Catedrala Mitropolitană 'Sfânta Treime' - Sibiu

TIPĂREȘTE

Plimbându-ne astăzi pe străzile din centrul Sibiului, nu putem să nu remarcăm chiar și numai în treacăt patina celor 831 de ani de existență (20 decembrie 1191 este prima atestare documentară a așezării) definitiv impregnată în arhitectura stradală. Este și motivul pentru care majoritatea circuitelor turistice organizate de agenții, cu trecere prin Sibiu, planifică un popas și un tur pietonal în centrul orașului. Cu ocazia circuitului Nordul Apusenilor - Satu Mare pe care l-am făcut în această vară, în drumul de întoarcere către casă, și noi am beneficiat de un tur pietonal în oraș. Vizitasem Sibiul de mai multe ori, pe cont propriu. Plimbările cu ghid însoțitor m-au bucurat întotdeauna în special pentru informațiile detaliate oferite de ghid, precum și pentru traseele optimizate, concepute după ani de experiență, axate pe cele mai importante obiective.

Sibiul este locul în care culturi, tradiții și religii conviețuiesc de secole, spiritualitatea locuitorilor săi fiind transpusă și în arhitectura centrului istoric. Catedrala Ortodoxă, Catedrala Evanghelică și Biserica Romano-catolică domină înălțimile centrului.

În plimbarea noastră pietonală, pe Strada Mitropoliei, la nr. 33-35, am poposit în fața unuia dintre cele mai grandioase edificii ale orașului - Catedrala Mitropolitană "Sfânta Treime" - Sibiu. Nu era programată o vizită în interior și nici de informații de la un ghid local nu aveam să beneficiem așa cum ne obișnuiserăm deja, dar frumusețea și măreția construcției ne-a făcut să pătrundem în interior, să o admirăm și să încercăm a afla câte ceva din istoricul ei. Am cumpărat "Catedrala Mitropolitană din Sibiu", o amplă lucrare semnată Pr. Acad. Mircea Păcurariu (Editura Andreiana, Sibiu, 2018), apărută la 100 de ani de la sfințirea catedralei și reeditată 10 ani mai târziu. Lucrarea m-a edificat în legătură cu începuturile lăcașului și mi-a fost un ajutor prețios în scrierea acestui review.

Scurt istoric

Ideea construirii unei catedrale în orașul Sibiu a aparținut lui Andrei Șaguna - mitropolit ortodox și militant pentru drepturile românilor din Transilvania. El a trimis un memoriu împăratului Francisc Iosif I prin care cerea acordul pentru inițierea unei colecte în vederea construirii unei catedrale la Sibiu. Împăratul și-a dat acordul oferind totodată suma de 1000 de galbeni la care Andrei Șaguna a adăugat și donația sa - 2000 de florini. Au urmat și alte donații, dar mult mai mici, astfel încât colecta nu a dat rezultatele așteptate, dorința mitropolitului Andrei Șaguna de a avea o catedrală monumentală în orașul său neputându-se materializa în timpul vieții sale.

După moartea mitropolitului Andrei Șaguna, timp de aproape trei decenii nu s-a mai făcut nimic în privința construirii catedralei. Mitropolitul Ioan Mețianu a fost acela care a dus la îndeplinire visul lui Andrei Șaguna. El a stăruit ca noua catedrală să fie înălțată pe locul bisericii grecești care urma să fie demolată împreună cu alte opt case situate pe Str. Mitropoliei și pe Str. Xenopol de astăzi. În august 1902 s-a pus piatra de temelie a noii catedrale, hramul primit - "Sfânta Treime" - amintind de unitatea de neam, de limbă și de credință a românilor din cele trei ținuturi românești - Ardealul, Muntenia și Moldova.

Planul noii construcții a fost conceput de doi arhitecți din Budapesta - Iosif Kommer și Virgil Nagy - care, respectând proporțiile, s-au inspirat după modelul monumentalei "Sfânta Sofia" din Constantinopol, ctitoria împăratului Iustinian, devenită moschee islamică în 1453. Diferită ca dimensiuni, Catedrala din Sibiu (53,10 m lungime, 25,40 m lățime, 24,70 m înălțimea cupolei, 15 m diametrul cupolei, comparativ cu "Sfânta Sofia" din Constantinopol - 80,90 m lungime, 69,70 m lățime, 55,60 m înălțimea cupolei, 33 m diametrul cupolei) marchează pătrunderea stilului bizantin în arta eclesiastică din Ardeal. La dorința expresă a mitropolitului Ioan Mețianu, planul inițial a fost modificat prin adăugarea celor două mari turnuri care încadrează intrarea principală. Supravegherea lucrărilor de zidire i-a revenit arhitectului sibian Iosif Schussnig, iar execuția lucrărilor inginerului Francisc Szálay, tot din Sibiu. Lucrările s-au desfășurat într-un ritm susținut astfel că în toamna anului 1903 biserica era înălțată.

Pentru că nu aveam cum realiza o fotografie care să reflecte această asemănare, am recurs la reproducerea unei imagini din materialul informativ pe care l-am avut la dispoziție. Atașez această fotografie, iar dacă doriți să vedeți mai multe, accesați internetul.

Arhitectura

Am pătruns în sfântul lăcaș prin latura vestică, urcând cele 10 trepte ale scării încadrată de mărețele turnuri ale clopotniței. Deasupra pridvorului deschis se află o arcadă decorată cu cinci mozaicuri - Mântuitorul Isus Hristos avându-i de o parte și de alta pe cei patru evangheliști, Luca, Matei, Marcu și Ioan, lucrare executată la München, după schițele lui Ludovic Kandler. Turnurile clopotniței, dreptunghiulare, sunt construite din câte cinci rânduri de cărămidă galbenă alternând cu câte trei rânduri de cărămidă roșie. Aceeași dispunere se observă și la restul construcției.

În 1904, în turnul din stânga intrării a fost instalat clopotul mare, iar în turnul din dreapta intrării au fost instalate celelalte trei clopote, mai mici. În timpul Primului Război Mondial, armata austro-ungară a rechiziționat cele trei clopote din turnul de miazăzi, le-a topit și le-a transformat în tunuri. Abia în 1926 acestea au fost înlocuite. Cel mai mare dintre ele poartă următoarea impresionantă inscripție: "Înaintașul meu, răpit de asupritori, s-a prefăcut în tun ucigător. Iar eu m-am născut în libertate, ca să vestesc biruința dreptății. În zilele regelui Ferdinand al României întregite. Turnat 1926, prin Schieb și Kauntz, Sibiu".

Cupola centrală (mai bine de observat de pe latura de nord a catedralei), mai scundă față de turnuri, are 36 de ferestre care sporesc lumina naturală în interior și este înconjurată de patru turnulețe octogonale, de asemenea prevăzute cu ferestre.

În interior, prima încăpere este un pridvor închis, dreptunghiular, cu trei uși prin care se intră în pronaos. Pronaosul este de mici dimensiuni, separat de naos prin patru coloane masive care sprijină galeria corului. Naosul este dominat de cupola de mari dimensiuni, sub care este prins candelabrul mare, aurit, având 76 de becuri în formă de lumânări, executat la Viena. Iconostasul realizat de firma C. M. Babic din București (partea din lemn) este pictat de Octavian Smigelschi.

Și dacă tot am amintit de meșteri care și-au adus aportul la realizarea acestui măreț edificiu, nu trebuie să uităm a menționa că grilajele de la zidul împrejmuitor, precum și întreaga feronerie a sfântului lăcaș au fost lucrate de Ieremie Purece, primul lăcătuș român din Sibiu.

Pictura

Împodobirea cu pictură a Catedralei din Sibiu a fost încredințată tânărului pictor și profesor de desen din Dumbrăveni - Octavian Smigelschi (cu origine poloneză după tată și aromână după mamă). Răpus de boală în 1912, în plină glorie artistică, Octavian Smigelschi nu a reușit să picteze în Catedrala din Sibiu decât cupola, adică Isus Hristos Pantocrator și cei patru evangheliști din pandantivi, precum și icoanele de pe catapeteasmă dispuse în trei registre mari. Fondul pe care sunt reprezentate personajele din cupolă este galben, imitând mozaicurile bizantine. În veșmintele lor, ca și în decorațiunile celor 36 de ferestre ale cupolei apar foarte multe motive populare românești.

În primul registru al catapetesmei remarcăm icoana Isus Hristos binecuvântând și Maica Domnului cu Pruncul în brațe încadrați de Sf. Ioan Botezătorul și Sf. Nicolae. În registrul al doilea sunt pictate icoanele praznicelor împărătești - Nașterea lui Isus, Botezul, Învierea, Cina cea de Taină, Înălțarea la cer, Pogorârea Sfântului Duh și Schimbarea la Față. În registrul al treilea este reprezentată Sfânta Treime - hramul bisericii - Dumnezeu-Tatăl și Fiul stând pe un nor și Sfântul Duh în chip de porumbel. În jurul acestei reprezentări sunt pictați cei 12 Apostoli.

Din lipsă de fonduri, restul bisericii nu a mai fost pictat. A fost împodobit doar cu figuri geometrice - romburi cu cruci în interior - de către pictorul Ludovic Kandler din München. Această lucrare provizorie a fost înlocuită abia în 1958-1965 cu pictura pe care o vedem și noi astăzi. Autorii ei au fost pictorii Anastasie Demian din Timișoara care a zugrăvit altarul și absidele laterale, restul bisericii fiind pictat de Iosif Köber din Târgu Jiu ajutat de fiul său, precum și de Traian Bilțiu din Maramureș și Ioan Căzilă din Sibiu.

În afară de nenumărate chipuri de sfinți și scene biblice, în biserică remarcăm, în medalion, portretele mitropoliților Ardealului - Andrei Șaguna, Miron Romanul, Ioan Mețianu, Nicolae Bălan, Iustin Moisescu și Nicolae Colan (în pronaos), sfinți români și sfinți cu moaște la noi în țară (în naos și în absidele laterale).

Un foarte scurt istoric afișat la intrare ne informează între altele, că "În Catedrală nu există morminte". Ctitorul principal al sfântului lăcaș - Mitropolitul Andrei Șaguna - a fost înmormântat în comuna vecină, Rășinari, iar ceilalți ierarhi la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus - Făgăraș sau în alte localități.

În anul 2009, Mitropolitul Andrei Șaguna a fost canonizat, iar sfintele sale moaște au fost așezate într-o raclă care se află depusă în naosul catedralei.

---

VIZUALIZĂRI: 224 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI