Arca lui Noe - Cartier Micești, Alba Iulia

TIPĂREȘTE

Bună, dragilor!

Sper ca azi să fie o zi mai bună decât ieri (am să scriu și despre asta), așa că am să încep ziua cu o postare pe AFA, ca să-mi meargă bine.

Ieri după-amiază ne-am cazat în Alba Iulia la Pensiunea Terra, pe strada Republicii. Voiam neapărat să văd biserica de la Micești. Citisem despre ea că este atipică pentru ortodoxie, deci interesantă.

Soțu s-a și informat că Miceștiul e chiar aproape de noi, fiind un sat intrat în componența municipiului Alba Iulia. Unii îl știu sub numele de Chișfalău, păstrându-se denumirea asta din secolul XVIII pentru că așa a apărut pe hărțile vechi, ale imperiului austriac. Se pare că, după spusele lu' Tanti Wikipedia, aici era o moară pentru praf de pușcă ("Pulfer Mühl"), precum si o stație denumită "Laboratorium".

Am studiat, am pornit la drum, ca doar era la 5-7 minute distanță obiectivul nostru: Biserica cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul... nici nu trebuia să știm mai mult, că doar oricine ne putea spune unde se găsește... Dar, mare greșeală!

Am ieșit din Alba, ne apropiam deja de Șard (poate nu era rău să ne învârtim și pe acolo), când am hotărât să ne întoarcem și să întrebăm. Degeaba.

Am întrebat o doamnă, trei fete de 12-14 ani, apoi o tânără de vreo 20 și nu au știut să fie așa ceva în zonă (biserică ortodoxă, de 1-2 ani, fără turle, cu o formă atipică)...

Am pus GPS-ul pe telefon, programul de hărți a luat-o razna, celălalt (cumpărat) s-a blocat... Așa că am luat-o pe o stradă la dreapta, la întâmplare și un domn amabil ne-a spus să o luăm pe a doua stradă paralelă. Și așa, am găsit-o (bineînțeles am trecut inițial de străduța pe care era).

Bun, și acum să vă explic - urmați ieșirea din Alba Iulia spre Zlatna, pe strada Calea Moților - DN74. Continuați până la Calea Labului, aici veți vira la dreapta (cum ieșiți din Alba). Este doar o stație de autobuz chiar la începutul străzii, pe dreapta, iar pe stânga sunt case...

Mergeți până la jumătatea străzii și în dreapta se vede biserica. O luați pe ulița pietruită - Vidra (nu este altă stradă asfaltată să te ducă acolo) și ajungeți la gardul care înconjoară biserica.

Locația exactă este aici

Așa a numit-o părintele paroh: Este corabia lui Noe, o pasare măiastră... . Construită în perioada 2007 – 2015 (inclusiv pictura) de către fundaţia Transavia, în colaborare cu Parohia Cartier Nou II, păstorită de preotul Ioan Nicolae, biserica atipică a fost sfinţită în mai 2015, având două hramuri, ”Sfinţii Ioan Botezătorul, Teologul şi Gură de Aur” şi ”Sfinţii martiri Brâncoveni”.

O fericită alăturare a unor oameni minunați a făcut posibil acest lucru: cei care au donat și terenul și banii pentru ridicare, părintelui paroh, arhitectului Dorin Ştefan (cel care a proiectat un turn în Taiwan), pictorul Ioan Popa, sculptorul Virgil Scripcariu... și putere de la Dumnezeu.

«Prin forma sa nuanţată, biserica aminteşte evoluţia în timp a edificiilor de cult, de la simplitatea geometrică a planurilor bazilicale la complexitatea rezultată ulterior prin curbarea liniilor şi adăugarea progresivă a navelor şi a nişelor. Urmărind privirea credincioşilor care se apleacă pentru a se ridica mai târziu, planul dreptunghiular de la baza construcţiei devine treflat înspre cornişă.

Ca şi în cazul mănăstirilor de pe vremea lui Ştefan cel Mare, taina se continuă în exterior prin intermediul picturilor de pe ziduri. Iluminarea bisericii se face intenţionat prin fante prevăzute în acoperiş şi în zona cornişei, pentru a nu afecta continuitatea pereţilor. Prelungirea frontală a acoperirii redă prin unduirea sa lină aripa unui înger... ” (preotul Ioan Nicolae, revista Arhitectura) Povestea completă e foarte interesantă (vezi http://arhitectura-1906.ro/2014/01/arca-noetica-de-la-alba-iulia/).

La ceas de seară, când am ajuns, am dat ture împrejurul gardului, doar-doar voi vedea ceva. Atunci a venit paznicul care mi-a spus că în post părintele a venit în fiecare seară la slujbă (a fost paraclisul Sf. Fecioare), că pot să revin duminică, dar dacă vreau să vizitez altă dată biserica, ar fi bine să iau legătura cu părintele. Normal, așa ar fi trebuit să fac, dacă am fi fost mai mulți, cu siguranță că aș fi sunat... Totuși, a deschis poarta larg să văd pasărea măiastră... așa că împart cu voi câteva fotografii, dar mai bine faceți și voi o plimbare și am să merg și eu când e slujbă...

Ce mi-a plăcut? Verdele și ordinea din jur... Clopotnița ciudată, un clopot central, vegheat într-o parte de un ansamblu de 3 clopote mai mici, de dimensiuni diferite, iar în cealaltă parte de o serie de patru clopote și alta de șapte clopote și mai mici... O construcție verticală, cu scări la vedere... altfel... totul e modern, deosebit de ce mă așteptam eu la o clopotniță... de fapt de la o biserică.

Biserica, albă, cu pictură exterioară minimă, dar impresionantă, nu are ferestre, ci un brâu de luminatoare, aproape de tavan. Imediat sub luminatoare este un brâu de litere, mesaje de rugăciune spre cer. De fapt mi-a dat impresia că totul curge firesc, rugăciunile se înalță spre cer, lumina se revarsă asupra oamenilor și partea de sus a bisericii îi protejează pe credincioși, întocmai ca Arca lui Noe.

---

VIZUALIZĂRI: 4667 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI