ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 16.04.2024
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Mediaş [SB]
ÎNSCRIS: 07.03.16
STATUS: CONSUL
DATE SEJUR
APR-2024
DURATA: 2 zile
Cuplu

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 11 MIN

Ţara Zarandului - o plăcută surpriză!

TIPĂREȘTE URM de aici

Există dispoziţii ale şefului care produc o aprigă dorinţă de a le pune în practică. Precum cea imperativă exprimată într-o zi de marţi de la care se împlinesc exact 2 săptămâni şi care dispunea obligativitatea de a mă prezenta la un curs ce urma să aibă loc la Vaţa Băi.

Cum de respectiva comună auzisem doar în strânsă legătură cu geriatria şi alte afecţiuni ce ţin de perioada ce urmează ieşirii la pensie, mă pun pe o documentare rapidă şi în câteva minute livrez un răspuns demn de pus în rama de onoare a fiecărei insituţii serioase bazate pe înţelegerea relaţiilor de subordonare: “da şefa, cum spuneţi dumneavoastră!” .

Acum să nu mă luaţi de milog sau pupincurist, ci mai degrabă de oportunist, de vreme ce am identificat de îndată locuri şi obiective interesante într-o zonă în care nu mai călcasem anterior, în Ţara Zarandului, “cea mai bogată şi cu oameni primitori din câtă lume a umblat” crăişorul munţilor, Avram Iancu.

Iar programul conferinţei era structurat astfel încât aveam la dispoziţie sâmbăta după amiaza plus toată duminica pentru plimbăreală. Plus că era şi Adriana acceptată de organizatori în hotel şi la masă.

După Păltiniş, o nouă ieşire la aer de munte. Chit că unul mai mic. Sau dealuri mai înalte, că nici acum nu mă pot exprima clar dacă am fost la munte sau la deal…

Facilitatea oferită de hotel (vezi impresii), respectiv închirierea gratuită de biciclete, nu avea cum să mă lase indiferent, astfel că încă din timpul seminarilor de sâmbătă dimineaţa – pentru a-mi alunga plictisul şi căderea în păcatul căscării repetate – încep a butona telefonul şi aleg un traseu cât mai adecvat unei după amieze anormal de călduroasă precum ceea de acum 3 zile.

Îi propun ieşirea şi Adrianei, ce se afla la aromoterapie şi parafină  în timp ce eu încercam a mă perfecţiona pentru un viitor strălucit în breaslă, şi îşi manifestă un acord clar. Care după vreo oră de masaje şi băi galvanice revine asupra deciziei şi îmi comunică intenţia de a-şi dedica întreaga zi lenevelii.

Răspunsul ei mă încântă de data asta întrucât am o libertate mai mare de explorare.

Astfel că mă lansez într-un circuit din Vaţa de Jos până în cea de Sus şi mă pot înfrupta pe îndelete din frumuseţea peisajului chiar idilic, fără teama de a fi acuzat de exagerare. Meri înfloriţi cu duiumul prin curţi şi pe marginea drumului, liliac mov sau alb dar la fel de plăcuţi mirositori îmi sporesc plăcerea pedalatului.

Parcurg astfel o porţiune din Drumul Regelui (unul din cele câteva denumite aşa în România) care face legătura între Vaţa de Jos şi Petriş, adică dintre Valea Mureşului şi Ţara Moţilor, cel pe care se deplasa regele Carol al II-lea de la castelul din Săvârşin când venea la băi.

Pe ogoare sătenii ară pământul în tractoare cu vechime trecută demult de operaţiunea numită “casare” sau stropesc straturile cu utilaje de ultimă generaţie. Copilaşii au căţeluşi în braţe sau aleargă după miei pe pajiştile verzi sub behăitul revoltat al vreunei oi, speriată fără a se uita însă în calendar. Mai sunt 3 săptămâni până la Paști iar pruncii vor doar să se joace, nu să bage la friptură tinerele mioare.

Ajuns în Vaţa de Sus fac stânga, urmând indicatorul către Peştera Prihodişte, obiectiv despre care întreb un sătean aflat într-o pauză de lucru. “Copile, nu ai cum ajunge acolo cu bicicleta” îmi aud urechile şi zâmbesc instant plăcut surprins de eroarea badei în privinţa etăţii mele.  

Îi dau înainte şi schimb asfaltul cu un drum forestier ce începe a se strecura prin pădure, pe lângă râu pentru a ajunge “la lemne” , acolo mi se prezise capătul drumului velo. Prilej şi pentru a-mi pune la lucru  muşchii picioarelor, destul de odihniţi în timpul cursurilor.

Priveliştea se schimbă puţin iar încântarea creşte când văd cu ce mă întâmpină natura pe aici. Dealuri ce se apleacă spre vale pigmentate cu pomişori înfloriţi, o căsuţă sau o şură veche şi deşirată de luptele cu timpul şi vremea sau câte o căpiţă de fân pe malul pârâului.

Sunt atras de frumuseţea unui décor care mă determină să las bicicleta la odihnă, să trec o punte îngustă şi să calc grijuliu pe covorul de flori colorate ce împresoară mărul pădureţ încărcat de ale lui flori albe ce vestesc o recoltă consistentă de poame. Îmi trag sufletul aici, stând în picioare pentru ca nu cumva să îmi măresc aria de apăsare şi să aduc supărare vreunei plante.

Mai sprinţar pe coborâre revin la Vaţa de Sus şi mă înscriu pe şoseaua excelentă către Căzăneşti. Adevărat paradis pentru un ciclist, de vreme ce maşinile sunt rare iar pădurea te fereşte de razele soarelui.

Primul popas în sat îl fac la biserica de lemn, una dintre multe altele ce le găseşti în zonă şi declarată monument istoric. Lăcaşul este foarte vechi iar pentru păstrarea ţiglelor originale de intemperii, în partea de sus a acoperişului este trasă o folie protectoare. Care, ce-i drept, cam atentează la frumuseţe.  

Dacă ajungeam mâine dimineaţă mi se oferea ocazia de a asista şi la slujba religioasă ce se oficia aici. Pe uşă am găsit afişat programul lunar al preotului, cu o împărţire echitabilă a ceremonialului duminical între satele ce aparţin parohiei.  

Dacă tot ajung aici singur, ce îmi zic? Mai sunt 6 kilometri până la Schitul Bujoara şi Casa memorială Arsenie Boca, hai să urc. Întreb în sat despre condiţiile de acces şi calitatea drumului iar răspunsul primit mă determină să pun în aplicare planul spontan. Bineînţeles, de a urca.

Pentru cei care vor să ştie încă de acasă detalii, pot afla că din Căzăneşti se parcurge aproape un kilometru pe asfalt, printre casele localnicilor, apoi încă 3 pe un drum forestier - exclus maşinilor cu gardă joasă – până la o intersecţie semnalizată. De aici începe o pantă aşa de abruptă că trebuie să îţi ţii şi echilibrul dacă nu prea ai antrenament la mersul pe jos. Se poate urca dacă te afli la volanul unui 4x4 de clasă bună sau la ghidonul unei biciclete performante. Dacă o aveam pe a mea cutezam să iau panta în piept, dar cu cea pusă la dispoziţie de hotel nici nu m-am încumetat să sper.

Aşa că o iau la împins. Şi o duc eu pe ea, nu invers. Cum ar fi normal…

La un moment dat apar cruci de lemn, semn clar că eşti pe drumul cel bun. După o curbă sunt adulmecat de doi câini care încep să latre. Doar până îşi dau seama că intenţionez să îmi continui mersul până în vârful dealului şi nu să mă dau muls caprele ce pasc pe deal şi avute, probabil, de ei în pază.

Deveniţi rapid foarte sociabili se aciuiesc pe lângă mine, căutând mângăiere şi vorbe bune. Atât le pot oferi, bancnota de 10 lei din buzunar nu are nicio relevanţă pentru ei. O luasem cu scopul de a savura o bere la bufet cu localnicii în cazul în care aş reuşi să îmi fac o după amiază frumoasă.  

Dacă în conştiinţa şi sufletul neamului românesc Arsenie Boca are un loc aparte, schitul ridicat în apropierea locului în care s-a născut nu avea cum să nu se încadreze tot astfel. Un asemenea om musai să fii fost predestinat şi învăluit în frumos încă de la naştere.  

Schitul Bujoara, o bisericuţă modestă de lemn dar având acoperişul placat cu aur, e poziţionat în Paradis. Într-atât e de frumos locul şi, mai ales, peisajul! Fiind singur acolo, m-am aşezat pe treptele de piatră şi am privit văzduhul minute în şir, fără niciun gând. Culmi de dealuri domoale ceva mai aproape sau mai abrupte de munţi în depărtări. Reculegere sau încărcare spirituală?

Nu vă pot spune cu exactitate şi nici nu caut a mă strădui să găsesc vreo explicaţie clipelor minunate petrecute acolo. Cert e că m-am ridicat cuprins de o senzaţie de calm, mulţumire şi împlinire sufletească. Şi doar acum, când scriu, îmi dau seama că nu am căutat să văd şi casa memorială.  

Cobor salutând câinii ce îmi caută iarăşi mângăierea şi nu mă mai opresc la niciun bufet sătesc. Trebuie să ajung la cina festivă de la restaurant şi dacă pe masa ne pune acelaşi vin ca seara trecută, voi sărbători acolo.

Duminică am companie în drumeţii. Dar înainte de plecare tot nu scapă Adriana să treacă pe la două masaje…

Primul obiectiv al zilei îl reprezintă Podul Grohotului la care ajungi părăsind drumul E79 în comuna Baia de Criş către Bulzeştii de Jos. Sau de Sus, că sunt în continuare.

Dar nu ajungi la niciunul din aceste sate ci după Risculiţa trebuie să fii atent la curbe pentru că după 6 kilometri, într-una strânsă la stânga, se află o măsuţă cu două băncuţe de lemn, acoperită, iar de acolo porneşte traseul de 1.300 metri ce coboară prin pădure până la apa care străpunge ditamai peretele de piatră şi îşi crează un culoar de trecere.

Imaginea acestui tunel lung de vreo 15 metri impresionează, mai ales dacă te poziţionezi astfel încât să îi poţi surprinde şi capătul.  

Ultima parte a coborârii este destul de abruptă şi cere atenţie sporită. Găseşti o coardă de plastic pentru a te ajuta în cazul în care întâmpini dificultăţi.

Ca un amănunt inedit, în plimbare am trecut pe lângă recipiente de plastic în care se colecta răşină de mesteacăn cu ajutorul unor furtunaşe înfipte în trunchi. Am citit astăzi că aceasta are importante calităţi terapeutice în ce priveşte tratarea afecţiunilor de piele.  

Luăm o pauză de la obiective naturale şi poposim la unul cu relevanţă istorică, Panteonul Moţilor de la Ţebea, cel care adăposteşte osemintele eroilor Revoluţiei din 1848-1849, în care se estimează că au murit în jur de 40.000 de transilvăneni. Preţ de intrare 10 lei şi program de vizitare zilnic 10-18, mai puţin lunea.

Am fost foarte plăcut surprins să văd cât de îngrijit se prezintă cimitirul, pe fiecare cruce fiind prinsă o panglică tricoloră. Mormântul lui Avram Iancu este scos în evidenţă prin aşezarea lui distinctă, semn de preţuire a rolului acestui conducător.    

Tot aici se află cee ace a mai rămas din gorunul lui Horea, de fapt un trunchi îmbrăcat treisferturi  într-o cămaşă de ciment armat pentru a-l mai ţine în picioare. Odinioară, acum vreo două secole şi ceva, când avea şi frunze, la umbra lui se ţinea sfatul bătrânilor şi tot de sub el i-a îndemnat Horea pe moţi la revoltă împotriva orânduirii nedrepte. Se zice că în drumul lui spre Praga, Mihai Viteazul s-ar fi odihnit în acest loc.

Din ultima ramură a copacului, ruptă de o furtună în anul 2005, a fost cioplită Crucea lui Horea ridicată în apropiere.

Puţin mai spate de acesta se ridică gorunul regelui Ferdinand, plantat în anul 1924 cu ocazia vizitei de preţuire şi cinstire a eroilor neamului întreprinse de familia regală.

Aşa cum stă bine drumeţului, ultima parte a zilei o dedicăm unei plimbăreli dus-întors prin Cheile Ribicioarei.  

Lăsăm maşina la finalul drumului asfaltat iar de acolo o pornim învăluiţi rapid de mirosul de urzică proaspătă.

Defileul Ribicioarei are o lungime de 2 kilometri, e îngust cât să permită pe alocuri doar trecerea unui autoturism între peretele de piatră şi malul pârâului iar împreună cu pantele abrupte şi pline de grohotişuri pe alocuri conferă un aspect spectaculos peisajului.

Din drum, pe o cărare în urcare, ajungi la intrarea în Peştera Cizmei, cu o lungime de 69 metri, obiectiv în care nu ne-am încumetat să intrăm data fiind întunecimea şi îngustimea ei.

Înainte de urcarea în maşină m-am pus pe adunat urzică, activitate în urma căreia m-am ales cu mâncărimi serioase în palma dreaptă dar şi cu materie primă pentru ciorba de astăzi şi ceaiul pentru serile ce vor urma.

Nu am avut timp să vizităm toate obiectivele puse în plan după documentare. Dar posibil să mai ajungem vreodată pe aici şi atunci vom intra în Muzeul Aurului din Brad sau alte mici bisericuţe de lemn ori mânăstiri precum cea din Crişan.

Finalmente, Ţara Zarandului a reprezentat o surpriză plăcută pentru mine, o destinaţie în care la sfârşit de săptămână ai ocazia să împleteşti balnearul cu plimbatul sau istoricul cu naturalul.   

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Marius 72 in 16.04.24 15:35:23
Validat / Publicat: 16.04.24 21:05:19
INFO ADIȚIONALE
  • Alte destinații turistice prin care a fost: Federaţia Rusă, Austria, Belgia, Franţa, Croaţia, Estonia, Ucraina, Moldova, Spania, Germania, Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria, Serbia, Irlanda, Irlanda de Nord, Turcia, Grecia, Malta, Iordania, Portugalia, Bulgaria, Albania, Macedonia de Nord, Anglia, Scoția, Țara Galilor, Olanda, Slovenia, Vietnam

VIZUALIZĂRI: 498 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

20 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Marius 72); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P14 Biserica de lemn din Căzănești
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 23600 PMA (din 24 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

20 ecouri scrise, până acum

webmasterX
[16.04.24 21:03:29]
»

Mutat în rubrica "Descoperă Țara Zarandului, VAȚA DE JOS [HD]" (nou-creată pe sait)

[Rubrica inițială: BUFFER CĂLĂTORIE]

sunflowerPHONE
[16.04.24 22:23:00]
»

O zona superbă, iar tura pe bicicletă îi conferă unicitate! Foarte frumos!

Zoazore
[16.04.24 22:29:36]
»

@Marius 72:

astfel că încă din timpul seminarilor de sâmbătă dimineaţa – pentru a-mi alunga plictisul şi căderea în păcatul căscării repetate – încep a butona telefonul şi aleg un traseu cât mai adecvat unei după amieze anormal de călduroasă precum ceea de acum 3 zile.

Iaca ce fac salariatii trimisi de firme la "perfectionare"! Bravo, boier!

Dar a prins bine documentarea si uite ce articol frumos a iesit. Asa m-am plimbat si eu cu voi (nu, masaje cu Adriana nu am facut!) si nu-mi pare rau!

E atata frumusete, liniste si verde in pozele si in descrierea ta, ca tot imi venea sa trag adanc aer in piept.

Există dispoziţii ale şefului care produc o aprigă dorinţă de a le pune în practică. [... ]Cum de respectiva comună auzisem doar în strânsă legătură cu geriatria şi alte afecţiuni ce ţin de perioada ce urmează ieşirii la pensie, mă pun pe o documentare rapidă şi în câteva minute livrez un răspuns demn de pus în rama de onoare a fiecărei insituţii serioase bazate pe înţelegerea relaţiilor de subordonare: “da şefa, cum spuneţi dumneavoastră!”

Ii doresc sefei tale minte luminata, ca uite ce decizie inteleapta a luat! Sa tot mai ia astfel de decizii!

k-lator
[16.04.24 22:38:51]
»

@Marius 72: Bravo, ai îmbinat utilul (seminarul) cu plăcutul (drumețiile) prin Țara Zarandului. Locuitorii din această zonă se ocupau cândva cu mineritul. O legendă spune că aurul provenit din minele Țării Zarandului a fost folosit pentru ridicarea piramidelor egiptene. Eu nu prea cred, dar mai știi?

Recunosc, am citit o parte din text și apoi m-am uitat la poze. Voiam să te întreb despre P07, apoi am dat de textul ăsta:

recipiente de plastic în care se colecta răşină de mesteacăn cu ajutorul unor furtunaşe înfipte în trunchi.

Ești sigur că nu se colecta sevă de mesteacăn? Nu cred că mesteacănul face rășină că nu este conifer, apoi eu am văzut odată că rășina se colecta de la pini, cu niște punguțe prinse de trunchi.

P. S. Foarte interesant seminarul, dacă ai reușit să alungi plictisul şi să nu cazi în păcatul căscării repetate.

Zoazore
[16.04.24 22:41:33]
»

@k-lator:

Ești sigur că nu se colecta sevă de mesteacăn? Nu cred că mesteacănu face rășină că nu este conifer, apoi eu am văzut odată că rășina se colecta de la pini, cu niște punguțe prinse de trunchi.

Toti arborii fac rasina. Desi nu este ca cea de conifere, este metoda copacilor de a-s "vindeca ranile". De curiozitate, uita-te la un cires, de exemplu.

Marius 72PHONEAUTOR REVIEW
[16.04.24 22:51:06]
»

@k-lator: Presupun că te-a plictisit articolul precum seminarul pe mine dacă nu l-ai parcurs până la capăt.

Voi încerca pe viitor să fiu mai analitic. 😂

k-lator
[16.04.24 23:01:09]
»

@Marius 72: Ai presupus greșit! 😋L-am citit pe tot, dar după ce am văzut o parte din poze. Altfel nu ajungeam la explicația pe care ai dat-o. În plus, ca să vezi că am fost destul de curioasă, am căutat și pe net să văd cum se colectează rășina de mesteacăn ... dar nada! niente!

În schimb, cum se colectează seva... am găsit o gămadă.

youtube

Marius 72PHONEAUTOR REVIEW
[16.04.24 23:02:34]
»

@Zoazore: Și eu i-am mulțumit! Am venit cu diplomă! 😂

E o surpriză ce poate oferi acest ținut. Și nu puteam să trec pe acolo fără să îl explorez.

doinafil
[17.04.24 13:38:13]
»

Foarte frumos articolul!

Observ că acum, la ecouri, nu mai am iconița pentru alegerea emoticoanelor! Aș fi pus niște „aplauze” !!! Cornel a scris că se va modifica configurația ecourilor.

Acum am să pun placa aia demodată: „pe vremea mea”, în delegații nu se puteau face astfel de ieșiri în natură! Mergeam la fabricile de bere, spirt, amidon, ape minerale, vinuri, imediat după MD, și stăteam până târziu; era multă treabă de făcut!

În ziua plecării abia dacă aveam timp să ajungem la gară/aeroport.

Mă bucur pentru tine că ai putut vedea/admira acele minunate peisaje!

Felicitări pentru tot și... „comme d'habitude” ...

k-latorPHONE
[17.04.24 14:05:21]
»

@doinafil:

Observ că acum, la ecouri, nu mai am iconița pentru alegerea emoticoanelor!

Ba da, aveți posibilitatea să alegeți. Puțin mai sus este un "buton" albastru pe care scrie cu alb: emoticoane; alături, SHOW/HIDE, apăsați acolo. Se deschide lista veche a cu emoj-urilor ☺️

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Marius 72PHONEAUTOR REVIEW
[17.04.24 14:30:21]
»

@doinafil: Nu m-aș da în lături de la niște cursuri prin fabrici de genul pomenit de tine. Acolo, slabe șanse să te ia căscatul! Și nici diplomă nu e neapărat nevoie să primesc. Nici de participare, nici de clasare...

Marius 72PHONEAUTOR REVIEW
[17.04.24 14:32:23]
»

@k-lator: Telefonul meu nu le înserează în text, oricât aș da în ele cu buricele degetelor...

k-latorPHONE
[17.04.24 14:46:08]
»

@Marius 72: Problema este la tine

LE 1. Pentru că lista îti arată ce semne trebuie să scrii, nu să inserezi emoticoanele

LE 2. Dar când scrii de pe telefon, tu nu ai nevoie de lista asta. Poti sa folosești facilitățile telefonului 😇🙃

doinafil
[17.04.24 15:01:32]
»

@Marius 72: Din păcate toate fabricile de bere nu mai au patroni români! (sau poate că au ) Cred și eu că ți-ar fi plăcut să mergi la ele!

doinafil
[17.04.24 15:10:27]
»

@k-lator: Uraaa! , am găsit butonul! Mulțumesc, Flory!

Emoji-urile astea le știu, eu spuneam despre cele din „imediat deasupra ecourilor” , cele de lângă „boldit” , „înclinat” și „subliniere text” .

Acelea erau mai multe, puteai să alegi, erau iconițe ce arătau mai multe stări, mai multe emoții.

Tu de unde le-ai ales pe acestea: 😇🙃, pentru că ele nu apar, chiar dacă am apăsat pe butonul albastru, de mai deasupra?!

k-lator
[17.04.24 15:16:26]
»

@doinafil: Așa este, dumneavoastră scrieți pe desktop, de aceea le aveți la dispoziție doar pe cele din lista predefinită. Eu am scris de pe telefon, folosind facilitățile acestuia, când le-am pus pe cele” suplimentare” .

doinafil
[17.04.24 18:02:29]
»

@k-lator: Ahaaaaa! O. K. ! , am înțeles. Pe telefoane sunt mult mai multe și mai sugestive

liviu49
[19.04.24 13:23:01]
»

Pentru cine ajunge prima data in Tara Zarandului, poate este surprins de frumusetile, multe ascunse in munti. Pentru mine, care am militarit mai bine de un an in zona nu mai e nicio surpriza.

Am facut armata la Ineu, la poalele dealului Mocrea si avand la vedere mereu munti Codru Moma din curtea unitatii. Si pentru ca nu era destula natura in jur, toate aplicatiile la nivel de regiment le faceam in muntii Zarandului, fie in poligonul de la Dud-Taut, fie spre vf. Highis, fie in zona Varfurile-Halmagiu. Asa ca am batut la pas sau in masina tara Zarandului in haina militara, mai ales ca nu am ratat nicio aplicatie. Am avut ocazia sa merg la Gorunul lui Horea, atunci cand inca mai era gorun, la mormantul lui Avram Iancu, minele de aur de la Baita, Luncoiu, Valisoara, Brad.

Ca civil am ajuns mai rar pe-acolo, ultima data fiind in 2010, la intoarcere din Apuseni de la Abrud la Brad, iar de acolo la Deva. Imi doresc sa pot revedea locurile pe unde am militarit, Ineu, Mocrea, Siria, Dud, Taut, Bocsig, Moneasa. Dar din pacate nu depinde de mine, pentru ca trebuie sa conving pe cineva sa ma ajute cu transportul. Poate vreunul din copii se lasa convins.

Numai bine si calatorii placute!

Marius 72PHONEAUTOR REVIEW
[19.04.24 16:07:45]
»

@liviu49: Cu siguranță e mai frumoasă armata făcută în acele locuri decât în Băneasa, ca mine! Dar acum nici asta nu se mai face.

liviu49
[19.04.24 16:24:59]
»

@Marius 72: Sa stii ca singura amintire neplacuta din armata e faptul ca unitatea mai avea si garduri si ma enerva uneori cand le vedeam. In rest nu am de ca ma plange, pentru ca am noroc de o armata cum nu visam cand am fost incorporat. Dar cineva acolo sus a avut grija de mine! Am fost furier la Statul Major al unui regiment de artilerie (arma puturosilor), de multe ori eram furierul personal al comandantului, iar seful meu de birou nu-mi dadea voie mereu la instructie decat la cea de specialitate. Nu stiu daca am apucat trei saptamani de instructie de front in toata armata. De invoiri si permisii nu duceam lipsa, ordinele de serviciu fiind la mine, ca si o stampila a unitatii.

Nu am ratat nicio aplicatie care pentru mine erau mai mult excursii in natura. Daca voiam sa ies in oras imi faceam un ordin de serviciu la garnizoana sau la Posta. Pentru ca de multe ori comandantul sau seful de birou ma trimiteau in oras pentru diverse cumparaturi, puteam iesi pe la intrarea principala fara niciun fel de problema. Spuneam ca m-a trimis comandantul sau seful meu de birou si nimeni nu se gandea daca e adevarat sau nu. Dar o sa cad in butoiul cu amintiri si nu stiu pe cine intereseaza acest lucru.

Important este ca o saptamana in Tara Zarandului poate fi oricand o bucurie pentru un iubitor de natura. Numai bine si calatorii placute!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
doinafil, k-lator, liviu49, sunflower, Zoazore

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.08675479888916 sec
    ecranul dvs: 1 x 1