Muzeul Brukenthal, Biserica Evanghelică și Muzeul Astra

TIPĂREȘTE

Azi, Duminică, la 10 eram în poartă la Brukenthal pentru vizitare. Triști la auzul informației primite cum că secția artă românească era închisă. Motivul. Renovare, restaurare, reabilitare, reorganizare. Chiar am văzut un grup de vreo patru germani care s-a retras pe o terasă nefiind hotărâți dacă să viziteze sau nu muzeul. Noi am intrat. La casa de bilete primea doar cash. Cu cardul am plătit biletele la un aparat, 50 lei de fes, la îndrumarea doamnei casierițe. Da, am intrat și noi în rândul țărilor civilizate.

Muzeul aanjat, pus bine la punct, cu toate detaliile orânduite bine pe exponat, îngrijit. 90 % vizitatori străini, ceea ce este îngrijorător. Nici eu nu sunt un cult în adevăratul sens al cuvântului, dar din când în când îmi merge o împrospătare a neuronilor. În fine. Să fiu cinstit, peste multe picturi am trecut cu vederea, dar la cele mai multe exponate am stat și le-am disecat încet-încet. Mai ales la colecţia de stampe, mobilier și ceasuri, toate, normal, ale baronului Samuel von Brukenthal. Acesta, deoarece nu a avut descendenţi direcţi rămaşi în viaţă, a lăsat moştenire prin testament palatul, colecţiile şi restul averii sale unui descendent în linie masculină dintre persoanele cu care se înrudea. Urmaşii săi aveau să moară la rândul lor fără a avea copii, familia stingându-se, averea urma să fie preluată de Biserica Evanghelică, iar palatul să devină un muzeu deschis publicului larg, eveniment petrecut în anul 1817. Ah, ai mei de ce au fost așa săraci! Vizita la Brukenthal a durat aproximativ o oră juma. Trebuie văzut dacă ajungeți in Sibiu și aveți timp liber, deoarece în spatele fiecărui exponat există multe legende. Un ghid ar fi fost nemaipomenit. Program de vizitare, Duminica, 10-18.

După ce m-am înțeles cu soția din priviri, știind ce discutasem la pensiune despre programul zilei, am purces agale spre Biserica Parohială Evanghelică Sf. Maria. Splendoarea din Piața Huet a Sibiului. Echivalentul a 7 nivele (~73 m), fiind, după Biserica Neagră din Brașov și Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia, a treia ca mărime din țară. 192 trepte până în turn. În anul 1914 a fost adusă marea orgă, fiind desemnată cea mai mare orgă din sud-estul Europei. Din 1191 este documentat Sibiul. Cam tot de atunci și biserica. Ehe, veche! 15 lei biletul cu tot cu turn.

Am văzut multe biserici la viața mea, enorm de multe, de la Vatican până la Santiago de Compostela, de la bisericile vechi de prin Atena până la cele noi de prin Fatima, de la luxoasele biserici spaniole și portugheze, până la sobrietatea celor germane. Așa este biserica din Sibiu în interior. Sobră, dar care te determină să apleci privirea când intri. Totuși eu voiam să ma uit și pe tavan, așa c-am ridicat-o. Am urcat și-n turn. Nu e obositor. De sus se vede tot Sibiul. Spectaculos. Programul nu l-am reținut, să-mi fie iertat! Pe peretele exterior sudic am văzut o lucrare în relief intitulată Rugăciune pe Muntele Măslinilor (m-am documentat după), în care, deși a suportat lucrări de restaurare repetate, poate fi recunoscută scena în care Isus stă îngenuncheat în fața potirului.

Atââât! Deja obosisem. Necesitam pauză. Luat prânzul, puțină odihnă pe o terasă, ca apoi să plecăm spre al treilea obiectiv al zilei.

Muzeul Astra. Mama mea! Nu citisem nimic de el ca documentare. Îl mai vizitasem acum vreo 28 de ani, cu fiul nostru mic pe atunci, dar ce vizită puteam face în amănunt cu un copil de 4 ani!? Acum era acum. Norocul meu că soția a vrut o țigară, eu punând imediat mâna pe telefon pentru documentare. Ce-am citit, m-a îngrozit. Aveam de băgat talpă cu orele, bineînțeles dacă ne doream asta. Și ne-am dorit.

Așa c-am dat din gambă (vorba lui CRBL) pe toate aleile parcului (în fond și la urma urma urmei este un parc muzeal), acoperind o bună parte din cele 400 de exponate și urmărind cât de cât din ce zonă a țării sunt reprezentate. Muzeul Țăranul Român din București e mic copil. 35 de lei biletul. Intrare prin turnicheți. În interior sunt amenajate multe terase, chioșcuri cu gogoși, kurtoș și multe, multe altele. Sunt multe locuri de joacă pentru copii. Mi-a plăcut că peste tot am plătit cu cardul, chiar la Mirela, fata cu gogoșile bune. Toți erau dotați cu POS-uri, bravo lor? Păi veniți la noi, la Călărași, mama ei de evaziune! Dar să revin din paralelism.

Dar ce este Muzeul Astra? Că poate sună prea pompos. Cea mai importantă instituţie etnomuzeală din România. Cel mai mare muzeu în aer liber din Europa. Aşezat într-un peisaj încântător, în rezervaţia naturală “Dumbrava Sibiului” . Sunt 10 km de alei care ne-au plimbat printre gospodării ţărăneşti din toate zonele țării, cu ale lor ateliere meșteșugăraști, bisericuţe de lemn, troiţe, stâne, mori de apă şi de vânt. Ce ne-a plăcut în mod special? Morile de vânt. Nu știam că și noi am avut din vechi timpuri, fiind prima dată când am văzut așa ceva. Spectaculoase. Nu eram în Olanda, ci la Muzeul Astra.

Aflasem repede de bancnota de 200 lei cu moara și de cea de 10 lei cu casa țărănească. Le-am căutat. Am găsit doar casa, moara nu, din cauză că erau prea multe și nu am știut a ne orienta în spațiu. Ce am citit și m-a uimit. '2021 și 2022 – Tripadvisor traveler’s choice. Recenziile milioanelor de călători de pe Tripadvisor plasează această atracție în top 10% la nivel mondial. ' E fantastic, sincer!

Am închis turul complet cu 11,5 km băgați la pas, iar acum când scriu lungit în hamacul de la pensiune, ajutat fiind și de două pahare de Cri*ova rose, nu-mi pare rău. Viața e frumoasă când călătorești și te dor picioarele. În rest, viața e pustiu. Pa!

---

VIZUALIZĂRI: 173 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI