La vânătoare cu Spiess

TIPĂREȘTE

Muzeul de vânătoare este un alt muzeu din Sibiu din seria celor mai lesne de înțeles și poate și pe placul copiilor. Bineînțeles că și acesta face parte din grupul muzeelor Brukenthal. Mi-am adus aminte că în copilărie am vizitat-o de câteva ori poate și din motivul că se află suficient de aproape de plămânii orașului de fapt cel mai mare parc din Sibiu Sub Arini, de singurul patinoar care era la vremea aceea și bineînțeles de stadionul de fotbal.

Unde o găsim

Muzeul cinegetic August von Spiess se află în zona centrală a Sibiului dar nu chiar în incinta fostei cetăți. Repere totuși ar fi destule Golden Tulip Ana Tower hotel 4 * este chiar vecin direct gard în gard (un fenomen foarte întâlnit în RO casă cu parter cu hotel 13 nivele vecin) stadionul nou de fotbal (sau arena națională că așa ne place să spunem) parcul Sub Arini și gemenii de Sibiu o clădire birouri cu doar 17 etaje. Asta este strada Școala de Înot iar muzeul se află la numărul 4. La pas din Piața Unirii de ex de lângă fostul Ibis sau My Continental ar fi 5 minute pe strada Someșului. O parcare este posibilă ori pe strada Școala de Înot ori pe Calea Dumbrăvii în apropiere tarif 1 leu/oră (zona 2)

Orar și tarife

Se poate vizita de miercuri până duminică 10.00-18.00 (casa se închide la 17.30) Un bilet de adult este 15 lei, 3,75 lei cel redus. Fotografierea așa cum am povestit data trecută este permisă. În încăperea unde se află casa de bilete deja se pot observa primele exponate, dar se pot cumpăra și diferite amintiri, souveniruri, de ex o cană costă aproape cât un bilet 14 lei. Interesant este faptul că există un depozit vizitabil în pod cu încă câteva sute de trofee dar pentru acesta există alte condiții. Este necesară rezervare prealabilă, 50 lei taxă plus 150 lei/ghid. Eu m-am mulțumit și cu ce am văzut la parter.

Despre muzeu

Ca să scriu despre muzeu ar trebui să povestesc puțin și despre August von Spiess. S-a născut în Austria în 1864. După 10 ani de studii militare inclusiv în Viena a fost trimis în România zona Alba după care a ajuns la Sibiu. S-a și stabilit aici probabil i-a plăcut orașul, dar a și fost avansat la grad de colonel. Cariera militară s-a terminat după primul război mondial și în 1921 a fost numit director al vânătorii regale. A mai ocupat funcția de membru în comisia de ocrotirea naturii și parcului național.

De remarcat unele acțiuni/expediții în afara țării de exemplu în 1926 pe Insula Șerpilor din Marea Neagră și în 1936 respectiv 1938 două expediții în Africa.

Fiind un bun observator al naturii, era un excelent cunoscător al vieții speciilor de vânat și un vânător pasionat, a adunat în decursul timpului o valoroasă colecție de trofee cinegetice, însumând peste 1000 de piese, și a scris o serie de cărți de referință în domeniul cinegeticii, în special reprezentând zona Carpaților. A murit în 1953. A avut 4 fiice.

Casa în care se află muzeul acum s-a construit la sfârșitul secolului XIX/începutul secolului XX ca și locuință personală. După moartea maestrului de vânătoare fiicele au donat colecțiile iar în 1966 a luat ființă muzeul. După plecarea definitvă a fiicelor în străinătate clădirea a fost naționalizată și a intrat în administrarea muzeului Brukenthal în 1976.

Colecția de vânat este compusă din trofee de vânat cu păr (peste 1000 trofee), și vânat cu pene (câteva sute) precum și diferite obiecte folosite la vânătoare arme, capcane, etc

Muzeul în sine nu este foarte mare până la urmă a fost o casă de locuit, trofeele sînt împărțite în aproximativ 5 camere mari.

Ce putem vedea aici

În prima cameră în care se află și casa de bilete vom găsi expuse o sumedenie de arme de vânătoare. în următoarea cameră vom găsi o grămadă de foste zburătoare mai exact trofee cu pene. Găsim aici la baza fiecărui trofeu anul în care a fost împușcat, unde, precum și denumirea speciei fie cu pene fie cu păr. Urmează o altă sală unde predomină coarnele de cerb și căprioară. Găsim și aici anul împușcării animalului. În altă sală găsim atât trofee cu păr, cât și cu pene dar observăm destul poze pe pereți făcute în timpul vănătorii. Ca și obiecte pe lângă arme am observat și nenumărate capcane pentru prinderea animalului precum și diferite dispozitive de exemplu unele care facilitează mersul pe zăpadă.

În altă sală vom găsi trofee de mistreți, urși și vulpi, labe de urs piei de urs precum și un râs împăiat. Dar totuși predomină coarnele peste tot în aproape fiecare încăpere. Putem citi în fiecare cameră despre Spiess, dar într- încăpere putem citi povestea lui Ionel Pop (1889-1985) care adevărat a fost mai mult politician dar a și scris foarte multe despre animale în opera lui literară predomină lucrările despre lumea animalelor.

O altă cameră este dedicată expedițiilor din Africa, aici găsim fotografii făcute acolo, precum și trofee africane. O imensă piele de zebră atârnă pe pereți, și multe trofee interesante din lumea faunei din Africa neagră.

Mulțumit de ceea ce am văzut în aproximativ 35-40 de minute m-am îndreptat spre ieșire. Recomand vizita acestui muzeu care nu durează mult, pozele mele atașate acestui articol vă vor arăta cam ce se poate vedea aici.

---

VIZUALIZĂRI: 270 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI