluj. Unde? La Mănăstirea Soporul de Câmpie, hramul "Sfânta Treime", cu trei viețuitori călugări. Lăcașul a fost construit în anul 1992 la propunerea și cu sprijinul preotului ortodox din sat. Mănăstirea se află pe dealul Soporului (într-o zonă retrasă), la hotarul dintre satele Soporul de Câmpie, Frata, Iacobeni.

Se ajunge la ea de pe drumul județean Turda – Soporu de Câmpie - Frata, sau pe ruta Cluj- Napoca – Apahida – Mociu - Frata –Soporul de Câmpie.

De Sus, zările necuprinse îmbrățișează peisaje și panorame încântătoare. Loc primitor de reculegere, de liniște și tihnă. Câteva tufe de trandafiri, o cupolă de iederă, un turn cu două clopote și toaca care cheamă la rugăciune.

Și biserica? O bijuterie. Pictura în culori calde și vesele, sfinți cu înfățișare binevoitoare... Ce să mai zic despre altar, o splendoare... Așa că trebuie văzut. Neapărat.

PACE. ECHILIBRU. ÎMPĂCARE.

Și în grădina livadă, iată două jilțuri de lemn și o bancă primitoare.

În liniștea de la început de lumi am stat pe jilțul împărătesc, (de fapt, jilțul era un scaun mare din lemn masiv, dar eu l-am văzut și simțit precum scaunul domnesc de la Curtea lui Ștefan cel Mare și Sfânt). Și nu știu de ce, mi-a venit să plâng (or fi fost oare de vină miresmele de la fânul de curând cosit?).

Și mi-am adus aminte de tulburătorul psalm 137, la care, Mitropolitul Dosoftei i-a dat straie de poezie:

Doamne, ce ospăț de cuvinte ne-a mai mai lăsat mitropolitul, primul nostru poet, acum mai bine de 400 de ani:

(dar asta-i altă poveste și hai să nu încurc poveștile)...

Am părăsit sfântul loc de tihnă, taină și reculegere, trecând pe lângă două domnișoare - sălcii, care au fost pe la stilist și cu trufie si nesăbuință și-au retezat pletele... și zău că le stătea a dracu' de bine. (Aoleu, pardon, lasă-l pe "acela", tocmai am ieșit de la sfântul lăcaș ????)

Și ziua bună a continuat. Am băut o cafea descântată, ☕ la Stelică-Bar SRL, ???? într-un mic sat de pe sosea.

Am mai avut o tentativă de a bea o cafeluță, dar a eșuat la-men-ta-bil! În Dosul Napului nu ne-a surâs norocul, în așezarea rurală nu se găsesc nici măcar napi, ???? dar' mi' te un bufet cât de amârât... ????

Și privind dealurile sterpe, aride, mi-au trecut prin cap niște versuri nostime ale șăgalnicului Topârceanu:

A trecut demult ora mesei... dar providența ne scoate la timp, Complexul Suatu. O pensiune cu restaurant. Un loc drăgălaș, pe șoseaua care duce de la Cluj la Reghin. (la vreo 30 de km de Napoca Citty). Cu multă verdeață. Cu foișoare în grădină. Un mic lac romantic cu căsuțe în care se poate înnopta. Și pe acolo mișună cocoșei, niște păuni, una sau mai multe căprioare. Iar muzica ambientală este relaxantă și mâncarea buuuuună... ????????????

Și da, ziua s-a încheiat apoteotic. Ca momentul final al unui spectacol festiv, făcut în 1980, în cinstea zilei de 23 August ????????????????

---

VIZUALIZĂRI: 430 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI