ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 28.10.2018
DE msnd
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 05.07.13
STATUS: CONSUL
DATE SEJUR
JUN-2018
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢ. / RELAXARE:
70.00%
Satisfăcător

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
82.50%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 13 MIN

Pentru mine, un fel de „pomul lăudat” – cu mocănița pe Valea Vaserului

TIPĂREȘTE URM de aici

Probabil că în zecile de ani de vacanțe, delegații, concedii, am parcurs mai multe sute de mii de kilometrii cu trenul. Dar, până anul acesta, cu mocănița nu mersesem decât o singură dată. Era în vacanța din vara anului 1968, când, împreună cu un grup de colegi, ne-am propus un circuit prin munți. Am început cu Apusenii. Pentru aceasta, chiar din prima zi am avut de parcurs drumul de la Turda la Câmpeni, bineînțeles, cu mocănița. Drumul de vreo 80 km i-am făcut în aproape 8 ore. Mi-a plăcut nespus de mult. Drumul, râul și calea ferată se împleteau continuu, străjuiți de munți pe ambele părți. Cred că și astăzi aș putea să scriu un întreg articol despre această călătorie, începând cu controlorul care a studiat foarte mult timp biletele noastre în circuit (cred că vedea prima dată așa ceva), și terminând cu replica dată de un cetățean, ce mergea cu bicicleta pe drum, celor trei prieteni ai săi, din compartimentul de lângă noi, care îl invitau să le completeze echipa la un joc de cărți: „Nu pot! Mă grăbesc! ”

În aceste condiții, era clar că abia așteptam ziua în care plimbarea cu mocănița pe valea Vaserului era în programul excursiei noastre prin Maramureș. Dar, începând cu concluziile, pe final am fost dezamăgit. Este posibil ca, din start, să fi plecat cu idei preconcepute. Prima ar fi ora de plecare de la hotel, 6.00 dimineața, cu mic dejun la pachet. Ghida avea în program să mergem cu primul tren, cu plecare la ora 9.00, deși sunt programate patru sau cinci curse pe zi. Având de parcurs circa 90 km, am ajuns cu o oră mai devreme, timp rezervat chipurile pentru cumpărat biletele de către ghidă și mâncat pachețelul de mic dejun. Al doilea aspect ce m-a deranjat a fost faptul că excursia respectivă, ce a inclus și o vizită la mănăstirea Bârsana, a fost considerată „opțională”, deci, plătibilă separat. Consider aceasta o modalitate de a face excursia să pară mai ieftină la înscriere, în dorința de a atrage mai mulți clienți. Că, în final, din 54 de turiști, numai 6 nu s-au înscris, dovedește că, oricum, agenția câștigă. Costul excursiei opționale fiind 20 euro de persoană, agenția a încasat 960 de euro pentru a acoperi cheltuielile cu autocarul, motorina, șoferul, ghidul, pentru o zi și circa 185 km parcurși. Cam mult! La aceasta se adaugă prețul biletului la mocăniță de 45 lei de persoană. Și acesta îmi pare cam mare. Cu acești bani se poate ajunge din București până la Brașov, iar ca pensionar, până undeva spre Alba Iulia. Să zicem că nu este „transport în comun”, ci „amuzament, distracție”, dar tot este mult. Trenul nostru a avut 7 vagoane a câte 35 de locuri fiecare. Asta însemna că societatea ce organizează aceste excursii a încasat, numai dintr-un drum, peste 11000 lei. Dar, se pare că am început să pun în discuție principiile economiei de piață. Până la urmă, „nu este fraier cel care cere”.

După cum spuneam, am ajuns în Gara Vișeul de Sus în jurul orei 8.00. Trebuie spus de început că este vorba de gara „Căilor Ferate Forestiere”. Gara CFR Călători Vișeul de Sus este în altă parte a localității. În circa un sfert de oră terminăm pachețelul de mic dejun, cam mic față de ceea ce ni se oferea la hotel, și apoi studiem împrejurimile. Trenul nostru, plecând primul, este tras la Linia 1, chiar în fața gării. Așa cum spuneam, acesta are 7 vagoane de călători. Primele cinci sunt închise, ultimele două sunt deschise, în sensul că nu au uși și ferestre. Nu se poate circula între vagoane. Imediat după locomotivă mai este un vagon, de marfă, ce transportă „resurse” pentru locomotivă și pentru o parte din turiști, existând, am aflat ulterior, și o variantă de bilet cu „catering” inclus. Locomotiva este cu abur, Mocănița de pe Valea Vaserului fiind singura care mai folosește acest tip de tracțiune. R. G. Holz Company S. R. L, companie declarată românească, asigură exploatarea mocăniței atât în scop turistic, cât și pentru transport forestier. Și din acest punct de vedere este un unicat, fiind singura cale ferată forestieră, din România, rămasă în funcțiune.

Calea ferată, împreună cu câteva ramificații, are o lungime totală de circa 60 km, firul principal al căii, în lungul Văii Vaserului, având circa 46 km. Trenul turistic merge pe firul principal numai până în stația Paltin, pe o distanță de 21,6 km. Firma dispune de patru locomotive cu abur și două cu motor diesel, precum și un vagon automotor.

Grupul nostru ocupă un vagon și jumătate. Ghida a ales pentru noi două vagoane închise. După ce ne urcăm, acord câteva minute studiului vagonului. Ulterior aflu că vagoanele sunt de proveniență elvețiană, patronul inițial al mocăniței fiind un elvețian. Așa îmi explic un panou ce înfățișează câteva trasee prin niște munți spectaculoși. La o privire mai atentă, mă lămuresc că sunt Alpii Elvețieni. În același capăt al vagonului se află un „godin”. Înțeleg că trenul, cel puțin vagoanele închise, circulă și în sezoanele mai reci. Alături, mă amuză grozav, găsesc și „Instrucțiuni de Exploatare” a acestuia.

Fix la ora 9.00, pornim. Primii kilometri îi facem printr-o zonă industrială. Urmează apoi case, din ce în ce mai rare. La un moment dat, trecem pe lângă un atelier de confecționat porți maramureșene. Momentul mă surprinde cu camera de filmat în mână, așa că ratez o fotografie. Nu îmi rămâne decât să extrag un cadru de film, să-l prezint ca fotografie aici. Calea ferată este paralelă cu râul dar, spre deosebire de Valea Arieșului, aici rămâne în permanență pe partea stângă a acestuia. Acesta nu îmi pare foarte mare, deși suntem după câteva zile de ploaie. Mă întreb cum reușeau plutașii din prima jumătate a secolului trecut, să transporte buștenii pe râu? Se pare că astăzi, mocănița are destul de mult de lucru în transportul buștenilor. Se desprinde asta din cantitățile de lemn aflate pe malul râului, care presupun că așteaptă transportul.

Cu titlu de amuzament, remarc o casă izolată cu antena parabolică pentru recepția TV amplasată la vreo 200 m mai sus, pe versant. Probabil că numai de acolo se vede satelitul.

Cam după patruzeci de minute, oprim într-o gară. Nu am idee care este scopul opririi, deoarece nu urcă și nu coboară nimeni, iar oprirea nu durează decât vreo două minute. Totuși, se mută în vagonul nostru atât ghida, cât și „nașu’ ”. Acesta este un băiat tânăr, elev în clasa XII-a, angajat cu ziua. După ce „controlează biletele”, ne face o scurtă prezentare a istoriei mocăniței și a traseului pe care îl parcurgem. Se vede clar că este un text învățat pe dinafară. Când îi spun că, după culoarea biletului, mă așteptam să mergem cu clasa I-a, pentru că așa arătau biletele CFR pe vremuri, rămâne fără replică. Ghida ne informează că, până la destinația finală, mai oprim de două ori, iar următoarea oprire va fi mai lungă, și putem coborî din tren pentru circa 15 minute. Totodată, ne explică ce se va întâmpla în stația Paltin, și ce putem face acolo.

După încă alte patruzeci de minute, oprim din nou. De data asta rețin că stația se numește Glimboaca iar noi suntem invitați să coborâm, să ne dezmorțim picioarele. Oprirea are și un scop: locomotiva trebuie alimentată cu apă și cu lemne. Noi avem timp să facem câteva fotografii. Îmi atrage atenția clădirea gării, construcție nouă, integral din lemn (doar suntem în Maramureș), dar care are aspectul unei terase de restaurant. După 15 minute, șuieratul locomotivei ne cheamă în vagoane, și pornim mai departe.

Până la următoarea oprire nu facem mai mult de 20 de minute. Cu câteva minute înainte de oprire, suntem atenționați să privim pe partea dreaptă. Vedem aici o pepinieră de brazi. Interesant cât sunt de mici și de înghesuiți sunt aici. Poate că, într-un oarecare viitor, vor putea reface actualul dezastru din munții noștri. Sau, mai curând, vor împodobi diverse case, de ctăciun. Gara următoare se numește Cozia, iar oprirea este una scurtă, căreia, din nou, nu i-am văzut rostul.

Ultimul tronson de drum este cel mai scurt, dar și cel mai spectaculos. Peisajul seamănă mult mai mult cu unul de munte, panta râului, respectiv a căii ferate, crește, versanții devin mai abrupți, valea se îngustează. La un moment dat trecem și pe lângă o cascadă, dar ratez fotografia. Un obiectiv important în acest traseu este constituit de două grote săpate, de armata germană, în versanții de pe ambele maluri, în perioada celui de-al doilea război mondial. Una din ele a constituit un depozit de muniție, iar a doua, un spital de campanie.

După circa două ore și un sfert, ajungem la „capătul liniei”, Stația Paltin. Un panou din gară ne va anunța ora la care începe întoarcerea. Într-adevăr, vedem imediat panoul. Rezultă că vom sta aici circa o oră și un sfert. Sfaturile ghidei privind petrecerea timpului aici au fost preponderent cu privire la modul de procurare a produselor de mâncare ce pot fi găsite aici. În subsidiar, a menționat și existența în zonă a unui muzeu, cu tematica privind Căile Ferate Forestiere. Noi ne orientăm de la început către muzeu. Acesta este amplasat pe partea opusă gării față de calea ferată, pe versant, cu câțiva metri mai sus.

La intrarea în muzeu, un panou ne completează informațiile primite la „Memorialul” din Sighet, prezentând rezistența anticomunistă din munții Maramureșului. Muzeul în sine nu conține nimic spectaculos. O clădire de lemn cu două încăperi, adăpostește câteva panouri cu texte explicative. Doar în prima încăpere, o dioramă prezintă o machetă a mocăniței, inclusiv cu rolul ei de transport de lemne. Panourile din prima cameră, cu prezentare atât în limba română, cât și în limba engleză, prezintă istoria căii ferate de pe Valea Vaserului, începută în 1933 precum și istoria locomotivelor cu abur de aici, unele încă în funcțiune. Cea mai veche datează din 1910. Panourile din a doua cameră prezintă modul cum calea ferată forestieră de pe Valea Vaserului a supraviețuit celor două războaie mondiale, precum și principalele atracții turistice din zonă, încadrate în aria protejată a „Parcului Natural Munții Maramureșului”.

Vizita muzeului nu ne ocupă prea mult timp. Nu ne rămâne decât să aruncăm o privire prin zonă. Pentru început, într-o clădire din apropierea muzeului descopăr un generator electric. Cu ajutorul acestuia se obține curentul electric necesar zonei, aflată departe de Sistemul Energetic Național. Depozitul de lemne din vecinătatea acestuia mă face să cred că generatorul funcționează cu acest tip de combustibil. Nu am știut să există un echipament de acest fel. Ne mai plimbăm apoi prin vecinătate. Un pârâu ce coboară rapid de pe versant, traversat de o punte de lemn, ne convinge că suntem la munte.

Coborâm apoi în gară. Coada la mâncare s-a mai diminuat. Dar zona este dominată de câteva difuzoare, din care răsună melodii nu foarte departe de „manele”. Nu prea îmi găsesc locul pe aici, și mă îndrept spre malul râului. Mă pufnește râsul! Un panou ne atrage atenția că aici este „Scăldatul interzis”. Când privesc la apa asta tulbure, vijelioasă, și cu o adâncime care, probabil, nu trece de genunchi, mă întreb: cine ar fi amator de o baie aici? .

Între timp, vine de jos și un al doilea tren cu turiști, iar trenul nostru, plecat pentru câteva minute, se întoarce în stație. Având încă ceva timp, curiozitatea mă împinge să văd cum arată și unul din vagoanele deschise care, acum, sunt imediat după locomotivă. Dacă nu mă înșeală memoria, sunt identice cu cel cu care am călătorit în urmă cu 50 de ani.

Din nou șuieratul locomotivei ne cheamă în vagoane. Îmi ajung la ureche câteva discuții generate de turiștii din vagoanele deschise, care se temeau să nu fie înecați de fumul locomotivei, emanat din belșug la urcare. Istoria exploatării ne-a spus că locomotivele trăgeau la deal vagoanele goale, iar acestea, pline, coborau la vale sub greutatea încărcăturii. Nu cred că a fost chiar aceeași situație și acum, dar, turiștii respectivi nu au avut nici o problemă cu fumul locomotivei. Drumul de întoarcere nu are istorie, decurge fără opriri și durează circa o oră și jumătate.

Reveniți la Vișeul de Sus, căpătăm un sfert de oră timp la dispoziție, până la întâlnirea la autocar. De data asta mă îndrept către spatele gării. Sunt expuse aici, parcă într-un fel de expoziție, locomotive, vagoane, chiar și o drezină, toate având sub ele șine numai cât lungimea proprie. Undeva, destul de mult în spate, zăresc câteva vagoane de cale ferată normală. Presupun (mai târziu mi se va confirma presupunerea), că este vorba de „Hotel Carpatia Express”, cel despre care a scris colega adri-nico (vezi impresii) în urmă cu ceva timp. Cel mai mult mă miră, însă, un ansamblu de case de lemn, într-o incintă cu acces printr-o poartă maramureșeană. Pare un fel de sat de vacanță, dar, în plin sezon, complet părăsit. Nu găsesc pe nimeni să-mi dea o explicație, în zonă este doar un câine, pe post de paznic, nu foarte convingător.

La ora stabilită suntem cu toții în autocar. Urmează Mănăstirea Bârsana!

Nu am explicat, însă, ce nu mi-a plăcut. Dacă nu aș fi venit, mi-ar fi părut rău. Dar, a doua oară nu mai sunt interesat să repet această excursie. Totuși, recomand altora această plimbare, deoarece fiecare vede altfel lucrurile, și nu vreau să generez păreri de rău că din cauza mea nu au văzut Valea Vaserului. Revenind la nemulțumirile mele, în afara celor precizate la începutul articolului, aș putea să mai menționez:

•Poza cu Alpii Elvețieni din vagon, interesantă altfel, ar fi putut fi înlocuită cu una din Carpații noștri, eventual o schemă a traseului excursiei. Eram cumva astfel mai aproape de scopul plimbării noastre.

•Explicațiile ghidei și ale „controlorului” au fost destul de sumare și prezentate într-un mod foarte puțin atractiv.

•Terasamentul căii ferate necesită importante lucrări de consolidare. Balansul continuu al vagoanelor, când într-o parte, când în alta, chiar la viteză mică, devine la un moment dat neplăcut.

•Popasul în gara Paltin, în cea mai mare parte, pare o pierdere de timp. La întoarcere, colegii de compartiment se plângeau că 70% din timpul petrecut în gară, au stat la coadă pentru „doi mici și o bere”.

•Înțeleg că tronsonul cel mai frumos al traseului căii ferate este dincolo de Stația Paltin, unde încep zonele cu tuneluri și defileul râului.

Dar, aceasta este părerea mea. Nu vă luați după mine!


[fb]
---
Trimis de msnd in 28.10.18 11:56:35
Validat / Publicat: 28.10.18 14:12:41
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în VIŞEU.

VIZUALIZĂRI: 3637 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

14 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (msnd); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P14 13. Unii se plimbă, alții muncesc!
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 33950 PMA (din 36 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

14 ecouri scrise, până acum

Dan&Ema [28.10.18 14:18:47] »

@msnd:

Start vot!

Inteleg ca nu ti-a placut maxim. Sunt minusuri pe aceasta ruta atat de popularizata in ultimii ani.

Pentru mine a fost o experienta pe care am indragit-o chiar daca trenul a deraiat de doua ori! ????

Acum eu am si inclinatii “genetice” legate de tot ce miroase a tren si merge pe sine.

Asa ca mie mi-a placut maxim.

M-am bucurat sa retraiesc plimbarea facuta cu ceva ani in urna! Felicitari! Numai bine! ????????

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [28.10.18 16:03:42] »

@msnd:

Dar, aceasta este părerea mea. Nu vă luați după mine!

Nu, nu mă iau după tine! Am citit totuși cu mult interes articolul tău pentru că încercam să văd dacă îmi pot schimba ideile în legătură cu acest traseu atât de mediatizat. Nu mi le-am schimbat. Pe mine nu mă atrage deloc călătoria cu mocănița pe Valea Vaserului. De ce? Vreau să păstrez vie în minte călătoria pe care am făcut-o cu o mocăniță adevărată – nu una turistică – pe Valea Tarcăului, în Neamț. Nu mai există acum. În copilăria mea, adică acum mai bine de jumătate de secol, pe Valea Tarcăului, nu era șosea. Abia se construia. Tatăl meu mergea adesea în controale pe șantierele de acolo și într-o vară m-a luat și pe mine. Mocănița transporta de toate – material lemnos, marfă la micile magazine din satele izolate din munte, oameni la lucru, oameni care coborau în satele din vale pentru aprovizionare cu cele necesare… Stăteam pe marginea platformei, cu picioarele atârnând în afară și mă bucuram de peisaj, de aerul de munte (nu era fum de la locomotivă), de plimbarea mea în premieră cu mocănița.

În Elveția, am urcat în Alpi cu trei tipuri de trenuri, toate speciale, adaptate la traseul ce urma a fi străbătut. Toate erau elegante, curate, cu geamuri mari pentru a savura panoramele, cu hărti cu trasee – traseul trenului, dar și trasee din munți, inclusiv cu înălțimile piscurilor alpine. Și măsuțele dintre banchetele călătorilor-turiști aveau imprimate hărți. Despre pungi speciale în caz de rău de înălțime mai trebuie să amintesc?

Nu, pe mine nu mă atrage călătoria cu mocănița pe Valea Vaserului, așa încât ai găsit în mine un adept. Îți împărtășesc părerile. Dar, vorba ta, fiecare cu părerea lui.

krisstinna [28.10.18 16:39:43] »

@msnd: Mihai, eu n-am fost încă acolo, nu știu dacă voi merge. Ai fost foarte exact, tehnic, ne-ai oferit multe amănunte importante. Eu nu aș fi reținut atâtea chestii, de notat nu aveam timp, eu doar dădeam din mâini și din picioare, mă bucuram ca sunt in trenuleț, exact ca un copil

Dar, am o problemă: pp? toalete, ceva?

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
msnd [28.10.18 16:55:14] »

@Dan&Ema:

Cineva trebuia să fie și primul, așa că mulțumesc mult!

Da, nu am plecat de acolo deosebit de încântat. Știu despre afinitățile tale față de cum „mere ghezășu' pă șine”, și le respect. Dar, plimbarea noastră nu a fost de natură să ne satisfacă dorințele de frumos, distractiv, relaxant.

Să înțeleg că totuși am avut noroc că nu am și deraiat? Păi asta era tot ce mai lipsea ca să scriu un articol negativ.

Dar dacă, excluzând părerile personale, dacă textul meu este de folos celor interesați de zonă, inclusiv prin retrăirea amintirilor, mă bucur nespus.

Îți dorim o seară fără cusur!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
msnd [28.10.18 17:14:21] »

@iulianic:

Sărut mâna și mulțumesc mult!

Am primit un ecou „pe inima mea”. Spuneam în text că țin minte foarte bine plimbarea cu „mocănița” de acum 50 de ani. Nu știu dacă peste 10 ani îmi voi mai aminti ceva din excursia de acum. Și la cinematograf, dacă la ieșirea din sală continui să mă gândesc la ceea ce am văzut, însemnă că a fost un film bun. Nu a fost cazul aici.

Dacă spui că trenurile elvețiene aveau măsuțe între banchete, înseamnă că vagoanele noastre nu erau aduse de acolo, și că au trimis numai poza. Sau, poate au fost îmbunătățite aici pentru a înghesui mai mulți turiști. Ar însemna o altă bilă neagră din partea mea.

Să ai o seară excelentă!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
msnd [28.10.18 17:54:50] »

@krisstinna:

Sărut mâna și mulțumesc pentru atenție!

Mă bucur dacă nu te iei după părerile mele. Și eu, dacă nu mă sculam așa de dimineață, probabil aveam altă opinie. În plus, dacă nu mergeam acolo, sigur îmi părea rău. Iar, dacă cumva ajungeți acolo, vă urăm excursie plăcută, distracție maximă, și să vă bucurați de ceea ce veți vedea.

În acest caz, vă dau o idee, nu neapărat de luat în seamă. Luați la pachet ceva de mâncare și băutură, pentru a elimina statul la coadă din Stația Paltin.

Despre 3.14*2, în nici un caz în tren. Numai în cele două stații cu opriri mai lungi. Despre cea din Stația Paltin, pe partea muzeului, ceva mai la vale, numai cuvinte de laudă.

Îți dorim o seară nemaipomenită!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
krisstinna [28.10.18 18:32:35] »

@msnd: Mulțumesc frumos

Toaletele erau deci...Asta e grija mea cea mai mare

Michi [28.10.18 18:41:36] »

Ba mie mi-a plăcut ca tot ce e nou. Sigur că la Paltinu am piedut timpul pentru doi mici şi un suc dar pe ansamblu am fost bucuroasă că am mers cu Mocăniţa. A fost şi prima excursie în care am mers singură, cu un grup în care nu cunoşteam pe nimeni şi faptul că am putut trece peste liniile de cale ferată fără să mă împiedic, am considerat-o ca pe un succes.

Testosu' [28.10.18 20:38:43] »

@msnd: intr-adevar predomina comercialul in "infatisarea" actuala a mocanitei si a serviciilor oferite.

Concentrata pe partea financiara.

Dar cred ca este greu de comparat cu ceea ce insemna o calatorie cu mocanita la acea vreme. Sunt atat de multe ingrediente ce influenteaza parerea utilizatorului.

Clar e loc de mult, mult mai bine, dar cred ca si noi plecam cu destul de multe asteptari si visari.

E cumva comparabil cu asteptarile unei vacante "cu traditii" in zona Maramuresului, sau a Bucovinei, a Mariginimii Sibiului, a Apusenilor sau mai stiu eu care zona istorica.

Au cam disparut, tot ce se incropeste este cateodata placut, altadata mai putin placut, dar clar nu autentic.

Despre pret nu stiu ce sa zic!

Posibil sa fie cam mare, oricum nu se poate compara cred cu pretul unei calatorii cu mocanita in Alpii Elvetieni.

Cred ca pentru multi straini si... godinul este o atractie deosebita. ????

Nici ce am comentat eu aici nu inseamna ca este realitatea clara, ci doar propria mea perceptie. Doar o parere!

Fiecare alege conform propriilor dorinte si cerinte!

Vacante faine!

msnd [28.10.18 20:59:52] »

@Testosu :

Perfect adevărat! Comercialul contează. Eu, ne fiind interesat, nu am acordat atenție faptului că „micii și berea” (dar și celelalte produse puse la vânzare în Gara Paltin), au fost coborâte din vagonul de lângă locomotivă, iar vânzătorii erau tot din personalul CFF.

Dar nu am avut intenția de a face un articol negativ. Am încercat să prezint obiectiv traseul parcurs, astfel ca să trezesc interesul eventualilor interesați. În consecință, am și recomandat un asemenea traseu. Faptul că eu am rămas cu un oarece gust amar, nu îmi doresc să-i influențeze pe ceilalți.

Godinul m-a amuzat și pe mine, Dar și mai mult m-au amuzat „instrucțiunile de folosire”.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Zoazore [30.10.18 23:02:14] »

@msnd: Și mie mi-a plăcut! Poate, acum, după ce-am citit, dac-aș ajunge aș privi altfel plimbarea. Dar tot m-aș bucura de-o experiență nouă! Măcar de peisaje, de mirosul de tren, de fum de cărbuni, de aerul de munte.

Da, pepiniera este pentru Crăciun.

Și știu eu sigur că zâmbetul ăla frumos n-a dispărut! L-am văzut eu acum, de curând! E la fel de cald și sincer!

msnd [31.10.18 00:16:21] »

@Zoazore:

Sărut mâna Zână Bună!

Îți doresc să ajungi cât de curând pe acolo. Este o experiență. Și eu recunosc că, dacă nu aș fi făcut excursia, aș fi rămas cu o părere de rău. Ideea finală este că a doua oară nu voi mai fi tentat.

De vreo doi ani, Doina a adus în casă un brad de plastic. Personal, nu sunt foarte încântat. Nu miroase la fel. Dar, mă bucur că am intrat în rândul apărătorilor mediului. Sper ca, în timp, câți mai mulți să mă urmeze, și brazii din pepinieră să ajungă în pădurile adevărate.

„Zâmbetul” îți transmite pupici mulți și dulci.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [31.10.18 07:07:20] »

@msnd: Nici eu nu sunt foarte încântată de bradul de plastic. Prea e… artificial. Am crescut la poale de munte împădurit cu cetină. Simt mirosul rășinei și imaginar.

… mă bucur că am intrat în rândul apărătorilor mediului.

O bună metodă de a apăra mediul - vorbind despre brazii de Crăciun - este aceea de a-i returna după sărbători. De vreo câțiva ani se practică și la noi așa ceva. Cumperi bradul (75 lei), iar în ianuarie, până la o anumită dată, se returnează la același magazin. Primești un voucher de 25 lei pe care îl folosești la cumpărături în magazin.

Cât despre tăieri… ele tot se vor face. Dar dacă se fac planificat și rațional, are de câștigat și mediul și consumatorul simplu, ca mine. Să nu uităm că unii puieți sunt destinați plantării, iar alții chiar obținerii de brazi care vor fi sacrificați de sărbători.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
msnd [31.10.18 12:14:05] »

@iulianic:

Sărut mâna!

Da, ai perfectă dreptate! Bradul de plastic nu prea creează atmosfera și mirosul specific al Crăciunului. Dar... cred că acesta este viitorul.

Politica returnării brazilor folosiți (și uscați) poate avantaja ușor cumpărătorul și pe cel ce folosește această „uscătură” în diverse alte scopuri. Dar bradul tot moare.

Cred că nici brazii în ghiveci nu sunt o soluție. În cazurile pe care le cunosc, aceștia au supraviețuit până prin vară, apoi s-au uscat. Indicația de a fi plantați undeva după sărbători, se poate aplica oriunde, dar nu „în spatele blocului”.

Tăierile planificate, pe criterii prestabilite, trebuie să continue, prin acestea obținându-se materie primă pentru diverse ramuri și activități economice. Dar jaful practicat în pădurile noastre în ultimele decenii nu duce decât la deteriorarea naturii și, în final, a condițiilor de trai.

Îți dorim o zi excelentă!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Dan&Ema, iulianic, Michi, msnd, Testosu', Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂCu mocănița pe Valea Vaserului:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.07727313041687 sec
    ecranul dvs: 1 x 1