Castelul Kemény din Brancovenesti

TIPĂREȘTE

Ne-am indepartat de Maramures, indreptandu-ne spre o alta zona incarcata de obiective turistice, Valea Muresului, cunoscuta ca „Valea Loarei a Romaniei” , datorita numarului mare de castele de aici.

Dupa un traseu de circa 3 ore, am ajuns la castelul Kémeny din Brancovenesti, la ora 17 si ne-am grabit sa patrundem in curte pentru a-l vizita. Parcarea castelului era plina de masini de epoca frumos colorate, iar in interior se formau grupurile in limba romana si respectiv maghiara, fiecare grup cu ghidul lui. Am cumparat bilete (15 ron/persoana) si ne-am alipit grupului de romani, bucurosi ca avem sansa sa-l vizitam si in interior. Ghidul grupului in limba maghiara este chiar ultimul mostenitor al familiei, Nagy Kémeny Géza, care si-a propus sa ii redea acestuia faima si fastul de odinioara.

Ghidul nostru ne-a spus ca inainte de a se ridica acest castel, aici a existat o fortareata, despre care nu se stie insa cum arata. Castelul de astazi e din secolul al XVI-lea, iar pana in secolul al XVII-lea, acesta a avut foarte multi proprietari. Gheorghe Rakoczi II, ajuns la tronul Transilvaniei, a donat lui Kemény János domeniul. Familia Kémeny a detinut castelul timp de 300 de ani, in aceasta perioada castelul cunoscand cea mai glorioasa perioada a sa, pana in anul 1948, cand a fost nationalizat. In cel de-al Doilea Război Mondial castelul nu suferit distrugeri mari, insa ulterior a fost devastat de populatie, dupa ce proprietarii au fost nevoiti sa plece. In perioada comunismului, acesta a devenit sediul unui azil pentru copii cu handicap psihic sever, pana in anul 2014, cand a fost retrocedat.

Intrarea in castel se face trecand peste un podet, care inainte facea trecerea peste un sant cu apa. Deasupra acestei intrari este scris un mesaj in limba latina, sloganul familiei Kemény imprumutat de la poetul Cicero: “ferice cel ce se pregateste de razboi si pe timp de pace” .

In fata portii principale, la cele doua capete ale podului se gaseau doua statui reprezentand cate un leu, care au fost insa distruse in timpul celul de al II-lea Razboi Mondial.

Castelul are un plan patrat cu o curte interioara si turnuri in fiecare colt. In curte se afla o scara, candva maiestoasa si una dintre statuile reconstruite reprezentand unul dintre cei doi lei.

Am aflat de la ghid, dar si de pe una dintre placile lipite pe fatada castelului, ca János Kemény este cel ce a infiintat aici Asociatia Culturala Helikon.

Inainte de a intra si vizita interiorul, ghidul ne-a explicat ca se viziteaza doar parterul, deoarece, dupa 6 ani de cand a fost retrocedat castelul, in incaperile situate la etaj inca persista mirosul de urina al copiilor cu handicap psihic sever care au fost internati aici.

Am vizitat rand pe rand incaperile aproape goale, in care au fost pastrate doar cateva sobe de teracota, singura incapere in care exista lambriurile originale si tavanele din lemn sculptat fiind biroul fostului director al centrului. In toate celelalte incaperi, peretii sunt acoperiti cu tablouri si afise care prezinta istoria castelului si a familiilor care s-a perindat pe aici, cele mai importante momente fiind povestite de ghidul nostru. Proprietarul a achizitionat mobilier de epoca, descoperind chiar in sat piese de mobilier care au apartinut castelului, obiecte de decor, oglinzi, tablouri, tocmai pentru a nu primi oaspetii in camere complet goale.

Mi-a placut modul in care se realizeaza promovarea altor castele din zona, unele destul de degradate, prin expunerea intr-una din incaperi a unor fotografii insotite de o scurta poveste a fiecarui castel sau conac. Un ONG a lansat in anul 2009 un proiect ce si-a propus inventarierea castelelor din Transilvania, finantat din fonduri norvegiene, in urma caruia au fost descoperite circa 300 de castele „in picioare” , dar in diverse stadii de degradare.

In parcul castelului se afla Masa Helikon, o masa sculptata in jurul careia erau tinute in fiecare vara evenimentele cercului Helikon.

---

VIZUALIZĂRI: 1884 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI