ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 21.06.2012
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Ramnicu Valcea
ÎNSCRIS: 05.08.11
STATUS: PREMIUM
DATE SEJUR
JUN-2012
DURATA: 2 zile
familie cu copii
PREȚ 100lei ?
FĂRĂ transport
"ECHIPA" A INCLUS:
3 AD. + 2 COPII -- v: 2,5 ani si 4,5 ani

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
100.00%
Încântat, fără reproș
CAZARE [camere etc]:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
99.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

La pas prin Avrig şi împrejurimi

Sus la munte, sus la munte - Cabana Barcaciu

TIPĂREȘTE

A fost un cantecel pe care Buni ni l-a cantat pe tot parcursul urcusului pe munte:

Ciobanasului îi place

sus la munte, sus la munte la izvor,

liber şi să fie-n pace

al naturii, al naturii domnitor.

Unde printre stânci bătrâne

curg izvoare cristaline,

jos la codru, jos la codru-nfloritor.

(trilulilu.ro/muzica-diver ... asului-ii-place pentru varianta integrala si audio, se canta mult mai lin, dar e... pe-acolo)

Increzatori in fortele proprii, dupa o dupa-amiaza si noapte fara repros campati intr-o poiana de pe Valea Avrigului (vezi impresii), ne-am impachetat cortul si cele necesare traiului (numarand trei rucsaci biiiine indesati) si ne-am inhamat la urcusul serpuit spre Cabana Barcaciu (http://www.barcaciu.ro/).

De la Poiana Neamtului (poiana-neamtului.ro) se urmeaza traseul marcat cu o cruce rosie, este indicator imediat dupa Poiana, se tine drumul drept, nu cel ce urca prin stanga, cu o panta destul de abrupta.

Drumul este forestier o bucata, vre-un km, bun si fara panta semnificativa, chiar ne-a parut rau ca nu am tras masina mai aproape, sa mai scutim din picioare, ne-ar fi folosit mai ales la intoarcere. Dar am zis sa pornim de la inceput in spirit corect, fara sa trisam. Dupa acest km incepe urcusul, prin padure, drumul devine impracticabil pentru roti (ma rog... pentru 4 roti).

Sunt diverse bucati ce traverseaza poteca (inca larga) taiate de paraie, se facuse cam noroi, poate si datorita traficului produs de mareata turma de oi ce ne-a delectat privirile in seara precedenta, le urcau pe munte. Odata cu noi au urcat alti oameni cu provizii in desagi, spre stana, pe cai (vreo 6-7), ne-au depasit repede. Copiii s-au amuzat foarte tare deoarece in desagul fiecarui cal se afla si cate un catel, li se vedea doar capul, nu am inteles de ce nu mergeau pe picioare! :)

Am traversat un parau (cel ce strabate intreaga Vale presupun), pe un pod sanatos din barne de lemn, pe unde traversasera si caii, poteca s-a ingustat remarcabil, a inceput urcusul. Traseu inca lejer dar care impunea pauze dese, mai ales pentru doza de "energie si avant", Buni avea o punguta magica cu bomboane din acela simple si foarte tari, cu diverse arome, zahar pur :) maaare atractie pentru copii, cereau necontenit.

Inainte sau dupa podul peste parau se afla un indicator care spune ca in sus, spre Barcaciu, mai avem doua ore, in jos, spre Poiana Neamtului, 15 minute, noi facusem aproape o ora de cand trecusem pe langa Poiana! Dar eram in forma, nu aveam graba, stiam ca va fi un traseu de durata. Cu echipa data (doi copii mici), ne alocasem chiar si 10 ore pentru dansul, daca ar fi fost nevoie.

In continuare a mers foarte bine, poteca mai larga sau ma ingusta, portiuni mai pe marginea rapei sau largi pe coama dealului, nu ne-au pus absolut nici o problema.

Padurea incredibil de frumoasa, o placere sa o strabati, iar portiunile largi, de pe coama dealului... pur si simplu de poveste!

Am facut pauze de cateva minute cam la fiecare 10 minute, copiii au mers pe picioarele proprii intreg traseul.

Exact la jumatatea traseului, daca urmati marcajul (ceea ce recomand), pe o poteca ingusta, este un izvor micut de unde se poate alimenta cu apa, merita facut acest lucru deoarece odata trecut podul peste parau, poteca tot urca si nu se mai intalneste cu nici o alta sursa de apa, pana sus la Cabana Barcaciu.

Acest lucru ni l-au spus bunicul din Medias, care ne depasise putin mai devreme, impreuna cu nepotul sau (de 7 ani). Aveau un pas mult mai vioi decat noi dar ne-au asteptat langa izvor sa ne atraga atentia ca nu mai gasim apa pana sus, am apreciat foarte mult gestul.

Aici am facut o pauza mai lunga de 15-20 min, am mancat ceva, am umplut sticlele.

La pauzele scurte nu se recomanda sa va opriti mai mult de cateva minute, se pierde ritmul, se racesc muschii, demarajul este cu atat mai greu. Nici nu se recomanda aportul de lichide in timpul mersului, ci in pauze, si nu cand sunteti transpirati, defapt este bine sa nu transpirati/gafaiti absolut deloc, trebuie un pas lejer care sa va permita sa urcati fara nici un discomfort, oricat de lung ar fi traseul. Dozarea efortului este extrem de importanta, si pentru cei experimentati dar mai ales pentru incepatori (ca mine), sau copii :)

Dupa inca o bucata, am gasit un alt indicator care spunea ca mai avem 40 de minute, padurea se cam termina, incepeau niste zone insorite, defrisate, incepeau sa se vada bine crestele maiestoase din jur.

Putin mai sus inca un indicator, 15 min pana la cabana. Odata trecuti deasupra varfurilor ultimilor copaci, a inceput sa ni se deschida perspectiva asupra Platoului Transilvaniei, era... de nedescris, ne-a sters orice urma de sudoare de pe frunti sau durere din muschi.

Am facut nenumarate fotografii, atat cu varfurile muntilor, din "deal", cat si cu ce se vedea "in vale", dar pe masura ce urcam, peisajul devenea si mai incredibil, iar pozele precedente ramaneau fara valoare.

Totul a culminat cu ajungerea in poiana din fata cabanei, care a aparut pe neasteptate, cam... dupa colt :) Singurul lucru care ne-a atras atentia a fost baietelul care ne astepta nerabdator si ne facea semne cu mana. El si bunicul sau facusera mai putin de doua ore de la Poiana Neamtului! mersesera mai de-a dreptul, nu pe poteca marcata si nu cu multe pauze, asa ca noi. De... experienta si antrenamentul se vad, noi facusem aproape 5 ore, dar eram foarte ok, nu ne fortasem, totul fusese intr-un rimt foarte placut si relaxant.

Poiana din fata cabanei ne-a aprut foarte brusc in fata, dupa un palc de brazi falnici. Ajunsesem pe muchia Scarisoarei, la 1550m altitudine.

Cam stiam cum ar trebui sa arate cabana, vazusem imaginile de pe site-ul ei, ceea ce nu se precizeaza acolo este perspectiva asupra vaii si muntilor din jur. Iti taia respiratia pur si simplu, din pacate fotografiile mele au surprins mult prea putin din farmecul locului. Trebuie neaparat mers si vazut acolo, respirat, trait. Daca aveti timp si un dram de antrenamen, si dragoste pentru munte, mergeti si traiti locul acela, nu poate fi descris in cuvinte, poate fi doar simtit.

Acolo totul foarte simplu si oarecum familiar, nimic nu te ingradeste. Doamna Mariana ne-a onorat cererea de zeama calda si tare bun a fost borsul de pui, servit in cani mari, in camera cea racoroasa, cu multe prici-uri.

Au 60 de locuri de cazare in total, impartite pe camere separate, mansarda sau prici-uri, eu le-am vazut doar pe cele din urma, super-decente.

Dupa cateva informatii schimbate deja ne simteam de-ai casei. Am iesit din nou afara, in soarele aproape dogoritor, era trecut de ora 15. Cat mersesem prin padure beneficiasem de umbra placuta a acesteia, odata incheiata aceasta bucata de traseu, soarele ne cam pleostise.

Ne-am inviorat cu apa rece, voios curgatoare la spalator, in imediata apropiere a cabanei. Toaletele sunt ireprosabile, zona spalatorului frumos si oarecum recent amenajata, cu scanduri sanatoase de lemn proaspat si parfumat.

Peisajul minunat te invaluie din orice unghi, in orice pozitie gasesti un nou detaliu, un nou varf maiestos ce te tine tintuit cateva secunde, cu respiratia oprita de admiratie.

Domnul Mihai era "prin curte", ne-a raspuns cu amabilitate la orice intrebare am avut. Ne-am ales un locsor mai retras pentru amplasat cortul, sa nu fim chiar in mijlocul drumului/poienii/privelistii.

Ne-am grabit cu intins cortul pentru ca-i consideram extenuati pe copii, dupa ce mancasera am crezut ca vor cadea lati. Surpriza a fost insa de partea noastra, amandoi au refuzat sa doarma, erau de o veselie si energie debordanta.

Atunci ne-am scos plasele si am inceput sa culegem muguri de brad, ca doar acesta fusese scopul major al excursiei.

Mugur si vegetatie aveai de unde alege, imprejurimile cabanei erau pline de braduti mai mari sau mai mici (datorita defrisarilor), foarte la indemana, am fi avut "treaba" pe acolo o saptamana incheiata daca ne-ar fi permis timpul, si mai ales daca ne-ar fi dat si un magarus la vale, sa ne duca kilele capturate, pana la masina.

Ni s-a atras atentia respectuos, sa nu lasam gunoaie, ca "acolo nu vin gunoierii" :) zona era de o curatenie deosebita. Este ciudat cum remarci acest lucru doar daca iti propui in mod deosebit, in schimb gunoaiele intalnite din abundenta, in locuri in care nu ar avea ce cauta (nu ca ar avea ce cauta in vre-un loc) te dezgusta foarte tare.

Am gasit si "pere de brad", conuri rosii de brad, ce apar uneori in aceasta perioada, se gasesc foarte rar (aici erau din abundenta dar greu de ajuns, doar in brazii inalti) si siropul facut din ele se spune ca este mult superior celul din muguri de brad, ca si efecte terapeutice.

Mai sus de cabana, cam 40 de min de mers, se afla un platou despre care ni s-a spus ca abunda in bujor de munte, planta minunat de parfumata si la fel de folositoare ca si mugurul de brad. Din bujor dar si din mugur, se pot servi diverse licori mult laudate, preparate la cabana: vin, ceai, posibil si altele. Noi nu am mai urcat pana la bujor, nu ne-am incumetat, am zis ca e mai bine sa ne masuram corect puterile.

Am bananait pe acolo toata dupa-amiaza, care ni s-a parut nesfarsit de lunga. Atata liniste si pace...

Copiii s-au alergat foarte mult, au admirat magarusii, s-au antrenat cu cainii, s-au leganat in balansoarul frumos sculptat din barne sanatoase de lemn, s-au cocotat pe o "scara" ce insemna stinghii de lemn batute in cuie, sub forma de trepte, intre doi brazi crescuti in paralel, din aceeasi radacina. Trebuia sa fim mereu cu ochii pe ei, sa nu se urce cat nu eram in zona, putea fi periculos daca alunecat si cadeau, si era greu sa-ti departe de locul acela :)

Restul... imprejurimile incredibil de frumoase, aerul curat. La soare te bronzai bine, cand te ascundeai la umbra, dupa cateva minute ti se facea rece si iar cautai soarele, tot asa. Pana spre seara, pe la 18 si ceva cand am zis sa le mai dam ceva de mancare la copii sa nu cumva sa adoarma nemancati, din nou ni se parea ca sunt obositi.

Am scos din traista cele de-ale gurii, ne-am insirat pe una din mesele din apropierea cabanei. Am pus de ceai, in locul special amenajat pentru foc, cu absolut toate cele necesare traiului. Am mancat, cu ochii tot la peisajul magnific din vale, sau la cel din deal, cabana chiar are o pozitie cum eu rar am mai vazut sau mi-am putut imagina.

Tot cald si soare, noi ne asteptam ca deja sa se apropie de asfintit de acum, soarele era insa binemerci. Dupa masa copiii din nou vioi, s-au luat iar la intrecere cu magarusii, noi am mai bagat cate o portie de muguri, constienti fiind ca de dimineata nu mai aveam timp de asa ceva.

Incepeau sa coboare, de pe creste, diversi plimbareti, care mai in forma, care mai rupti de efort, povesteau cat e de frumos pe acolo. Eu priveam cu jind dar nu aveam curaj, poate la o data viitoare, cand voi fi mai antrenata.

Copii inca se jucau, incepea sa se vada oboseala pe ei dar refuzau orice incercare de a se pune la orizontala, chiar l-am leganat cateva minute in balansoar, pe cel mic, nu a adormit, spre surprinderea noastra, mergea insa cam inpleticit, pe 5 carari, si abia isi mai tinea ochii deschisi, dra se prezenta ceva mai bine.

Incepeau sa serveasca cina, la mesele din aer liber, era o forfota foarte placuta. Vreo 30 de oameni care se tot perindau pe acolo, in diverse stadii ale pregatirii pentru seara.

Buni s-a cazat la unul din prici-uri. Nu aveam unde si nici nu avea rost sa mai caram extra-amenajari de dormit si pentru ea, noi tinusem cu tot dinadinsul sa dormim in cort acolo, in ciuda bagajului care a fost destul de maricel.

Buni ne-a spus ca din cele 24 de locuri la prici (30 de lei pe noapte), mai ramasesera libere doar vreo 5-6, era noaptea de sambata spre duminica.

Spre ora 21, tot lumina, soarele mai scazuse in intensitate si isi definea traiectira incetisor spre vest, chiar in fata noastra, peste Transilvania. Copiii incepusera sa chitaie ca iar le e foame, rezistasera mult peste asteptarile noastre, data fiind ziua incarcata si trezitul de la 6 dimineata. Am comandat la cabana cate o friptura de pui/porc cu piure (probabil instant dar deosebit de gustos, Buni spunea ca e posibil sa fie facut cu lapte de magarita). Cele 3 portii au fost suficient de mari cat sa ne sature pe toti, si foarte gustoase.

Am mai pus cate o bluza pe noi si ne-am indreptat spre cort sa amenajam de culcare, cat inca era lumina, racoarea se lasa incredibil de repede, cu aceeasi viteza cu care cerul se colora in nuante fantastice. M-am bucurat de apus printre picaturi, in timp ce imbracam copiii si pregateam rucsacii sa-i ia Bunii in cabana, sa nu ne incurce peste noapte.

Apusul a fost unul din cele mai frumoase pe care le-am vazut. Racoarea s-a lasat peste noi de incepusera sa ne clantane dintii, am mai alergat in deal sa mai fac o ultima poza la dunga rosiatica ce se vedea peste munti. Cand m-am intors la cort, baietelul adormise cu nasul la intrare, admirand luminile orasului (Sibiu presupun) ce incepeau sa sclipeasca abundent in zare. Domnisoara a cerut poveste de seara, a adormit dupa primele 3 fraze :) sotul putin inaintea ei :)

Eu am mai ramas cu ochii pironiti inca vreo jumatate de ora, nu-mi venea sa trag fermoarul la cort, mai erau cativa turisti care ramasesera pe prispa cabanei, ori de vorba la o cana cu ceva incalzitor, ori tot sa admire peisajul. Presupun ca toti erau la fel de obosoti ca si mine, dar freamatul simtit in suflet, in fata unui asemenea spectacol, te facea sa vrei sa mai poposesti, sa faci in asa fel incat sa mai stai putin, sa mai imprimi in tine inca putin din magia acelui loc.

Pe la un moment al noptii, am... dat putin cu nasul pe afara, pentru diverse nevoi, baietelul a exclamat un "Ooooo... " prelung, la vederea stelelor si a luminilor orasului, ce sclipeau necontenit, era cu ochii atat de mari incat mi-a fost teama ca nu va mai adormi dupa, insa nu a fost cazul.

Noaptea a fost ceva mai calda decat precedenta, nu ne-a mai inghetat nici un membru, nu ieseau aburi din gura, 12 grade au spus cei de la cabana. Poate ne mai aclimatizasem si noi, sau poate faptul ca inchisesem complet cortul a contat mai mult, oricum super-meserias cortul cel nou, deja si-a scos banii.

De dimineata ne-am trezit inaintea copiilor, in sunet de talanga de magarusi :) Deja era lumina bine, soarele cobora frumos pe creste, din spatele nostru, in jumatate de ora ajunsese peste cabana si cort, era in jur de 7 si jumatate, au inceput sa miste si copiii.

Buni deja mai culesese diverse, mai greu cu somnul de la o varsta incolo :)

Am scos de prin desagi si ultimele ramasite pentru micul-dejun, am mai pastrat ceva nuci, migdale si curmale pentru pauza de la coborare, plus bomboanele cu "energie si avant" :) Am pus si de ceai, cu frunze de zmeur de data asta, culese tot de prin zona, energizant. Cred ca am facut vreo 3 gamele (3L), o parte l-am baut acolo, o parte am luat la noi. Mai bine ceai cald cu miere decat apa rece de izvor, copiii erau cam muciosi la plecarea in excursie, stare care nici nu s-a vindecat dar nici nu s-a agravat.

Coincidenta sau nu, tot in jur de 9 si jumatate am fost cu rucsacii in spate, am multumit frumos si ne-am luat ramas bun, promitand/u-ne ca vom reveni, cel mai tarziu la bradul de vara viitoare.

Incepeau sa soseasca grupuri din vale, au ajuns cateva pana sa plecam si ne-am mai intalnit cu inca multe pe drum, deci duminica era zi de preumblat pe acolo! Numai bine ne orientasem noi, cat sa nu picam in agitatie.

Toata lumea se mira si ne felicita cand ne vedea cu copii asa mici pe acolo, mai ales ca le spuneam foarte mandrii ca au mers tot drumul pe picioarele lor.

La vale a mers ceva mai repede, "doar" 3 ore, dar mult mai solicitant din punctul meu de vedere, de acolo mi se trage febra musculara, ma dureau genunghii deja de la prima jumatate de ora. Pauzele au fost mai putine si mai rare, rucsacul mi se parea de 100 de kg, desi avea probabil doar putin peste 10, din fericire copiii erau veseli si voiosi, ar fi topait din piatra in piatra daca nu-i tineam noi pe traseu.

Pauza mai mare din nou la izvorul de la jumatatea drumului, deja era spre ora 11 si ne tot intalneam cu grupuri, erau foarte neplacut surprinsi afland ca sunt abia la jumatatea traseului. Eu ii tot spuneam sotului sa nu-i mai incurajeze sa urce pana sus, la cum gafaiau... n-as fi vrut sa stiu cu se vor simti zilele urmatoare dupa ce au tras de ei sa finalizeze traseul si sa se si intoarca in aceeasi zi. Faptul ca vedeau copii asa mici coborand de pe munte ii cam monta sa o faca si ei, noi insa abordasem problema cu o mentalitate foarte diferita si cu o organizare care ne-a permis sa facem aceasta expeditie.

Imi aminteam de excursia din septembrie, de la Balea, cand micutii nostri au urcat, din nou pe picioarele proprii, 90% din traseul de la Balea pana in Saua Caprei. Traseu normal de jumatate de ora, pentru cei antrenati, noi l-am facut in aproape doua ore de urcus, ultima parte pieptis, cu toate masurile de precautie luate, cu incaltari adecvate, cu pauze dese, relaxati.

Tot asa, o multime de... pantofari, care gafaiau deja pe la 20% din traseu, si se simteau motivati sa urce, vazandu-ne coborand cu copiii mici de acolo. Nu spun ca nu merita sa faci un efort pentru astfel de experiente dar trebuie sa-ti analizezi bine puterile si sa-ti dozezi efortul. O motivatie gresita sau un calcul deficient iti poate stirbi mult din placerea experientei. Nu are rost sa tragi de tine doar ca sa spui ca ai fost acolo si apoi, eventual sa zaci cateva zile, trebuie sa te bucuri de fiecare moment si sa sti sa-ti accepti si neputinta.

Revenim la oile noastre, pana la urma aceste sfaturi nu pre isi au rostul, cei ce gandesc cum trebuie, o fac si singuri, fara sa le-o spun eu, ceilalti oricum nu pricep ce am vrut sa spun.

In jur de ora 13 am ajuns la masina, ultimul km (de la podul de peste parau, in jos) a fost numai bun pentru destins genunghii chinuiti.

Acum am vazut puzderia de turisti ce aparuse de cand plecasem noi, atat la Poiana Neamtului cat si cu corturi, prin poiene, insa acelasi aer de civilizatie si respect, si pentru natura si pentru semeni.

Ne-am mai tras sufletul, in poiana in care lasasem masina, fara sa ne insiram prea mult. Am mai mancat si ultima masa de pranz pe malul paraului, ne-am organizat toate cele prin masina, de parca incapeau ceva mai greu decat la venire, si dusi am fost.

Copiii obositi, eu estimasem ca vor adormi pana sa ajungem in Avrig, ei bine au adormit in primii doi km :) si au tinut-o tot asa pana la intrarea in Ramnic, ceea ce ne-a dat si noua un ragaz de odihna, oarecum...

Caldura destul de mare, ventilatia cam la maxim pe masina, ne intorceam la altitudini mai joase, unde inteleg ca fusesera declarate chiar zile de canicula cele ce le lipsisem noi de acasa, noua nu ni s-a parut :)

Cand sa ma scobor din masina, in fata casei... ia genunchii de unde nu-s! :) imi cam tremurau picioarele, nu prea mi-a palcut, mi-am revenit destul de repede pe moment, ceea ce nu pot spune si despre luni dimineata, parca daduse trenul peste mine :) cred ca ar fi ajutat sa iau o aspirina ceva seara la culcare, am ignorat insa acest aspect.

Ei... data viitoare voi fi mai antrenata, experienta a meritat cu prisosinta.

Va urez toate cele bune, sper ca v-a placut povestea, primiti si un brat de parfum de tei de la mine! :)


---
Trimis de AndreeaG in 21.06.12 17:39:07
Validat / Publicat: 21.06.12 19:20:41
VIZUALIZĂRI: 9708
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (AndreeaG); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 10350 PMA (din 12 voturi)

ECOURI la acest articol

7 ecouri scrise, până acum

corinutza79 [17.01.13 15:07:08] »

Buna,

Sunt mamica unei fetite de 2 ani si 2 luni, si am dat peste articolul acesta cautand sa vad daca s-a mai incumetat lumea sa plece pe munte cu copilasi micuti. Eu sunt mare amatoare de drumetii si sper ca si fata mea va prinde drag. In ultimii ani nu am mai fost pe munti si imi lipseste, motiv pentru care nici nu stiu daca suntem echipati corespunzator. Echipa noastra ar fi formata din 2 adulti si un copil. Avem un cort igloo de 4 persoane, insa nu are prelata exterioara de protectie - adica ne-a prins ploaia la mare cu el si ne-a cam dat emotii. Copilul nu a mai dormit niciodata in cort, mi-e teama ca ar putea sa i se para foarte ciudat si sa refuze sa doarma acolo, sau sa ii fie frica...

Intrebarile mele sunt:

- ce tip de cort ati avut si cu ce dotari (saci, izopren, etc)

- cum au fost copiii echipati pentru dormit? ... inteleg ca a fost frigut peste noapte.

- ce incaltaminte au avut copiii?

- cam ce ati avut de mancare la voi, in special pentru cei mici?

- Ati mai facut drumetii mai mici inainte, de antrenament? a mea e obisnuita sa ne plimbam fara un scop precis, adica daca mergem in parc ne invartim si 20 de minute in jurul catorva copaci; intelege faptul ca trebuie sa ajungem undeva, atunci cand e vorba de drumuri scurte, dar nu prea stiu la drum lung cat de motivata ar fi... nu prea as vrea sa o caram in spate tot drumul.

M-ar ajuta foarte mult informatiile acestea. Mi-a placut tare mult povestea drumetiei voastre, cu atat de multe detalii, iar pozele sunt foarte frumoase si dau pofta de impachetat lucruri in rucsac si pornit la drum. E cam devreme dar vreau sa fim pregatiti cand va veni vreamea frumoasa!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
AndreeaG [20.01.13 16:07:49] »

Salut Corina!

Ma bucur Ca ti-a placut drumetia noastra, atat de detaliat redata

Special am scris atat de mult, sa foloseasca fiecare ce-i place, din ea, bine... si pt ca in general "vorbesc" mult

Sa-ti traiasca fetita, despre care sunt sigura ca va creste sanatoasa, avad parinti cu asemenea indeletniciri.

Despre cum poate sa decurga... doar voi puteti estima cel mai bine, cunoscandu-va copilul, dar eu spun ca se poate. Evident cu ceva antrenament in prealabil si eventual ceva teste... de anduranta, inclusiv un dormit in cort sau ceva (desi asta nu e maxim de elocvent)

- cort am avut... stai sa ma uit la poze! Igloo de 4, cu prelata. Daca ploua, e aiurea, cel mai sigur va duceti la cabana dar poti lua si o bucata de folie de plastic, subtire, usoara (usor de impaturit si de transportat) sa o puneti peste cort, macar pe varf, in caz ca e nevoie. Oricum se gaseste cazare si acolo, daca chiar e vreo probl. Eu am sunat in prealabil, pt a intreba si de gradul de ocupare si de temperaturile de noaptea. Recomand sa sunati, domnul este doarte amabil.

Am avut 3 izoprene, si fiecare a avut sacul lui de dormit, noi standand, copiii au avut facuti de mine, dar i-am desfacut din fermoare si i-am folosit mai mult pe post de paturi, nu prea stateau inchisi in ei. Nu ne-a fost frig absolut deloc, nici vre-un alt discomfort. De vestimentatie nu mai retin, probabil strampi, extra-sosete, helanca subtire si trening pe deasupra, plus caciulite. Un termos, in care sa aveti ceai cald, pregatit de seara, prinde f bine.

Despre teama sau senzatia de ciudat, iar nu se pot face predictii, sa-i iei macar paturica/papusa/fata de perna preferata, sa se simta cat mai familiar. Puteti sa o adormiti pe afara, la un foc de tabara sau altfel, si apoi sa o transferati in cort. Ai nostrii au fost atat de rupti, de ziua plina, incat nu am avut nici o emotie la partea cu adormitul

- incaltaminte obisnuita, parca adidasi, traseul nu impune absolut nici o dificultate, este doar putin lung, pt ei. Cred ca am avut si cate o pereche de sandale, de schimb. Tot eram eu stresata ca se pot uda sau baga prin noroi.

Nu facusem drumetii atat de lungi, nici macar pe jumatate, chiar imi era putin teama, pt ca in oras, la un drum de jumatate de ora, incepeam sa am dificultati cu cel mic, dar acolo nu a fost absolut nici o problema. Li s-a parut foarte distractiv, pauzele au fost foarte dese, am mers in ritmul lor, fara sa ii grabim, le-am raspuns la toate intrebarile si... ce mai, am studiat cam toate ramurelele si pietricelele de pe traseul acela Dar totul a fost gandit pt ei, de aceea spuneam ca ne alocasem chiar si 10 ore pt traseu, deci inclusesem si varianta de nani de pranz, pe traseu, daca s-ar fi cerut. Dar nici gand de dus in brate, nu s-a pus problema nici o secunda.

Eu zic sa va incumetati! Totul tine de atitudine mai mult, decat de conditia fizica. Emotii am avut si noi dar le-am vorbit din timp despre excursie, i-am pregatit, i-am incurajat constant, pe parcurs, si a meritat 100%.

corinutza79 [20.01.13 22:28:53] »

@AndreeaG: Multumesc frumos pentru raspunsuri. Cred ca ne vom incumeta! Mai creste si ea un piculet pana atunci si ii vom putea explica si mai multe lucruri, si trebuie sa ma gandesc la treaba cu somnul de dupa amiaza - peste care pana acum nu am sarit niciodata.

E o idee buna sa facem un experiment cu cortul, macar in curte la bunici si pe urma sa ii atrag atentia cand mai vedem corturi ca oamenii fac nani acolo: -) Cred ca ideea de a dormi la priciuri cu atatia oameni in camera i se va parea si mai ciudata.

Oricum, cred ca ai dreptate referitor la atitudine, e clar ca daca te incumeti la drum deja te astepti sa nu mearga neaparat totul ca pe roate, dar mai improvizezi din mers. Am un sac de dormit special pentru copii, l-am cumparat second hand cand era bebe, ca sa o pot plimba ore in sir cu caruciorul pe vreme oricat de rece si l-am folosit o gramada. Uitasem ca in realitate e mai mare si ca e conceput pentru camping, acum trebuie doar sa evaluez restul echipamentului.

Va doresc sa fiti sanatosi cu totii si sa mai faceti drumetii la fel de frumoase, si sa ne povestiti si noua aventurile urmatoare!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
AndreeaG [21.01.13 09:11:32] »

@corinutza79:

Cu multa placere!

O sa caut si eu de saci de dormit pt copii. Deja nu mai incap in cei pe care i-am facut eu si altii sigur nu le mai fac Nu stiu de ce aveam impresia ca daca au trecut de 80-90 cm inltime nu le mai gasesc saci (model "de bebe"), dar ei nici mici nu au prea folosit asa ca nu-mi era la indemana ideea.

corinutza79 [21.01.13 10:51:20] »

@AndreeaG:

Cel pe care il am e de la firma Vango - il gasesti daca dai cautare pe net. In Ro nu am gasit la vremea respectiva insa am avut noroc sa il cumpar de la cineva pe okazii cu 50 de lei si am vazut ca au mai multe modele pentru copii. Parca zicea ca l-a adus din UK...

corinutza79 [17.12.13 16:04:35] »

@AndreeaG:

Salut, Andreea!

De ceva timp voiam sa iti scriu, ca pana la urma ne-am luat inima in dinti si in luna august, am fost cu pustoaica la cabana Barcaciu. Intr-un cuvant a fost minunat! Am tinut cont de recomandarile tale si ne-am pregatit temeinic. Singura diferenta este ca pana la urma am dormit in cabana, nu in cort. Traseul nostru a fost urmatorul Sibiu - Avrig - Poiana Neamtului - Barcaciu - Vistisoara - Brasov. Am petrecut doua zile in Sibiu, apoi ne-am plimbat jumatate de zi prin Avrig, iar seara de dinainte de urcus am petrecut-o la Cabana Neamtului, care era in santier, insa am gasit acolo mancare buna si o camera. A doua zi de dimineata, cu un rucsac mare si unul mic pline in special cu merinde si lucruri utile atent selectionate, cu pustoaica echipata si gata de aventura, am pornit la drum. Am facut opriri dese, am facut si popas si am mancat de pranz, si de cateva ori veverita ne-a lasat acadele ascunse pe sub pietre :-) ceea ce a fost mai mult decat motivant. Peisajul a fost superb, vremea buna si insorita, si placerea de a gasi urmatoarele marcaje cu cruce rosie a contat si ea. Am facut 4 ore si jumatate la urcare, si fata a rezistat bine, nu a trebuit sa o caram in brate deloc. Cum ai spus si tu, cabana apare destul de brusc in fata calatorilor, parca ar fi fost de asteptat sa o vedem de departe, insa bucuria a fost si mai mare. La cabana ne asteptau un caine alb si latos si multi magarusi, dintre care doi erau mici de tot si super haiosi. Afine erau peste tot, puteai culege oricat, asa ca am avut continuu cu totii buzele violete :-). Am baut ceai si sirop de muguri de brad, iar seara am facut foc de tabara si am stat de vorba cu ceilalti calatori. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns a fost sa mancam cate o ciorbita, dupa care ne-am cazat la priciuri (in camera cu 6 paturi) si fata a dormit vreo 3 ore si jumatate. Apoi am stat pe iarba, am cules afine, ne-am dat in leagan, am adunat lemne si conuri pentru foc. Fata a stat cu noi la focul de tabara, dupa care a dormit un somn grozav, chiar daca mai erau si alte cateva persoane cu noi in camera. Ziua urmatoare ne-am petrecut-o in poienita din fata cabanei, si am facut si o plimbare de vreo ora si jumatate in sus pe poteca, pana cand am iesit din padure si am putut admira Fagarasul in toata spendoarea. Am fi putut sa mai mergem si mai sus, insa copilul era inca obosit dupa urcusul din ziua precedeta, asa ca am preferat sa ne intoarcem si sa ramanem pe langa cabana. Seara ne-am distrat arucand la cos cu mingea de baschet, insa am avut bafta sa o scap intr-o rapa si am facut o jumatate de ora coborand dupa ea printre copaci si buturugi, si acum mi se pare o minune ca am mai gasit-o, ma gandeam cu groza ca i-am lasat pe bietii oameni fara minge, acolo unde e atat de greu de adus si orice se care in spate sau cu magarusii. Dar spre norocul meu, se oprise intre radacinile unui copac urias, prabusit. Dupa cea de-a doua seara cu foc de tabara, de dimineata, am inceput coborarea, care surpriza, a fost muuult mai grea decat ne-am asteptat. Cea mica nu isi dadea seama pe unde trebuie sa paseasca si isi alegea mereu locurile cele mai grele, iar mie mi-era tot mai greu sa merg tinanad-o de mauta, caci, ca sa ii las ei toata poteca, eu mergeam pe unde era cel mai dificil. Nu puteam sa ii dau nicio clipa drumul la mana, peste tot se putea impiedica sau rostogoli. A doua greseala a fost ca, terminand marea majoritate a proviziilor si bazandu-ne pe faptul ca in doua ore jumate -trei suntem jos, nu am avut la noi decat batoane de musli, biscuiti, ciocolata si altele asemenea, ori fetei i se facuse foame, voia ceva bun, ciorbita, carnita, etc. Ar fi trebuit sa iau ceva la pachet de la cabana. Ultimele 10 minute din traseu le-a parcurs la tati in brate, si s-a linistit numai cand a vazut cabana Neamtului unde din nou am mancat bine si consistent. Coborarea in aceasta formula a durat peste patru ore. Insa a fost tare frumos, ne-am simtit minunat, si as reveni acolo cu cel mai mare drag, oricand. Am facut cunoastinta cu o familie de romani plecati in Canada, care veneau in fiecare an in Romania 2-3 saptamani, si de 10 ani isi petreceau cateva zile an de an la Barcaciu. E intr-adevar un loc foarte, foarte frumos, iar privelistea, linistea si brazii mi-au incarcat bateriile pentru multa vreme.

Multumesc inca o data de recomandari si de articol, tu ai fost cea care m-a mobilizat in aceasta aventura si a meritat din plin!

webmaster [17.12.13 17:47:47] »

@corinutza79: ne-am bucura să putem citi impresiile tale de acolo scrise ca articol (review) nou.

Procedând astfel, ai avea ocazia ca prin notele şi evaluările proprii să contribui la o medie mai reprezentativă a acestei destinaţii.

Daca doreşti, copiază textul de mai sus şi reincarcă-l - cu eventuale ajustări, completări etc - folosind linkul "ADAUGĂ IMPRESII NOI"

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
2 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
AndreeaG, corinutza79
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.112614154816 sec
ecranul dvs: 1 x 1