Baile Herculane - un loc ce moare incet, dar sigur

TIPĂREȘTE

... Asa cum am spus intr-un review anterior, dupa ce am vizitat situl arheologic Sarmizegetusa Regia, iar mai apoi Orastie, am pornit in jos catre Baile Herculane. Ne-am cazat, pentru doua nopti, la o pensiune de pe malul Cernei si anume Argus (despre care voi scrie ulterior). Ne-am "aranjat"cat de cat si am luat-o la picior prin statiune.

Parte integranta a Parcului National Valea Cernei-Domogled, statiunea este situata intr-un cadru natural de basm, intre Muntii Mehedinti in est si Muntii Cernei in vest, pe Valea Cernei (judetul Caras-Severin). Altitudinea sa de 168 m face ca aerul respirat aici sa fie unul ionizat, ca la 3000 de metri, cu efecte terapeutice exceptionale.

Este un dintre cele mai renumite si mai vechi statiuni balneoclimaterice din tara, punctele sale forte fiind izvoarele termale, cu proprietati curative in afectiuni

reumatologice, nutritionale, neurologice etc. Cele 15 izvoare cu ape minerale hipertermale (cu o temperatura intre 38 si 60 grade) si izotermale, bogate in sulf, clor, sodiu, oligominerale i-au dus vestea locului de acum mii de ani. Posibilitatile de tratament de aici sunt multiple:electropterapie, bai sulfuroase in bazin,kinetoterapie, hidrokinetoterapie, etc. Gratie lor, istoria statiunii incepe inca din anul 102 e. n., cand romanii au pus bazele statiunii. O legenda spune ca aici se retrageau soldatii romani din razboaie si se cufundau impreuna cu caii lor raniti in apele izvoarelor termale. Ca prin minune, ranile se vindecau si toate celelalte afectiuni dispareau ca si cum n-ar fi fost. Astfel au fost puse aici bazele unei statiuni impresionante, ale carei ape au fost denumite "Ad Aquas Herculi Sacras", adica apele sacre ale lui Hercules, statiune ce a reprezentat un important punct de atractie pentru aristocratia Romei antice. Chiar imparatul Marcus Aurelius s-a bucurat de puterea tamaduitoare a acestor izvoare.

De pe vremea romanilor au ramas numeroase vestigii:statui, monede bai termale (la hotelul Roman exista o parte din fostele bai, care sunt inca functionale), tabule votive (ca semn de multumire aduse zeitatilor pentru tamaduire:„Zeilor și divinităților apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimiși ca delegați romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcându-se nevătămați, au ridicat acest prinos de recunoștință”.).

Dupa perioada infloritoare din timpul civilizatiei romane, Baile herculane cunosc o modernizare accentuata in cadrul imperiului austriac, dupa anul 1718 (Pacea de la Passarovitz). Incepe atunci reconstructia si modernizarea baillor termale, a drumurilor, precum si construirea majoritatii cladirilor din statiune, cladiri impresionante care din pacate astazi arata jalnic, fiind intr-o stare deplorabila (dar voi vorbi despre asta mai tarziu). Locul cunoaste o dezvoltare atat de mare incat insusi Franz Josefh, imparatul Austriei, spune in anul 1852, ca localitatea Baile herculane "este cea mai frumoasa statiune de pe continent". Asta nu face decat ca locul sa atraga din ce in ce mai multe capete incoronate:imparatul Francisc I si imparateasa Charlotte, imparatul Franz Joseph si imparateasa Elisabeta, imparatul Iosif al II lea.

Dupa ce imparatul Austriei, Franz Joseph considera ca Baile Herculane sunt demne de vizitat, si sotia sa, imparateasa Elisabeta, numita Sisi de catre apropiati, se indragosteste iremediabil de aceste zone. Ea chiar scrie un jurnal despre acest loc, considerand ca este "o prezenţă distinctă şi încântătoare". Casatorita de mica (avea numai 16 ani), fiind o fiinta rebela, se adapteaza cu greu rigorilor de la curtea imperiala. Numita si "imparateasa fara voie", Elisabeta, o femeie foarte frumoasa si renumita pentru parul sau bogat si lung, era o fiinta nefericita si depresiva, simtindu-se sufocata la Viena. Astfel, se cufunda in poezie, meditatie si calatorii. Pasii o poarta spre Valea Cernei, pe care o considera ideala simtirilor sale. Se plimba ore in sir prin galerii si imprejurimile statiunii. Cu suverana Romaniei Carmen Sylva (sotia lui Carol Hohenzollern), care o vizita des, s-a imprietenit repede, intrucat aveau hobby-uri comune:religia, filozofia, poezia, locurile frumoase. Mergeau impreuna prin sat, stateau de vorba cu oamenii, ii intrebau despre portul popular purtat de catre acestia.

O legenda spune ca, ajungand intr-un loc cu o panorama superba asupra statiunii si a masivului Domogled, a dorit sa ia masa acolo. Peste noapte, s-a construit o cabana special pentru a-i indeplini dorinta.

Baile Herculane nu a fost singurul loc iubit de catre Sisi, ea vizitand Oravita, Marila (unde aerul puternic ozonat era un bun remediu pentru afectiunile pulmonare) si Sinaia. In Oravita, in fata bisericii romano-catolice, se gaseste un monument inchinat acesteia.

Se pare ca a botezat si fiica unui cioban din Herculane, marturie stand certificatul de nastere al fetei (Veta-dupa Elisabeta).

Sfarsitul ei a fost tragic, la doar 44 de ani, fiind ucisa miseleste de catre un anarhist italian, al carui scop initial era sa-l ucida pe ducele de Orleans. A ramas astfel in istorie ca fiind "una dintre cele mai iubite si admirate figuri feminine ale imperiului austro-ungar".

Cam asta despre istoria locului...

Acum sa purcedem la o plimbare...

Am trecut Cerna si am ajuns in zona turistica a statiunii, impanzita de hoteluri inalte, impozante, dar intr-o stare deplorabila, in mare parte nefunctionale. Nu mai au nimic de oferit, nimic din vremurile bune de odinioara, cand iti trebuiau relatii pentru un loc de cazare. Statiunea moare incet, dar sigur.

O multime de vile, construite haotic, la voia intamplarii, inghesuite, cu singurul scop de a scoate bani, terase cu o muzica asurzitoare, cladiri parasite... si totusi plin de lume... Un furnicar era pe strazi. In special oameni de varsta a doua care, cu bruma de pensie pe care o au, vin aici sa se trateze, pentru ca apele termale nu au disparut. Noi nu mai stim sa le apreciem, noi nu mai stim sa dam valoare locului.

Am intrat intr-un magazin, in scopul de a cumpara o inghetata sau ceva... Credeti-ma, nu am putut lua nimic. Locul ne-a inspirat lipsa de igiena... produse cazute de pe rafturi sau puse de-a valma. Pana si acolo domina lipsa de respect.

Am lasat in urma galagia statiunii si am pornit spre partea veche a locului, partea imperiala. Aici, soc total. Auzisem ca toata zona e in paragina, dar nu ne asteptam la asa ceva. Cladiri vechi, impresionante prin prisma arhitecturii, acoperite sau nu de panze rupte si murdare, stau marturie a trecerii unui imperiu mare pe aici. Pentru ca da, cladirile sunt absolut frumoase, dar de mult timp parasite si lasate se degradeze pe zi ce trece. Am inteles ca a fost cumparat cazinoul si ca se restaureaza. Nu se vede inca nimic.

De o parte si de alta a Cernei, zidurile stau mute si asteapta... oare ce? Se pare ca nimeni nu pare interesat sa se apuce de treaba, sa invie acest paradis de odinioara. Palatul ce gazduia familia regala austriaca are aceeasi soarta... nepasarea, uitarea. Picturile de pe pereti, amforele frumos sculptate, decorul de pe ziduri incearca sa te duca in acele timpuri, dar parca nu pot. Socul este mult prea mare. Am vizitat sute de cetati, biserici sau cladiri vechi, peste care au trecut ani, razboaie, asedii, si am fost incantati. Aici nu ne-a lasat indolenta celor abilitati sa ne inchipuim cum se desfasurau serile de bal din marea sala de ceremonii, cum se plimbau ducesele prin zona, cum isi fluturau evantaiele mari. Pacat ca asa ceva moare...

In centru, doar statuia impozanta a lui Hercule parca aminteste ca locul era maret. Stiti? ciudat... nu leul din Nemeea, nici Hidra din Lerna, nici iepele lui Diomede sau celelate munci la care a fost supus Heracle l-au ucis... Noi, oamenii, am reusit. Noi prin tot ceea ce intreprindem sau prin ceea nu nu intreprindem.

Mai sus, gasim o alta cladire deosebit de frumoasa-sala de mese a soldatilor si, in capatul strazii, biserica romano-catolica. Ne prinsese noaptea. Cladirea era insa luminata. Am bagat sfiosi un cap inauntru si am descoperit cu uimire cum doua persoane pictau de zor zidurile. In sfarsit, cineva face ceva!

La intoarcere, am intrat in hotelul Ferdinand, de fapt in gradina din spate a acestuia. Frumos amenajata, cu banci si mese de lemn, cu o cadere mica de apa amenajata, locul este o oaza de liniste si relaxare. Te face parca sa uiti de ceea ce este afara. Deci se poate!

"PUNCTE TURISTICE

Turistul care sta mai multe zile si incearca sa viziteze punctele turistice se simte incurcat cand afla ca acestea sunt aproape inepuizabile: pesteri, grote, izvoare, statui, cascade, chei, pavilioane, terme, temple, marturii istorice, platouri etc. Cu fiecare zi ce trece poti patrunde in lumea vrajita a locurilor, cu fiecare zi ti se dezvaluie noi si noi minuni care nu pot decat sa incante. De exemplu la 7 km de statiune se afla o piscina olimpica cu apa termala numita "Sapte izvoare" in mijlocul muntilor. Pot fi vizitate: Platoul Austriac, Pestera lui Serban, Cheile

Tasnei, Moara racilor, Termele Romane, Apartamentele Reginei Teresa, primul lift hidraulic din Europa, Sfinxul Banatean. "... Cam asa suna reclama locului despre care povestesc. Suna frumos, locul este mirific si merita vizitat, eu nu incerc sa-l denigrez, ci doar sa atrag atentia asupra unui aspect. Poate doar venind aici intr-un numar cat mai mare, putem readuce la viata un loc uitat de autoritati si investitori.

Am plecat mahniti spre camera mica a pensiunii, de unde am auzit pana tarziu in noapte o muzica ingrozitoare. Norocul nostru ca eram obositi si, facand abstractie de tot, am adormit cu gandul ca maine ne asteapta o alta aventura... plimbarea cu barca la cazane, pe Dunare...

---

VIZUALIZĂRI: 2401 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI