Sangeorz Bai si imprejurimile sale

TIPĂREȘTE

La Singeorz-Bai am fost de mai multe ori si de fiecare data am descoperit cate ceva nou. Mi s-a parut un loc al contrastelor, in care imaginea unor hoteluri moderne precum Somesul (fostul hotel UAGSR) sau Hebe, alterneaza cu cea a turmelor de oi ce blocheaza pentru o vreme circulatia strazilor din statiune. Imagine ce atrage mai toate privirile si obiectivele aparatelor de fotografiat ale celor veniti aici la tratament sau agrement. Imagine ce opreste modernele autocare din strainatate pana cand turistii reusesc sa filmeze o turma de oi sau chiar una de vaci care traverseaza soseaua, mai ales seara cand acestea se intorc de la pascut. La ei in tara nu vad asa ceva. Un secret: marile performante medicale ale statiunii Sangeorz-Bai in vindecarea multor afectiuni digestive inclusiv a ulcerului, mult raspandit la noi in tara, se datoresc atat apelor sale cu continut in bicarbonati sau sulfati, cat si diveselor diete, bazate in principal pe produse lactate proaspete. Ce provin de la vacile sau oile ce blocheaza, mai ales la ceas de seara, circulatia rutiera. Cu alte cuvinte, la cantina restaurant a Hotelul Hebe sau Somesul, daca ai ulcer, te asezi la masa "x", daca ai probleme cu fierea, te pui la masa "y" iar daca ai o colita, care te face de multe ori sa-ti petreci o mare parte a zilei in camera de baie, te pui la masa "z".

Statiunea e atestata documentar inca din anul 1241, dar, multa vreme Sangeorz-ul a fost eclipsat de vecinele sale, Rodna si Anies. De-abia in anul 1770 Sangeorz-Bai figureaza pe harta imperiului Austro-Ungar, ca o “localitate cu ape minerale”. In anul 1860 apele de aici puteau fi folosite atat pentru baut cat si pentru scaldat, incalzirea apei efectuindu-se cu pietre incinse sau cu bucati de fier inrosit aruncate in vanele cu apa minerala. Dupa o vreme comuna Sangeorz se imprumuta de la Fondul Graniceresc din Nasaud (un fel de FNI al vremii, dar mai bine gestionat! ) cu 4000 de florini, pentru achizitionarea unui cazan cu aburi. Exista o “scaldatoare” din lemn, cu 8 cabine pentru baile calde si un bazin cu apa minerala rece. Intre cabine erau “2 despartaminte”, unele pentru femei si altele pentru barbati. In 1880, societatea pe actiuni “Hebe” ia in arenda apele minerale de la comuna, pe o perioada de 30 de ani. Pe atunci existau doar 5 izvoare, cu debit mare, se exportau intre 15-30. 000 litri de apa imbuteliata pe an. In 1973 se dau in functiune cele doua mari hoteluri de cura (Hebe si Somesul) ce insumeaza 1530 de locuri de cazare, precum si baza de tratament si pavilioanele balneare pentru cele 9 izvoare existente azi.

Dar cine a fost Hebe?

In mitologia greaca, Hebe era zeita tineretii, fiica lui Zeus si a Herei ce servea zeilor la ospete nectar in cupe de aur. Dupa ce Hercule a ajuns in Olimp, Hera a devenit sotia lui.

Astazi, la Sangeorz-Bai, puteti servi “nectar” mineral in pahare de plastic, nectar ce nu va va transmite forta lui Hercule sau frumusetea zeitei Hebe, dar care, va garantez, va va vindeca de ulcer sau colita!

In valea Ilvei e recomandabil sa mergi “la pas” si sa admiri, in primul rand, peisajul. Soseaua nu e grozava, dar macar ea exista. Ar fi si pacat sa te grabesti cand acesta e superb, industria grea a uitat deocamdata de aceasta vale, peisajul e intrerupt doar de aparitia asa ziselor “borcuturi”, izvoare minerale captate in fantini sau in stiubee de lemn, care te indeamna fara incetare sa “tragi pe dreapta” si sa gusti din racoarea lor. , mai ales daca ajungi acolo vara

In satul Poiana Ilvei se intilnesc 3 izvoare cu ape bicarbonatate mixte (Na, Ca, Mg), in compozitia carora mai apare si Fierul, Aluminiul, Litiul sau Bromul. Mineralizarea lor e de 3-4 g/l, tocai bune de imbuteliat, iar doua dintre ele au un debit cuprins intre 2500 si 3200 l/zi. La Magura Ilvei intilnesc un put de beton cu apa minerala, amenajat pentru nevoile localnicilor. Doi copii sorb apa dintr-un ulcior aflat la capatul unei prajini, pe care o coboara din cand in cand in adanc. Apa are un gust alcalin si mai ales e rece, ce bucurie, caci afara sunt 32°C! Pina la Ilva Mare mai intialnesc doua izvoare cu debit mai mic, apoi la Ilva Mare si in imprejurimi aflu de existenta a 17 izvoare, cu debite si concentratii diferite, majoritatea alcaline, excelente pentru afectiuni digestive. Mai departe, la Lunca Ilvei sunt alte 17 izvoare minerale dintre care se distinge izvorul “La Bolovan”, cu un debit mare (4200 l/zi, mineralizare 15 g/l) cu apa carbogazoasa, alcalina, usor sarata, dar in care se disting si unele elemente mai rare: Bor, Brom, Aluminiu, Litiu, Cobalt, Iod.

Pe Valea Ilvei, loc unde as reveni mereu, pe langa o natura salbatica, multa liniste, aer curat, oameni ospitalieri pentru care timpul pare ca s-a oprit in loc, am mai intalnit si o sumedenie de izvoare minerale, dar… nici o statie de imbuteliere…

Dupa o scurta abatere din drum, la Cabana “Farmecul padurii” din Cormaia, cabana inconjurata si ea de bogatia neexploatata a judetului, adica de 3 izvoare (si 2 cascade), ajung in localitatea Maieru unde, se simte deja aerul proaspat ce coboara din muntii Rodnei. Insotit de un prieten, ajung pe valea paraului Caba, unde zaresc un lucru ciudat... un izvor cu debit foarte mic, captat in “trunchi de copac”. Asa fac oamenii pe-aici, cand gasesc o mica izbucnire de-abia vizibila de apa ce razbate scoarta pamantului, ei aseaza deasupra ei un copac gaurit si apa se acumuleaza in acest recipient natural, in timp. Tot cu timpul, prin impregnarea scoartei copacului cu saruri minerale, peretii recipientului devin mai tari dacat betonul. Acest gen de captare dateaza de pe vremea romanilor. Din cand in cand bule mai mari sau mai mici de Bioxid de Carbon apar la suprafata apei. Apa e folosita de localnici in afectiuni digestive si in cure de diureza.

E-o vorba pe-aici pe la Maieru: “Treci intai pe la izvor si-apoi pe la doctor”…

Localitatea Anies e cunoscuta inca din sec. XVII-lea. Insusi contele Gabriel Bethlen, insotit de personalitatile vremii, obisnuia sa vina aici calare, pentru a face o cura de apa minerala. In acele vremuri localitatea era cunoscuta si sub numele de Dombhat. Prima fantana pentru colectarea apei minerale se construieste in anul 1770, iar cu banii donati de granicerii din Anies si Rodna se construieste un stabiliment balnear. La acesta, dupa anul 1800, contele György Banffy (care detinea si zone intinse de paduri in Toplita) ridica inca un stabiliment pentru bai si doua case de oaspeti. Apare si un parc. In anul 1906 insa, un incendiu devasteaza cladirile iar ceea ce nu a reusit sa faca focul a reusit primul razboi mondial din 1914. Astazi, la Anies se mai pot observa: o frumoasa fantana acoperita, situata pe dealul Dombhat, linga ea se mai vad urmele a doua bazine de beton, folosite in trecut pentru bai, iar linga sosea, - un pavilion ce adaposteste un izvor cu apa alcalina (cu un debit 7200 l/zi). “Izvorul din sosea” este folosit atat de localnici cat si trecatori.

Nu cu mult mai departe de “Izvorul din sosea”, ma intimpina singurul om din judetul Bistrita care a reusit sa “puna pe picioare” o mica statie de imbuteliere a apei minerale, Dl. Bulea. Izvorul numit “Hojda” curge chiar in curtea sa. Apa sa e alcalina, are un gust placut, contine bioxid de carbon natural si are o mineralizare ideala pentru a fi folosita atat ca “apa de masa” cat si ca “apa medicinala” (4, 3 g saruri minerale/litru, debit 4300 l/zi). Patronul, amabil, tine sa se fotografieze langa izvorul ce i-a adus dansului prosperitate si cumparatorilor apei minerale “Anies”, sanatate. La despartire imi umple port-bagajul cu apa minerala…

Localitatea Rodna se afla pe o falie magmatica inactiva, cu alte cuvinte, aici apar la suprafata din profunzime o multime de izvoare minerale. Exista la Rodna, in unele locuri, adevarate panze freatice de apa minerala, astfel incat daca sapi in acele locuri o fantana, ea se va umple cu apa minerala imediat. In trecut, Baile de la Anies si Rodna erau vestite. Nu existau instalatii anume pentru bai dar, apa era adusa de la aceste fantani si folosita acasa, sub forma de bai calde. Prin luna Mai se deschidea sezonul de bai, multi pacienti soseau la Rodna, se cazau la pensiuni sau pe la sateni si urmau cure interne sau externe de ape minerale.

Pe strada Horea exista o fantana publica unde e un du-te vino, vin aici oameni cu carutele sa duca borcutul acasa, apoi altele prin curtile oamenilor: La familia Filipoi, Szilagyi, Cardan, Mane, Podoaba, Somesan, Pop si multi altii… La Rodna un lucru e sigur: in magazine n-ai sa gasesti niciodata apa minerala de vanzare.

Urmatoarea mea halta este satul Sant. Intreb de “borcuturi”, aflu ca exista multe si pe-aici, captate de obicei in “inele de beton”. Cineva imi arata un astfel de inel, pe malul celalalt al Somesului. Raul e ingust, apa mica, incat aproape ca poti s-o treci cu piciorul. Eu prefer insa s-o trec pe-un pod de franghii, ce se balanseaza vehement. Dincolo, ajung la fantana lui Coca Valeria, care ma serveste din apa ei si se lasa fotografiata langa fantana ei. Dupa mine, mai vine cineva, apoi altcineva, se face coada. Toti oamenii din Sant se cunosc intre ei, nu trec unul pe linga celalalt fara sa se salute. Asa e obiceiul pe-aici, ca de altfel peste tot, prin satele Transilvaniei Aflu ca mai sunt fantani si la familiile Mathe, la Jugan si la multi altii. Fiecare se poate servi din apa celuilalt, spiritul proprietatii private inca nu a patruns la poalele muntilor Rodnei… “-Cum sa vindem apa minerala, domnule, e-atat de multa, ajunge pentru fiecare, si pentru noi si pentru altii, sa vina pana aici si sa ia cata vor! ”

La Hotel Somesul, in urma cu 2 ani, o camera " single" m-a costat 40 de lei. Hotelul a fost modernizat, arata bine, asa incat anul acesta pretul camerei duble este de 65 de lei, fara mic dejun inclus iar la vecinul lui, Hotelul Hebe, camera dubla costa doar 6o de lei, poate in plin sezon sa mai urce cu ceva. E bine, zic eu, pentru un hotel de 2 sau 3 stele, cand peste tot eu n-am gasit inca prin tara la alte hoteluri preturi care sa nu treaca de 80-100 de lei.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 10850 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI