Printre dealuri in Transilvania, in cautarea satelor sasesti cu biserici fortificate

TIPĂREȘTE

Satele sasesti din Transilvania au fost infiintate undeva prin secolul al XII-lea, cand regele Ungariei a invitat familii de mestesugari si agricultori din zona vaii Rinului sa se aseze si sa apere granita de Est a Imperiului. Acestia si-au construit sate intre vaile impadurite ale Transilvaniei si cultura lor deosebita a rezistat timp de aproape opt secole, pana intre anii 1980-1990, cand majoritatea sasilor au plecat in Germania.

In ziua de azi se pastreaza inca aproape intacte cateva sate izolate din inima Transilvaniei. Ce e deosebit la aceste sate sasesti, sunt bisericile lor fortificate, realizate in stil romanic sau gotic, care arata toate ca niste mici castele. Ele au fost fortificate pentru adapost si refugiu.

In dorinta de a le descoperi, si de a ma intoarce cumva in timp, am cautat informatii despre satele sasesti si mi-am facut un fel de traseu, pentru a reusi sa vad cat mai multe. Cand am avut totul pregatit, mi-am luat sotul si am plecat degraba spre Transilvania. In Sibiu si Sighisoara am mai fost si mi-a placut foarte mult, asa ca stiam ca nu voi veni dezamagita acasa. Toate satele pe care le-am vizitat se afla in judetul Sibiu. Trebuie sa precizez faptul ca nu toate bisericile fortificate sunt deschise, la unele se afla afisat un numar de telefon la care poti sa suni si vine cineva sa iti deschida, sau la altele sa cauti persoana respectiva prin sat, la indrumarile celorlalti sateni. Drumul este bun in aceasta zona, fapt care ne-a bucurat nespus.

Voi incepe cu BIERTAN, pentru ca mi-a placut cel mai mult dintre toate si stiam cumva acest lucru, de aceea am ales sa il vizitam primul. Este o comuna situata pe drumul intre Medias si Sighisoara, iar in Saros pe Tarnave este indicator spre dreapta, drum care duce exact pana in Biertan. In anul 1397 este atestat ca cetate, si ca orice asezare saseasca are organizare urbanistica, remarcandu-se stilul francon al asezarii caselor in jurul pietei si bisericii, situate central. Biserica-cetate e impunatoare si arata intr-un mare fel intre dealurile verzi si terasate. Exista o parcare chiar langa cetate, care costa 5 lei/zi. Intrarea este de 10 lei/persoana si m-am bucurat ca am gasit-o deschisa.

Arhitectura este realizata in stilul gotic si cel al Renasterii, aparat fiind de trei ziduri de incinta cu bastioane si turnuri medievale. Interiorul bisericii te lasa mut, cu o orga imensa, cu arcade si vitralii frumoase, cu altarul poliptic realizat de mesteri priceputi din Viena, acesta fiind cel mai mare din tara noastra, cu 28 de panouri pictate.

Din curtea cetatii, pe langa turnurile si bastioanele medievale, in care se poate urca, se ajunge la niste bolti din piatra, care alaturate fiind, dau impresia unui tunel, prin care trece lumina, facandu-l sa para inedit. Iedera se catara in voie pe pietre si face acest loc cu atat mai deosebit. Si nu mai spun de privelistea pe care o ai asupra Biertanul-ui, de sus din cetate, pentru ca aceasta se afla pe un deal.

RICHIS, a carei denumire saseasca este Reichesdorf, este un sat care face parte din comuna Biertan si este situat langa acesta, la 5km. In Richis se afla o biserica fortificata, veche de peste 500 de ani, care domina satul. Stiind ca nu vom avea timp sa le vizitam pe toate in interior, am ales in unele din satele sasesti sa ne plimbam putin pe strazi pentru a admira arhitectura caselor. Mi-a atras atentia o casuta acoperita aproape in intregime de verdeata, care arata deosebit si inveselea toata strada. Putin mai jos, se afla si Muzeul de Tesut, in interiorul unei case albe cu o poarta mare de lemn, verde. Casele sunt situate liniar pe strazi, si nu am avut cum sa nu remarc obloanele de lemn, florile de la ferestre si portile mari, rotunde. Oamenii sunt curiosi mai ales cand vad turisti, care vin si le perturba putin linistea.

AGNITA se afla situat in continuare de la Richis spre Pelisor si Bargis si este un orasel cu traditie mestesugareasca, tare cochet si dragut si surprinde prin Biserica Taraneasca Medievala, care am gasit-o inchisa, chiar daca ma asteptam, orasel fiind, sa primeasca turisti, sa aibe un program de vizita. Dar nu aveam cum sa cautam persoana cu cheia asa ca ne-am plimbat frumos prin orasel, am facut poze, si am admirat fortificatia saseasca din exterior si paraul care curge pe langa ea, de pe un pod. Am inconjurat zidurile si am gasit un parculet unde ne-am relaxat putin. Apoi plimbandu-ne am remarcat strazile pietruite, cladirile vechi care si-au pastrat aerul medieval, si magazinasele in interiorul casutelor cu obloane de lemn.

DEALU FRUMOS, imediat dupa Agnita, este un sat situat chiar pe un deal frumos, exact in centrul tarii noastre. Este un panou care iti arata acest lucru chiar inainte sa ajungi in sat. Face parte din comuna Merghindeal. Biserica este foarte frumoasa, si a fost inconjurata de o incinta cu forma rectangulara. Turnurile de aparare se inalta maiestuoase si tacute, iar biserica troneaza din centrul satului, veghind noile vremuri induratoare, dar ramanand inca zvelta. Am luat-o usor pe strazi, si mia-u placut in special casele care au aceeasi arhitectura dar culori diferite, bine intretinute, cu ferestre si porti la fel, dar parca una mai frumoasa ca cealalta.

MERGHINDEAL este o comuna si se afla situata langa Dealu Frumos, la cativa km. Drumul de la un sat la celalalt este foarte lin, printre dealuri verzi usor impadurite. Ajungand la poarta bisericii, pe care am gasit-o inchisa si fara un nr de telefon la care sa putem suna, chiar trebuia sa insistam pentru ca vroiam sa intram. De la un om la altul, care ne-au trimis la case in care nu era nimeni, pana la urma am gasit o femeie care a spus ca o poate suna pe fata care are cheia magica. A venit o fata si mai apoi un domn care ne-a aratat biserica, mica in interior, dar frumoasa, in stilul tuturor bisricilor evanghelice din Transilvania. Dar ce sa vezi, chiar in interiorul bisericii satenii au construit o fantana, pentru ca era foarte multa umezeala, si asa ei scot apa mereu de acolo pentru a incerca sa conserve cat mai bine cladirea. Biserica este inconjurata de o incinta de forma trapezoidala, intarita la colturi cu cate un turn interior.

Domnul care ne-a aratat biserica ne-a invitat sa vizitam si Azilul de Batrani din Merghindeal situat langa biserica, a carui proprietar este, situat pe locul fostei scoli sasesti. A creat niste conditii bune pentru batranii de acolo, si era tare mandru de tot ce a realizat, azilul avand 20 de persoane care locuiesc acolo.

ALMA VII se gaseste pe ruta intre satul Pelisor si Mosna, unde se face stanga pe un drum care trece printre coline si apoi o padurice racoroasa. Este foarte relaxant drumul pana la sat, si nu dupa mult timp deja se vede si aici biserica fortificata frumoasa, situata pe un deal deasupra satului. Aici am incercat sa gasim casa unde se afla cheia, dar am cautat in functie de explicatiile satenilor, care de obicei nu sunt exacte, si ne-am lasat pagubasi pentru ca nu era nici o casa cum spuneau ei. Am urcat totusi sus, pentru ca ai acces in jurul bisericii si satul se vede foarte frumos, pitit la picioarele ei. Trece un parau prin sat, si casele sunt si aici frumoase si colorate. Atata liniste doar intr-un loc ca acesta poti gasi.

MOSNA, este o comuna situata intre Medias si Pelisor si are o biserica fortificata mare si deschisa publicului, cu program de vizitare si chiar daca nu era nimeni la intrare, poarta era deschisa asa ca am intrat bucurosi sa o vedem. Este una din cele mai frumoase biserici gotice tarzii si a fost construita intre anii 1480-1486. Este o hala cu 3 nave, boltita cu nervuri in retea, cu un monumental tabernacol si remarcabile ancadramente. Este inconjurata de o fortificatie taraneasca cu turnuri si in curtea bisericii inca stau in picioare zidurile vechi. Este in proces de renovare.

Comuna Mosna este frumoasa si mare, asa ca o plimbare pe strazile sale cu siguranta te duce cu gandul departe, in trecut.

NOCRICH se afla situat pe ruta Mosna-Pelisor-Barghis, unde se face dreapta spre Ighisu Vechi-Altana-Nocrich. Daca vizitand celelalte sate, mi s-a parut ca traseul de la un sat la celalalalt nu poate fi mai frumos, acum venind spre Nocrich, mi-am dat seama ca m-am inselalt. Soseaua este foarte buna, dar peisajul este atat de pitoresc, de verde, si soseaua strabate serpuind atatea dealuri, incat aveam un zambet din acela tamp pe fata pe care nu mi-l puteam sterge. La Altana chiar am gasit un targ mare, duminica fiind, cu carutasi, cu animale si cu de toate si o forfota de nedescris. Nocrich-ul avea Biserica Evanghelica inchisa si nu aveam chef sa cautam iar cheia asa ca am luat-o pe o straduta frumoasa spre Biserica Ortodoxa, usor in deal, si am intalnit batranei imbracati elegant, ca doar veneau de la biserica. Imi sunt tare dragi cand ii vad cat de frumos se imbraca, cu cele mai bune haine, pentru slujba. Am gasit casute frumoase si aici si bineinteles mi-am ales ca prefererata, o casuta alba cu obloane albastre si o portita de lemn imbrcata in iedera. In fiecare sat am avut cate o casuta preferata.

HOSMAN se afla situat langa Nochrich si este un sat sasesc cu o biserica aproape la fel de frumoasa ca cea din Biertan, dupa parerea mea. Mi-a placut faptul ca era afisat un program de vizitare si un nr de telefon la care am sunat si in cateva minute a venit o doamna sa ne deschida. Foarte amabila, ne-a explicat tot ce se poate sti despre biserica lor. Am platit 7 lei/pers intrarea si am gasit o Biserica Evanghelica Romanica construita in anul 1270. Interiorul uimeste prin arcadele imense, prin orga tacuta incremenita in timp, bancutele bleu scorojite, si nu in ultimul rand prin arcada de la intrare cu simboluri vechi. Am vazut si cristelnita in care erau botezati copii, bleu si acesta si minutios realizata in lemn. Turnurile sunt impunatoare, am urcat pe o scara ingusta si in Turnul cu Ceas, prin ale carui mici ferestre de piatra, am reusit sa vedem satul care parea pictat, de acolo de sus. Apoi am intrat si in Turnul Slaninii, unde era tinuta slanina sasilor pe vremuri. Doamna care ne-a fost ghid, este un ghid voluntar, mutata demult in Germania, dar care vine vara pe o anumita perioada si prezinta cu rabdare fiecare detaliu al bisericii, intr-o romana putin stricata. Dar ne-am inteles noi cumva. Am cumparat si o vedere cu satul si biserica uimitoare a lui, cu 3 lei.

Acestea au fost satele in care am ajuns, unul mai frumos ca altul, toate aruncate intre dealuri, fiecare in valea lui. Imi place in mod special mirosul acesta de vechi. Podelele care scartaie sub picioare, bisericile racoroase si inalte, candelabrele din fier forjat, arcadele si vitraliile. Dar imi place la fel de mult imaginea vie a satelor sasesti dintre dealuri, pe care o vezi din turnul unei cetati. Imprastiate parca peste tot, pe un picior de plai, pe o gura de rai...

---

VIZUALIZĂRI: 2345 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI