Mânăstirea Prislop – loc de pelerinaj pentru unii și sursă de venit pentru alții

TIPĂREȘTE

Deși vizitaserăm Mânăstirea Prislop în urmă cu 5-6 ani, atunci când nu i se făcea atâta publicitate, în drumul nostru spre Deva ne-am abătut și am mers să vizităm din nou acest lăcaș de cult. Eram curioși să vedem cum arată după atâția ani și după atâta reclamă, nicidecum nu am venit chemați de o nevoie anume. Și am remarcat câteva schimbări, unele în bine, altele în rău.

Știind că la Mânăstirea Prislop vine multă lume, pentru a evita aglomerația am ales să venim într-o zi lucrătoare și am procedat foarte bine.

De la Hațeg am mers pe DJ 687 A, am trecut prin satele Silvașu de Jos și Silvașu de Sus și după aproximativ 7 km parcurși pe DJ 687K am ajuns în parcarea amenajată de la mânăstire. Coordonatele GPS ale lăcașului de cult sunt: N 45.631665; E 22.850288, dar chiar dacă nu aveți GPS sunt foarte multe indicatoare către mânăstire. Drumul din Silvașu de Sus se îngustează și nu este în cea mai bună stare, iar pe ultima lui parte are destule gropi.

Cu aproximativ 1 km înainte de a ajunge la mânăstire, pe marginea drumului, de o parte și de alta, sunt înșirate tot felul de tarabe unde se comercializează în mare parte suveniruri, dar și produse alimentare și băuturi alcoolice / răcoritoare: mici, cârnați, pui, kurtos kalacs, bere, suc, etc. Da, ați citit bine, produse alimentare servite pe marginea drumului, nu știu ce calitate pot avea aceste produse, dar mie nu-mi inspiră încredere. Concluzionând, aspectul creat de amplasarea haotică a acestor tarabe nu este deloc plăcut.

Pentru a scoate și mai mult în evidență spiritul întreprinzător al localnicilor, trebuie să spun că pe tot acest traseu sunt foarte multe unități de cazare, unele nou construite, altele sunt case mai vechi transformate în pensiuni. Dar ceea ce turistul va remarca cu siguranță, este densitatea mare de florării, iar la toate se vindeau doar flori la ghiveci. La vizita anterioară numărul acestora era considerabil mai mic.

Mânăstirea Prislop este situată într-un cadru natural deosebit, într-o vale înconjurată de dealuri împădurite. Țara Hațegului nu se dezminte. Întrucât noi am ajuns la mânăstire toamna, am avut parte de un peisaj foarte frumos, când natura îmbrăcase haine ruginii.

Am ajuns în jurul orei 10.00 și întrucât era o zi de vineri din luna noiembrie am găsit cu ușurință un loc în primul sector al parcării amenajate aici. Făcând o comparație cu prima vizită a noastră aici când am parcat mașina pe marginea drumului, pe atunci neexistând o parcare amenajată, existența celor 2 sectoare de parcare am considerat-o un aspect pozitiv. Cu toate acestea, cred că vara capacitatea actuală a parcării este insuficientă pentru numărul mare de vizitatori care trec pragul mânăstirii. Lucrurile merg însă în direcția bună, în sensul că se lucra la amenajarea altor zone destinate acestui scop.

După ce am parcat mașina și am făcut câteva fotografii, ne-am îndreptat către prima poartă mânăstirii, cea zidită. Imediat după ce am trecut de aceasta, în dreapta am întâlnit magazinul cu obiecte bisericești care era foarte aglomerat, oamenii cumpărau lumânări și suveniruri, cred că nimeni nu pleca de la mânăstire fără un suvenir.

În continuare am întâlnit un panou informativ pe care sunt înscripționate câteva informații despre mânăstire, dar și reguli referitoare la comportament și ținuta vestimentară în incinta mânăstirii. Întrucât s-a scris destul de mult despre istoricul acestei mânăstiri și voi posta o fotografie cu panoul informativ menționat anterior, nu voi mai scrie nimic despre istoricul mânăstirii. Cei care doresc să aprofundeze acest subiect, o pot face de aici: arsenieboca.ro/istoricul- ... astirii-prislop.

Am trecut de poarta din lemn sculptat și ne-am continuat drumul pe aleea care duce spre biserica mânăstirii, Imediat după poartă, în partea stângă a curții mânăstirii era un adevărat șantier. Se construia, se renovau anumite clădiri, se turnau alei, sper însă ca aceste construcții / clădiri renovări să respecte arhitectura clădirilor construite anterior.

Biserica una de mici dimensiuni și are o singură turlă pe naos. În micuța biserică am avut avut acces doar în pronaos, unde toată lumea se ruga la două icoane. În naos accesul era restricționat cu o bandă legată de două scaune. Despre biserică doresc să mai adaug doar că mi-a creat impresia că nu este îngrijită, în contrast cu celelalte construcții aflate pe domeniul mânăstirii. Poate că nu ar fi rău să se facă ceva investiții și aici.

Curtea mânăstirii este vastă și foarte bine îngrijită, alei curate, iarba poaspăt tunsă, flori, brazi, tuia, simplificând, un aspect plăcut.

De la biserică ne-am îndreptat către mormântul părintelui Arsenie Boca.

Zian Boca s-a născut la data de 29 septembrie 1910, în localitatea Vața de Sus, lângă municipiul Brad, județul Hunedoara. A fost stareț la Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi la Mânăstirea Prislop. De-a lungul vieții a fost hărțuit de Securitate, fiind închis în diverse centre de detenție. La data de 28 noiembrie 1989, părintele Arsenie Boca, a decedat la Sinaia (aici se retrăsese din anul 1969), fiind înmormântat la Mânăstirea Prislop, după dorința sa.

Ne așteptam să găsim multă lume la mormântul părintelui, dar surpriză, doar 25-30 de persoane și nu cred că am așteptat mai mult de 15 minute până am ajuns să ne rugăm la mormântul părintelui. Trebuie să menționez că în comparație cu vizita anterioară când fiecare persoană stătea cât timp dorea pentru a se ruga, acum există o bună organizare, un agent de pază, un preot și o măicuță vegheau la bunul mers al evenimentelor. Toți oamenii așteptau în liniște să ajungă la mormântul părintelui și nu am văzut nicio persoană să stea mai mult de 30 de secunde să se roage. Bineînțeles, nimeni nu le-a cerut asta, parcă toți respectau o cutumă.

După ce se rugau la mormântul părintelui Arsenie Boca, oamenii erau luați în primire de preotul prezent care îi ungea cu mir, în timp ce măicuța avea grijă ca nimeni să nu lase florile aduse lângă mormânt, acest lucru datorându-se faptului că nu mai era loc, lângă mormânt fiind foarte multe ghivece cu flori aduse de pelerini.

Ca și la prima vizită la Prislop, mormântul părintelui Arsenie Boca era foarte bine îngrijit, înconjurat de crizanteme albe, dar acum este protejat de un foișor din lemn sculptat. Trebuie să adaug faptul că și celelalte morminte erau foarte bine întreținute.

Două lucruri nu mi-au plăcut aici: în jurul mormântului erau mai multe afișe care ne informau că fotografiatul și filmatul sunt interzise. Eu nu prea am înțeles de ce. Al doilea aspect care nu a fost pe placul meu este legat de faptul că în apropierea mormântului sunt doar câteva bănci, locuri insuficiente pentru cei care vor să se reculeagă, chiar și într-o zi lucrătoare de noiembrie.

De la mormânt ne-am continuat drumul prin pădure, urcând pe poteca ce duce spre peștera săpată în stâncă de Sfântul Ioan de la Prislop sau Sfântul Ioan Sihastrul.

Poteca prin pădure este largă până se ajunge la o troiță, după care se îngustează și continuă aproximativ 80 m pe marginea unei râpe, însă accesul se face destul de ușor, poteca fiind mărginită de o balustradă solidă. Accesul în grota de mici dimensiuni se face pe niște trepte abrupte, dar se beneficiază, de asemenea, de sprijinul unei balustrade. În peșteră sunt două icoane la care lumea se ruga, ce-i drept mai mult timp decât la mormântul părintelui Arsenie Boca.

Mânăstirea Prislop este un loc de pelerinaj pentru mulți români care vin aici cu o anumită speranță, dar în același timp reprezintă o sursă de venit pentru multe persoane din zonă (și nu numai), care exploatează mediatizarea care i se face părintelui Arsenie Boca. Să exploatezi o oportunitate de câștig nu e un lucru rău, dimpotrivă, dar mai știu că nu e corect să faci orice pentru a câștiga bani. Fiecare persoană are propriile percepții și sper să nu fiu criticat prea dur pentru aceste afirmații.

Celor care nu au fost niciodată la această mânăstire le recomand vizitarea ei (în niciun caz în zile de sărbătoare sau de weekend), consider că este un loc interesant.

Călătorii frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 3098 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI