ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 10.11.2017
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 30.03.10
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
JUL-2017
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă zona Viscri

B & B. Biserica și Brutăria

TIPĂREȘTE URM de aici

Vizita noastră la Reghin fusese o reușită. Se încheiase. În drum spre casă am decis să oprim la Viscri pentru a vizita Biserica Fortificată. Date tehnice n-o să citiți pe-aici, au scris mulți colegi foarte frumos despre, nu e stilul meu, nu mă caracterizează. Aici veți citi despre ceea ce poate face o oamă obişnuită într-un sat pitoresc, o oamă care admiră, citeşte şi vizitează dar nu vrea să rețină ani, cifre, denumiri abramburite. Deci, dacă vă regăsiți în caracterizarea de mai sus, vă poftesc la Biserică şi la Brutărie.

Venind dinspre Târgu Mureş, după Criț, la Buneşti am făcut dreapta spre Viscri. Drumul? Hmm, iar m-am enervat pe autorități, găurile indolenței erau uriaşe, ne-au zdruncinat zdravăn. Noroc cu peisajul care era de poveste. Vorbesc despre natură nu despre case şi despre oameni.

În Viscri s-au schimbat culorile, casele erau văruite în culori pale, calde, câteva căruțe erau plimbate de cai, unii turişti mergeau pe uliţă şi admirau, fotografiau, alții erau călare pe cai, se pregăteau de o experienţă inedită. Atmosferă rurală, liniştea domina aşezarea.

Urmăm indicatorul către biserică, drumul era uşor în pantă, culorile vii ale şosetelor atârnate la porţi înviorau atmosfera.

Am parcat lângă zidurile groase ale gardului care împrejmuia locul, am intrat pe poarta din lemn, am urcat până la biserică, am achitat micuţa sumă de 8 lei/persoană şi iată-mă în curtea verde plină cu flori jucăuşe.

M-am declarat super încântată şi am păşit în bisericuţa simplă şi frumoasă, m-am minunat de loc, am zărit scările întunecate ce mă-ndemnau să le cotropesc. Domnul C nu a dorit să urce, bine a făcut :D. Abia am încăput eu prin spațiile acelea strâmte, am păşit cu greu pe treptele denivelate și sparte pe alocuri, am avut noroc cu lanterna telefonului că altfel nu răzbeam. Efortul depus a meritat din plin. Panorama văzută din turn a fost de senzație, puteam atinge cerul și soarele, eram deasupra tuturor. Așa m-am simțit, o senzație de libertate și liniște domoală mi-a invadat mintea.

M-am trezit la realitate după câteva reprize foto cu bățăgăul meu, l-am salutat de la înălțime, cu mâna, pe domnul C, era ca o furnicuță :D într-un tablou verde. De sus am zărit și cimitirul, nu l-am vizitat, habar n-am cine-și odihnea sufletul pe-acolo.

Am coborât încetișor după așa minunăție de spectacol, am vizitat micul muzeu care mi-a înseninat privirea, am dat o roată pe lângă Biserica Fortificată, mi s-a părut că sunt în alt timp, un timp ce n-are nevoie de orologiu.

Foarte amabilă doamna de la intrare, s-a conversat cu domnul C până am terminat eu escapadele și exclamațiile, i-a recomandat un locșor bun pentru a savura o cafeluță și o prăjiturică. De fapt el dorea ceea ce doresc diabeticii: pâine :D. Dar nu orice fel de carbohidrați, dorea din ăia cu mulți cartofi, adică pâine ardelenească.

În Viscri străzile nu sunt botezate, acolo există doar numere. Fiecare uliță e Viscri, fiecare căsuță e un număr. Indiferent dacă e pensiune, brutărie, bar, casă a fierarului sau a cărămidarului, adresa e Viscri X sau Viscri Y.

Astfel, ne-am învârtit un pic urmând instrucțiunile doamnei și am găsit Brutăria Onea, la Viscri 199, vi-a-vis de Casa Prințului Charles. N-am vizitat Casa, nici nu-mi doresc să văd o casă a unui om care n-a muncit nici măcar o zi în viața lui. Am și eu un of, am o lecuță de alergie la „nobili” puturoși :D.

Am parcat la umbră. În fața Casei Onea erau două bănci și o măsuță cu față de masă cadrilată, porțile erau deschise larg, pe una dintre ele era afișat prețul/kg la pâine, 6 lei. O doamnă foarte drăguță, și la propriu și la figurat, ne-a întâmpinat cu drag, ne-a invitat în Brutărie.

Curtea măricică era îngrijită, erau două șiruri de clădiri, pe dreapta mai multe decât pe stânga, am fost încântată de tot ceea ce am găsit acolo, vă povestesc și vouă:

Pe partea dreaptă era casă, o fostă sau actuală pensiune, n-am întrebat, nici reclamă n-am văzut dar am citit despre trecutul casei, apoi era amenajat un mic magazin cu produse diverse, tradiționale, era într-un spațiu ce semăna cu o pivniță foarte răcoroasă. După magazin era un spațiu măricel, o terasă cu mese și scaune, foarte drăguț amenajat, aveau și meniul zilei, ciorbă și un fel doi, vreo 12 lei parcă era meniul de prânz.

Eei, după locul acesta era ceea ce mă interesa pe mine: Brutăria.

Câțiva oameni, fete și băieți lucrau acolo de zor, ei se minunau de mine, eu de ei. Pe o mică prispă, vasele cu cocă așteptau cuminți dospirea la căldura soarelui, pe o masă din boxpaleți erau puse pâinile scoase din cuptoarele cu guri în flăcări. Pâinile erau uriașe, negre, păreau a fi arse, pline cu cenușă.

Am pășit pe prispă, apoi în camera cu cuptoare, i-am încurcat un picuț pe oameni că altfel nu aveam cum, nu puteam fi eu=)). Am fost poftită afară pentru a mi se arăta procedeul de bătaie al pâinilor în vederea înfrumusețării lor. Măi, s-au pus pe bătut cu ciomege, norocul pâinilor că n-aveau gură să urle de durere:(. După ciomăgeală, pâinile erau smirgheluite. Dar ce-a ieșit după această operație a fost minunat: o pită albă aurie de-ți era mai mare dragul să o privești dar și să o mănânci. Mirosea demențial în toată curtea.

Știți cum am văzut eu acest procedeu? Exact ca la operațiile estetice ale oamenilor care se vor mai frumoși. Și ăia sunt admirați și pupați după înfrumusețare. =))

Curiozitatea din dreapta fusese satisfăcută, trecem pe stânga: Lângă gard era bucătăria, doamna avea și un ajutor, o altă doamnă. După această micuță clădire era amenajat un loc spectaculos prin naturalețe și simplitate: băncuțe și mese din boxpaleți, acoperite cu salteluțe și bureți, încadrate toate sub umbra răcoroasă a unor pomi, mărginite de corpuri de iluminat și ghivece cu mușcate. Lângă băncuțe era și cușca unui adorabil cățel care avea chef de joacă, îi era poftă de ros papuci=)). Ai mei, normal că pe mine cășunase, domnul C era cuminte, avea FB și butona telefonul. Eu trebuia să mă joc, altfel mă plictiseam :)).

La ceva distanță de acest loc, după un gard era amenajată (din plăci OSB) o toaletă, în curte, foarte curată, avea și consumabile dar și apă curentă.

Am lenevit mai bine de un ceas, am băut o super cafea făcută la ibric, am devorat o prăjitură de casă asezonată cu fructe, ne-am potolit setea cu o foarte bună limonadă. La plecare, domnul C și-a ales trei pâini fierbinți, totul a costat 90 de lei.

M-am odihnit și eu, mă zbenguisem destul prin Biserică și prin Brutărie. A fost o super experiență, am plecat mulțumită sufletește că sunt în țara mea, că am avut parte de lucruri frumoase, un balsam pentru ochii și sufletul meu<:-P.

Și domnul C a fost încântat, i-a plăcut totul, avea și pâinici... ;)

La întoarcere am plecat spre Rupea, am mers către localitatea Dacia, drumul e bunicel, e oarecum refăcut, e incomparabil față de cel de la Bunești, îl recomand, e mult mai „uman”.


---
Trimis de krisstinna in 10.11.17 03:12:45
Validat / Publicat: 10.11.17 04:08:43
VIZUALIZĂRI: 1865
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (krisstinna); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 45200 PMA (din 48 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

22 ecouri scrise, până acum

maria55 [10.11.17 04:59:54] »

@krisstinna: m-am văzut acolo! Pentru a doua oara! Prima oara a fost atunci când mi-ai povestit despre escapada din Viscri, fată-n fată, dar mult mai intens, si a doua oara citind articolul!

Esti o povestitoare cu har, sa ramai asa, fara date tehnice, ani, statistici, etc! Esti tu! Esti micuta doamnă, pe care am cunoscut-o intr-o zi racoroasa la Mistral Moieciu/prima noastra intalnire Afa! O povestitoare cu har si cu un zâmbet inconfundabil!

krisstinna [10.11.17 07:31:15] »

@maria55: Mulțumesc iubita mea, mă copleșești cu laudele tale.

Viscri nu trebuie ratat, este un loc ideal pentru a îți încărca bateriile, este un loc viu, frumos prin simplitate și naturalețe.

Și eu, o femeie obișnuită, nepasionată de istorie, am găsit acolo o oază de liniște și verdeață, un “ceva” minunat pe care-l recomand tuturor cu mare drag.

maryka [10.11.17 08:32:31] »

Ce mult mi-a plăcut povestirea ta! Adorabilă în turn! Eu cred că trăirile personale sunt mult mai importante decât multe date istorice. Aşa că mie mi-a plăcut abordarea ta. M-am învârtit alături de tine pe acolo, pentru că real încă nu am fost. Dar probabil va urma.

ioana74 [10.11.17 08:36:29] »

Draga mea, mi-ai facut o pofta cu painea aia... 😁

Bunica mea de la Pianu facea asa paine: in fiecare sambata dimineata se trezea la ora 4 si aprindea cuptorul. Apoi se apuca de framantat painea pentru toata saptamana, paine cu cartofi ca la noi in Ardeal.

Pentru noi copii facea "pupeze": niste painici mici care aveau cap si 2 ochisori facuti din carbunii de la cuptor.

Abia asteptam sa ma trezesc si sa asist la scoaterea painii din cuptor, coapta pe foi de varza. Si dupa ce scotea painea de 3 kg din cuptor o luam la batuceala cu maiul sa o curatam bine de crusta arsa in care era imbracata. Era o minunatie de paine sa o mananci asa fierbinte cu unt de casa pe o felie imensa... ei ce amintiri frumoase 😊

Acum bunica nu mai e, face paine la ingerii din cer dar uite ca tu, cu acest articol minunat mi-ai readus-o in memorie insotita de mirosul ei de paine calda 🤗

Iti multumesc!

tata123 [10.11.17 09:37:41] »

@krisstinna: Totul e atât de corect... și frumos povestit. Brutăria Onea este o experiență - generatoare de amintiri din copilărie (vizuale, olfactive) pentru unii sau un experiment total nou pentru alții. Și eu m-am simțit extraordinar în cele două puncte de gastronomie locale pe care le-am vizitat în Viscri, de fapt au fost momentele culminante ale incursiunii. Plus că la Brutăria Onea am mâncat pentru prima dată acea „prăjitură” săsească despre care nu auzisem până atunci: lichi. Și bineînțeles că am plecat cu o pâine mare, rotundă, caldă, delicioasă.

elviramvio [10.11.17 10:10:33] »

@krisstinna:

Frumos povestit!

Pâinea aia de te-a dat gata, până cu ceva timp în urmă o cumpăram de la niste ardeleni ce aveau un magazinaș cu brânzeturi, cărnuri și alte ardelenisme. Acum ceva cât de cât apropiat dar nu ca a ta. o iau din Piața Delfinului de la niște sibieni harnici. Chiar, mi-ai adus aminte că am terminat pâinea ardelenească și intrăm în sevraj😆!

Mitica49 [10.11.17 17:22:36] »

@krisstinna: Frumoasă narațiunea, scrisă în stilul tău, că de n-ar fi așa scrisă n-ai fi tu.

Drumul acesta l-am parcurs și noi prin 2014, dar de jos (adică dinspre Brașov) în sus (spre Sovata, nu Reghin) și constat după atât amar de vreme că drumul tot cu cârpeli, gropi este. Oare hurducăiala pe drumul ăle nu-i face rău A. S. R. Charles? Nici noi n-am vizitat "palatul" lui din Viscri, acest edificiu nestârnindu-ne nici o atracție, sau curiozate de satisfăcut. Cumva bine zici

Am și eu un of, am olecuță de alergie la „nobili” puturoși

.

Citit și votat cu plăcere.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
ANILU [10.11.17 20:01:44] »

@krisstinna: Ești veselă, ești roz!

Am văzut și am simțit că te-ai simțit bine, că ti-a plăcut satul, simplitatea, rusticul pe care oamenii de acolo încercă sa-l păstreze, dar trebuie să recunoaștem că dacă nu era "nobilul ăla puturos " noi nu mai eram turiști prin Viscri. Un sat în Transilvania cu ulițe neasfaltate și cu oameni simpli necunoscut până acum ceva timp.

Îmi ce bine miroase sau mai exact ce bine arată și bănuiesc că a fost și bună, i-a plăcut domnului C.

Felicitări pentru plimbare și impresii.

Toate cele bune.

krisstinna [11.11.17 02:57:00] »

@maryka: Mulțumesc de vizită, îți recomand la vară o plimbare scurtă, merită osteneala.

krisstinna [11.11.17 03:03:09] »

@ioana74: Draga mea, și bunica făcea pâine. Dar era ca o lipie mai groasă, azimă de numește în zona noastră. Era un deliciu alături de laptele bătut la putinei, untul bunicii era o minunăție topit pe azima cu roșii...

Deja salivez, cred că voi face niște lipii cât de curând. Ei, mă voi mulțumi cu untul din comerț, voi sparge o ceapă și voi tăia și câteva feliuțe de slănină, așa poate mai alung dorul și pofta.

Mulțumesc și eu. Vizita ta a avut aroma dulce a copilăriei mele.

krisstinna [11.11.17 03:13:14] »

@tata123: E clar, NU ești diabetic, ai cumpărat doar o pâine , nu ca domnul C.

N-am mâncat prăjiturică săsească, nu avea atunci doamna.

Prăjiturica tocmai scoasă din cuptor de gazda noastră era un pandișpan cu fructe.

Nici nu pășisem bine în curte și doamna blondă mi-a zâmbit larg și m-a întrebat fără reținere dacă vrem o prăjiturică, tocmai ce-o scosese din cuptor. Eu am ezitat, îmi era sete, era foarte cald afară. Dar domnul C, diabetic fiind, a acceptat cu plăcere ideea de a mânca la prânz o ceva dulce în locul unei porții de păpică.

Tare mult mi-a plăcut simplitatea locului, am fost foarte încântată, oricând aș renunța la luxul unui restaurant în favoarea unui loc rural, ca acela.

Mulțumesc frumos pentru cuvinte, au fost o încântare pentru mine.

krisstinna [11.11.17 03:21:55] »

@elviramvio: Eu am în casă mai mereu pâine ardelenească, nu poate sta domnul C fără.

La începutul diabetului asta a fost marea lui durere: pâinea. Timp de un an am făcut în casă chifle, fiecare chiflă avea 100 gr. Din făină integrală. Erau gustoase.

Odată reglată glicemia, am renunțat la obiceiul ăsta, am crezut că a renunțat și el la dorul de pâine ardelenească, se pare că nu.

Pff, la ora asta eu vorbesc despre mâncare, n-am mâncat de ieri de la ora 18, știi că eu seara îmi pun pofta în cui. Bine, nici nu aveam când mânca, m-am culcat de la ora 20

Te sărut dulce, mulțumesc de vizită!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
krisstinna [11.11.17 03:27:06] »

@Mitica49: Eu am auzit că e mai bine să fie drumurile așa, astfel nu se va circula cu viteză. Nu știu dacă e adevărat, sunt zvonuri. Prințul nu are grețuri, e prinț

Mulțumesc din suflet pentru cuvintele tale, ești tare amabil.

krisstinna [11.11.17 03:32:46] »

@ANILU: Când ne-om întâlni, să-mi amintești să-ți vorbesc despre oamenii locului, despre achiziția domnului. Nu pot spune public ceea ce cred, ceea ce se vorbește. Doar atât pot spune: crezi tu că prinții sunt ușor de păcălit sau ei ne pot păcăli ușor?

Eram veselă, era adevărat, eram la mine în țară, era vară, eram îmbrăcată dezbrăcat, așa cum îmi place mie, eram încântată de tot ceea ce văzusem.

Mulțumesc frumos, draga mea

Zoazore [11.11.17 09:07:30] »

@krisstinna: Fată, ce poftă mi-ai făcut și mie de liniștea satului ardeleam, de verdele care e mai... verde, dar și de pâinea cu cartofi!

În facultate, stăteam în cameră c-o fătucă din Codlea! Aducea de-acasă pâine cu cartofi. Până s-a prins s-aducă două pâini, săraca rămânea mereu fără pâine!

crismis [11.11.17 10:36:08] »

@krisstinna: Cunosc sentimentul de libertate, de "deasupra lumii", pe care l-ai avut în balconasul din turnul bisericii fortificate, m-a incercat și pe mine. Cred că pur și simplu, locul are o vibrație pozitivă!

La pâinărie n-am fost, adică am fost, dar n-am poposit. Gazdele noastre de la Criț oricum ne umflau cu pompa, una-două!

mishu [11.11.17 18:34:41] »

@krisstinna: Eu nu am cuie asa ca nu am unde sa imi pun pofta , insa tu cred ca ai ceva cu mine, mi-am inceput ziua pe stomacul gol cu un articol diabolic, am ajuns la ceas de seara, inainte de cina si iata peste ce am dat.

Ce ai tu cu mine, ca inghit in sec la greu si parca imi miroase doar a paine calda ce asteapta sa fie rupta si sa bagi in ea o bucata de branza si apoi cu o ceapa rosie sa te bucuri de gustul inconfundabil al traditionalului romanesc.

Hai ca termin ca deja e prea mult, asadar felicitari, votat cu mare drag.

krisstinna [12.11.17 09:10:08] »

@Zoazore: Păi asta am și urmărit: să vă fac poftă de pâine și de Viscri

Mulțumesc

krisstinna [12.11.17 09:15:28] »

@crismis: Sigur locul e încărcat pozitiv.

Parcă pluteam, parcă toate grijile și neplăcerile zburase la cer, senzația era uimitoare.

Plus că m-am distrat când l-am văzut pe domnul C, care mă căuta de zor cu privirea, iar când m-a observat îmi tot făcea semne să cobor, probabil aflase de pâinici

Mulțumesc frumos

krisstinna [12.11.17 09:19:39] »

@mishu: Măi, sincer eu am câteva cuie, le țin bine pentru pofte, în fiecare seară le folosesc. Cuiele, nu poftele.

Ești tare haioasă dar și pofticioasă!

Mulțumesc frumos

Dan&Ema [18.11.17 07:48:15] »

@krisstinna:

Zilele trecute iar am trecut pe langa Viscri. Am fost pe ruta Cluj - Brasov si am vazut indicatorul Viscri. Si mi-am amintit de articolul tau. De aceasta. Pe care il citisem. Dar asa mi-a venit sa il mai citesc o data.

E asa cald, placut, chiar simti ca pasesti pe acolo.

Mi-a placut si la Biserica si la Brutarie. La ultima mai mult, recunosc. 🙂

Iar batagaul tau este evident accesoriu indispensabil in plimbarile tale. Si pentru ca l-ai luat si si-a facut treaba ii multumesc ca a redat in imagini frumusetile locului. Si bataia painii, ca asta nu intra la frumuseti ci la scene violente! 🤗

Numai de bine! Felicitari!

krisstinna [18.11.17 20:42:32] »

@Dan&Ema: Mulțumesc de vizită, mulțumesc pentru frumoasele cuvinte adresate-mi.

Hmm... ce să-ți spun, mie mi-a plăcut in ambele, intr-una am zburat și am visat, în cealaltă m-am jucat.

Să știi că la muzeul din incinta Bisericii era o sală cu... cuie și slănină. Era pentru privit, nu pentru mâncat sincer, îmi venea sa mușc din ea , sunt topită după grăsimi, nu îmi place șunca sau mușchiulețul, sunt fade. Și cu toate astea, mă abțin și nu fac abuzuri, am o vârstă înaintată și nu-mi permit riscuri inutile

Vă salut pe toți, vă doresc tot binele din lume!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
11 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
ANILU, crismis, Dan&Ema, elviramvio, ioana74, maria55, maryka, mishu, Mitica49, tata123, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.106347799301 sec
ecranul dvs: 1 x 1