Ruinele mănăstirii Cîrţa

TIPĂREȘTE

Ruine mute si reci ne privesc ganditoare din lumea indepartatelor taceri

Aruncand o umbra palida si fantomatica peste-ale prezentului primaveri

Incercand sa ne opreasca o clipa, depanandu-ne gloria vietii lor apuse

Dar astazi totul e "viteza", n-avem timp, clipele ce-au trecut, sunt duse!

Va plac ruinele Tarii Barsei? Mie da, chiar daca sunt asezate cam anacronic, nu foarte departe de marile atractii pline de viata ale Sibiului si Brasovului, Baile Persani, Baile mezotermale Codlea, Cartisoara lui Badea Cartan, sau agitatul drumul spre Transfagarasan. De fapt in judetele Brasov, Sibiu si Mures, exista cele mai multe biserici fortificate sasesti din tara, unele mai stau inca in picioare, multe insa, au ajuns in ruine. Si cand vine vorba de restaurare, nu sunt fonduri, patrimonial cultural-arhitectonic e subfinantat, muzeele, bibliotecile o duc greu. Noroc cu internetul, ca mai aflam si noi despre cate ceva frumos si ascuns privirii omenesti. Caci asa este si fosta manastire Cîrţa, frumoasa, impunatoare dar putin cunoscuta lumii. Ruinele ei, inca si acum, dupa 8 secole, la fel ca si cele ale cetatii Feldioara, Saschiz sau Slimnic, inca mai impun respect, chiar daca zilele lor sunt numarate.

Cum ajungeti la ruinele manastirii Cîrţa? Simplu! Urmati impecabila sosea E68, Sibiu-Brasov (distanta 142 Km), sosea pe care simti ca zbori, si, dupa veo 45 de Km, dupa satul Porumbacu, faceti stanga, spre satul Cîrţa, caci spre dreapta se deschide drumul spre Cartisoara si Transfagarasan, acolo exista un indicator cat roata carului, e imposibil sa nu-l observati. De la drumul national, mai aveti de parcurs inca 2-3 Km de drum de tara si ati ajuns la Cîrţa. Aici, ruinele bisericii fortificate le veti gasi usor. Cheia se afla la nr 110, o tine o familie de sateni, care v-o imprumuta cu drag. Intrebati prin sat caci fiecare stie de “omu’ cu cheia”, (taxa-4 lei).

Istoric

Manastirea Cîrţa este putin cunoscuta lumii, chiar daca nu se afla departe de o artera foarte circulata a tarii, Sibiu-Brasov. Manastirea in stil gotic, a fost construita de 12 calugari cistercieni intre anii 1205-1206, calugari originari din Franta. Doar 12 calugari? Da! legenda spune ca acesti au adus din tara lor vita nobila de Burgundia iar vinul lor le dadea puteri supraomenesti. La inceput materialul principal de constructie a fost lemnul, apoi, piatra. "Manastirea-mama" a ordinului cistercienilor, (ramura a catolicismului) este Abatia din Pontigny din Franta. Ordinul cistercian a fost creat de abatele Benedict Robert de Molesme in 1098, in Burgundia, intr-o zona mlastinoasa, numita Cistercium. Si cum se intampla de obicei, in acele vremi de demult, pe la anul 1200-1300, la Cîrţa, in jurul manastirii, se infiripa si o asezare omeneasca, cu populatie majoritara “made in France” si apoi, dupa secolul XIV-lea, “made in Deutschland”, adica saseasca, populatie care au refacut (1250-1300) si intretinit manastirea dupa invaziile barbare ale turcilor, tatarilor si mongolilor, impreuna cu alti mesteri cistercieni trimiisi "de la centru” de Ordinul francez... Din anul 1550, manastirea devine doar o simpla biserica evanghelica fortificata. Deoarece manastirea avea forma de cruce, localitatea s-a numit Kreuz, devenind apoi Kerz, si mai apoi Cîrţa. Calugarii duceau o viata spartana! Alimentatia lor de baza se reducea la branza, castane, fierturi din frunze de fag si vin. Nu foloseau carnea si posteau mai tot anul. Calugarii nu aveau chilii, dormeau cu totii intr-o camera, pe paie. Nu aveau voie sa faca foc pentru a se incalzi, vorbeau putin, doar strictul necesar, munceau insa mult. Se sculau la 3 dimineta, iar din 3 in trei orea aveau slujbe religioase. Munceau “zi-lumina" in folosul lor si al obstii satesti ce se forma in jurul lor. Singura lor multumire era rugaciunea si bucuria de a fi intemeiat o comunitate umana. Deviza lor era austeritatea, munca, saracia si castitatea. Calugarii erau buni gospodari si constructori in piatra. Dar toate aceste privatiuni au avut un pret. Rar era calugar care sa atinga varsta de 40 de ani. De obicei mureau in jurul varstei de 30-35 de ani, (clima Tarii Barsei cunoaste ierni deosebit de geroase) intr-o Europa in care, media de varsta era totusi ceva mai ridicata la restul populatiei. Erau inmormantati in curtea manastirii.

Manastirea Cîrţa, azi

Din fosta manastire a calugarilor austeri, n-au mai ramas decat cateva ziduri ale fortificatiilor ce inconjurau biserica, turnul clopotnitei si biserica propriu-zisa. Invazia tatarilor si mongolilor din 1241 si cea otomana din anii 1421-1432, a lasat-o in ruine. Nava principala a bisericii ale carei bolti si acoperis s-au daramat, adaposteste acum un cimitir al soldatilor germani cazuti in ultimul razboi mondial dar si al unor calugari cistercieni... Astazi, biserica evanghelica se afla in buna stare, interiorul e tot atat de frumos, daca nu mai frumos decat al multor alte biserici evanghelice din zona. Aici se tin slujbele duminicale ale localitatii Cîrţa. Din turnul clopotnitei puteti face poze de ansamblu ale manastirii sau a intregii Tari a Barsei. Ruinele de la Cîrţa, se constituie intr-un alt exemplu elocvent, ca si-n alte multe cazuri, de admiratie fata de trecut, si de nedumerire fata de prezent. Acest bogat patrimoniu medieval transilvanean e, pentru turism, un posibil aducator de bani.

Dar glasul strabunilor venit din adancuri strabate tot mai palid padurile de stejar

Chemarea lor la lupta nu mai strapunge al prezentului arogant si indiferent hotar

Nemultumirile si rugile lor, nu se mai aud aproape deloc sau din ce in ce mai rar

In curand intreaga munca a vietii lor se va schimba-n ruine, rapuse si ele de vreme

De valurile fara minte al vietii, si-mprastiate-n cele patru zari, cu mult prea devreme

@Web, te rog videoclipul http://www.youtube.com/watch?v=PNBfkde9Zl4

---

VIZUALIZĂRI: 3371 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI