Cetatea Fagarasului

TIPĂREȘTE

Cuvant inainte

Daca pana in secolul XVII, cetatile si castelele erau cele mai sigure locuri de locuit din lume, desi adeseori ele au fost tinta atacurilor barbare, locuri ce erau aparate doar de niste ziduri groase si santuri cu apa, dupa acesti ani, orasele s-au extins mult, dincolo de ”vechile ziduri”, devenite doar niste simple suveniruri istorice iar aparatorul cel mai statornic al cetateanului, a devenit “legea”. Lucrurile au evoluat, a aparut o “Carta a drepturilor omului” care garanta dreptul la viata, la libertate, la munca si la libera miscare pentru orice om si pedepsea aspru orice forma de ingradire a acestor drepturi. Atacurile hoardelor barbare au incetat. Au aparut serviciile de paza, de jandarmi, de pompieri, de salvare, care se ocupau de linistea si siguranta cetatenilor. Apoi, in secolul XIX, a aparut si revolutia tehnico-stiintifica, adica electricitarea, apa curenta, canalizarea, vaccinurile, antibioticele si multe alte inventii ce-au ameliorat si schimbat flagrant viata oamenilor.

Cetatea Fagarasului

Unul dintre serviciile la moda din acea vreme de demult (secolele XVI-XVII) era si cadoul de nunta. Intre marile familii de nobili, baroni si baronese, se incheiau aliante pentru prezervarea averii. Pe-atunci, inca nu se inventasera nuntile “cu strigare”, larg raspandite pe la noi. Printul soptea doar o singura fraza... "Iubita mea, daca vei dori sa fii nevasta mea, cetatea aceasta va fii a ta! ". Intrebare la care tanara mireasa raspundea mai intotdeauna (de preferinta cat mai) batranului print, simplu si cat mai fulgerator. "Da! ".

Cetatea Fagarasului a fost oferita ca dar de nunta Annei Bornemisza, descendenta unei familii de nobili unguri, atunci cand s-a maritat cu principele Transilvaniei, Mihai Apafi I. Familia Bornemisza era una din cele mai bogate familii ale Europei, vestita colectionara de opere de arta si de “castele”. Castelul lor din Gurghiu ce adaposteste parcul dendrologic din valea Gurghiului, mai exista si astazi, chiar daca fortareata castelului, situata pe o culme din mijlocul parcului, a fost rasa de pe suprafata pamantului, de catre armatele austriece.

Istoric

Sa vedem ce zice Wikipedia despre cetate.

Constructia cetatii Fagarasului a inceput in anul 1310. Cercetarile arheologice si lucrarile de restaurare, ne dezvaluie faptul ca inaintea “cetatii de piatra”, exista, pe perimetrul actualei cetati, o cetate din pamant si lemn. Dar, atacurile tatarilor din 1241, se pare ca au facut cetatea din lemn si pamant, “una cu pamantul”. Dar cetatea a fost refacuta si a devenit resedinta nobiliara si princiara, fiind locuita de principele Mihai Apafi. Pozitia strategica (intre Brasov si Sibiu) a acestei cetati, al carei scop era, in special militar, i-a crescut valoarea Principele Gabriel Bethlen i-a acordat prioritate fata de cetatea Alba Iulia in refacerea fortificatiilor. Domnitorul Mihai Viteazul a considerat-o ca fiind o importanta “cetate de scaun”. Prima atestare documentara a cetatii de piatra, dateaza din 1456 si a fost emisa de catre Iancu de Hunedoara. Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei, este unul dintre cei mai importanti constructori ai cetatii Fragarasului. In anul 1623 el lanseaza un plan de fortificatii, la care au lucrat 1500 de iobagi “full-time”, organizati in trei schimburi. Mai pe romaneste zis, se lucra “non-stop”, “zi-lumina si noapte-intuneric”. Lucrarile de modernizare au continuat si sub Gheorghe Rakoczi, principe al Transilvaniei. Intre anii 1631-1648, Fagarasul a devenit o adevarata capitala a principatului Transilvania. Dieta transilvaneana s-a reunit aici de mai multe ori.

In timpul celor doua razboaie mondiale, (1918-1948), cetatea a fost garnizoana a armatei române. Din 1918, cetatea a fost, pe rand, lagar pentru rusi, adapost pentru polonezi sau inchisoare pentru detinutii politici. In prezent, cetatea, simbol al orasului Fagaras, considerata de Nicolae Iorga drept “o podoaba a tarii”, este larg deschisa tuturor turistilor.

Hai-hui prin cetate

Cetatea Fagarasului se afla in mijlocul orasului, langa o mareata catedrala cu cupola aurita, in plina constructie, ce a suscitatat, prin “mass-media” locala, numeroase comentarii... ”Pai, de ce avem noi mai multa nevoie in urbe, de locuri de munca sau de o catedrala cu tichie de aur? ”... Realitatea e ca, la fel ca si alte orasele monoindustriale, Fagarasul, traverseaza o perioada economica grea.

Intrarea in cetate se face printr-un parc, dupa ce-ai traversat un larg sant cu apa marginit de salcii. Santul circular este o inventie medievala excelenta, ce marea sansele de castig ale asediatilor si le diminua pe cele ale asediatorilor. Pai cum? Simplu. Inainte de atac, in momentul in care lipeai urechea de pamant si-ti salta si timpanul de la urechea opusa, era semn ca tatarul sau turcul nu e departe, doar la vreo jumatate de zi de galop. Era momentul sa se adanceasca santurile din jurul cetatii la cel putin 2 metri si sa se verifice grosimea namolului de pe fundul lui, care era cam de inca o jumatate de metru. Va dati seama ce bucurie pe aparatorii cetatii, care, atunci cand adversarul traversa santul cu apa si namol, cu scari lungi in spate sau doar cu archebuza si saculetul cu praf de pusca ridicate deasupra capului (polimerii protectori ai prafului de pusca inca nu se inventasera), devenea o excelenta tinta pentru strajerii din cetate. Astfel, doar acest sant cu apa, reusea sa reduca mult efectivele dusmanilor.

La intratea in cetate se afla un monument al rezistentei anticomuniste. Stim cu totii ca multi romani n-au suportat comunismul si s-au retras in muntii Fagaras, de unde au inceput un fel de incrancenata lupta de rezistenta.

Cetetea e foarte mare. Zidurile sunt inalte si groase. Curtile interioara si exterioara, la fel, sunt spatioase. In interior, fara ghid, nu afli multe, noroc ca mai sunt si cateva panouri indicatoare. Ajung in fata Turnului Rosu. Dimineata tocmai plecasem de pe esplanada turnului Alb din Brasov si iata-ma langa Turnul Rosul din Fagaras. In cetate, intr-o incapere, e un muzeu. Vad cateva ustensile de tortura. Chiar si pentru strajerii cetatii, regulamentul era strict. Pentru abateri grave, in special pentru nesemnalizarea atacurilor inamice, pedeapsa era streangul. Doua “spanzuratori” atarna falnice in curtea din spate, pe fundalul unui cer de vacanta grecesc. Vai ce mult s-a schimat lumea in 5 secole! Poate ca e bine sa ne amintim uneori si de acesti “oameni ai cetatii”, care au rezistat cu bine invaziilor barbare si-au pregatit societatea noastra de azi. Azi, cand vara, o pornim, nu indoielnici spre a cuceri alte lumi ci linistiti, spre un pisc inzapezit sau spre un tarm de mare, invaluit de mangaierea razelor de soare.

Ne invartim mai bine de-o ora prin cetate, prin camarutele, coridoarele si salile ei. Ca marime, cred ca dupa cetatea Hunedoarei si cea din Alba Iulia, cetatea Fagarasului e pe locul trei.

Cetatea e bine conservata dar zidurile de aparare mai pastreaza inca ceva din ruina vremii. Cel mai frumos e sus, pe bastioane si pe ziduri. Esti foarte sus, te simti important, intreg orasul e la picioarele tale. Zidul e greu de urcat dar si greu de coborat. Acolo sus, te simti in siguranta, cetatea era dotata si cu tunuri. Jos, vezi cateva lebede plutind pe canalul din jurul cetatii. Pe ferestrele inguste sapate in zidul gros, vezi cateva masini, un BMW, Logan-uri, pizzerii, cafenele, kebaberii, tineri in bermude iesiti la plimbare cu o inghetata in mana. E august, e canicula. Intorci capul, privesti in curte, vezi esafodul, te infiori. Acolo jos e trecutul, dincolo de zid, e prezentul. Dincolo de zid, la o distanta de nici 30 de metri, e o alta lume. La Fagaras, puteti parcurge 5 secole in 5 minute.

La un moment dat, in cetate intra un cuplu de tineri, proaspat casatoriti insotiti de dom’soarele de onoare (de obicei mai frumoase decat mireasa). Se fac fotografii de nunta. Am mai vazut nunti facute in perimetrul cetatii, la Apahida, la Castelul Haller din Cetatea de Balta, la cetatea Slimnic...

Daca o fii sa ma-nsor vreodata, vreau si eu aici! As avea numai avantaje. E-n mijlocul tarii. In curte, e loc destul, incap chiar si cei 50.000 de uzeri de pe sait. (Cred c-ar fi o nunta de “Guiness Book” sau ca-n basmele lui Petre Ispirescu). Plus ca si megacatedrala cu tichie aurita, e la doi pasi. Noroc curat!

Preturi si program

Preturile de la intrare -15 lei adulti, 7 lei copii. Program de functionare, sezon - Marti-Vineri 8-17, Sambata-Duminica 10-18, extrasezon, aproape acelasi. Luni inchis. La grup de peste 15 persoane, se poate cere si un ghid.

---

VIZUALIZĂRI: 2202 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI