Valea Bistrei vara

TIPĂREȘTE

Valea Bistrei, vara

Am asadar o datorie catre @dananecula si voi incerca sa va prezint tuturor aceeasi vale a Bistrei, nu tomna ci in timpul verii.

Sa fi fost prin anii 2006, cand prietenul meu Nelu Roman, un prosper om de afaceri cu care am deschis la Tg. Mures in 2005, prima salina terapeutica de suprafata (apoi au mai urmat inca 106), ma ia intr-o zi si imi spune "Mai baiete, hai sa-mi vizitezi cabana de la munte, e la 60 de km de TgMures, in satul Bistra, de la crasma de pe dreapta, o faci prima la stanga, mergi 4 km pe un drum prooost de tara si acolo, te astept eu, ca nu e semnal de telefon mobil pe-acolo. Valea e minunata, n-ai sa regreti. Am si cateva arii de teren, daca vrei te las sa-ti construiesti si tu o cabna langa a mea! " Zis si facut, chiar daca n-am inteles mare lucru, pornesc cu viteza fulgerului ce l-a curentat pe Faraday in timpul unei furtuni, moment din care omenirea si-a dat seama ca ar putea sa renunte la opait. "

Valea Bistrei devine salbateca dupa kilometrul 3, ai munticei la dreapta, munticei la stanga si intre ei esti tu, singur de-a lungul unui parau, singurultau prieten care te insoteste pana la destinatie, cand domol, cand naprasnic. Satul Bistra e luuung, apoi urmeaza satul Donca, nici nu stii cand treci dintr-unul in celalalt si toata peripetia se termina la cascada Cofu, ce se afla la 12 km de la soseaua nationala Reghin-Toplita. Reperul cel mai important al patrunderii in valea Bistrei e o biserica magnifica pe care-o puteti viziona in imaginile mele, biserica ce se afla chiar la locul de patrundere in vale. Fiind un sat lung de 8 km, ascuns intr-o vale fara prea multa legatura cu civilizatia citadina ce ne curge prin artere dar pe care ni le deterioreaza mai repede decat la tara, (se stie ca satenii traiesc mai mult decat orasenii iar muntenii traiesc mai mult decat satenii) Bistra a obtinut, gratie unui program PHARE si a unei primarite aprige si pragmatice din Deda, o sponsorizare importanta, bani cu care a asfaltat primii 6 km. Un asfalt de prima calitate, care urca usor, insesizabil, pana la cabana lui Nelu Roman, ce se afla la 700 metri altitudine. Daca doresti sa te-ntorci pe aceeasi vale (de fapt pe altundeva nici n-ai cum sa te intorci) e suficient sa vii in relanti si sa frinezi, caci panta e lina, lina, cu o inclinatie foarte mica, asa precum erau apeductele romane, cu o inclinatie de cativa cm la fiecare kilometru. Si nici aici pe valea Bistrei nu suntem departe de tehica romana, colectivul de specialisti ai Primariei din Deda au avut ideea captarii apei reci de la munte a cascadei Cofu si a inca 2-3 izvoare, mereu reci (chiar si vara apa in vale nu depaseste 6-7 grade Celsius) in niste bazine de beton, acolo sus, i n creierul muntilor. Ei bine, din aceste bazine, folosindu-se de lega gravitatiei, Prtimaria a ingropat in mijlocul ulitei lungi de peste 10 km o conducta de metal prin care apa ajunge aproape la fiecare casa din vale. Taxa de alimentare cu apa la e minima. Avantaj reciproc. Satenii au apa curenta, nu se mai duc decat rar sa spele rufele la rau. Am deschis robinetul din fata cabanei lui Nelu si apa s-a ridicat cu presiune la un metru inaltime, fapt ce mi-a confirmat inca odata faptul ca inteligenta populara nu doarme. Chiar la intrarea in vale e si o moara de apa folosita la racirea unui cazan de tuica, pentru ca trebuie sa stiti ca valea Bistrei e plina de mere, nuci, prune si cirese, materia prima a palincii.

Intr-o saptamana mai libera, am inceput si eu construirea unei cabanute. Cum se procedeaza aici? Vorbesti cu un satean, ii lasi schita casei, banii, si pleci gandindu-te numai la momentul cand vei dormi si tu intr-o cabana la munte si vei scapa de insomniile de la oras. Peste un timp te intorci si cabana e gata. Intreaga vale actioneaza ca un SRL gigant de constructie a cabanelor de vacanta, unele mai mari, altele mai mici si altele microscopice, asa ca a mea. Din cand in cand mai treceam pe acolo sa vad cum evolueaza lucrurile. Nea Marin, constructorul cabanei mele si-a luat 2 ajutoare, o drujba, un cal si-o caruta si a-nceput munca. Cred ca dintre toti constructorii, calul a muncit cel mai mult si nu s-a plans niciodata. De-a lungul vaii sunt si cateva gatere, deci materia prima nu e o problema.

Dar, noi orasenii suntem foarte fitosi... in primul an mergeam in fiecare week end la cabana, in cel de-al doilea an mergeam o data pe luna, apoi doar de Pasti si Craciun cand prin vale nu poti intra, ninge abundent, decat ajungi doar cu sania trasa de cai, iar in anul al patrulea am pus-o la vanzare, ma plictisisem de ea. Nu si insa de valea Bistrei, unde ma duc oricand cu placere. Aici la Bistra fiecare se saluta cu fiecare, nu conteaza daca esti nou-veit, te saluta si cei ce nu te-au vazut niciodata. Sa speram ca acest frumos obicei stramosesc rural nu va dispare dupa ce vom intra duduind in economia de piata si oamenii vor deveni mai egoisti...

E atata linsite, impletita cu frumusete si relaxare pe-aici pe acesta vale pe unde fiecare taran nu se ocupa decat cu pasunatul si ingrijirea animalelor proprii. Doar doua mini-marketuri si un telefon public "strica" salbaticia peisajului. Telefonul mobil functioneaza doar cand vrea el si in anumite pozitii, n-ai semnal. De exemplu la vecinul nostru, telefonul functiona din pod, trebuia sa ma sui cu o scara in pod si pe ecranul telefonului meu mobil aparea in sfarsit, o liniuta firava.

Aici pe valea Bistrei simti c-ai plonjat in alta epoca, ca te-ai intors in timp cu cateva secole iar Timpul insusi s-a ascuns in cochilia unui melc, pe care n-are rost sa-l cauti ca doar de-aceea te duci acolo, sa uiti de stresul cotidian si de ceasul desteptator. Nicaieri nu am mai vazut atatea nuante de verde ca aici in valea Bistrei, eu, care invatasem la scoala ca verdele reprezinta doar o singura culoare din spectrul curcubeului. Pe alocuri verdele e strapuns de cenusiul unor stanci, semn ca odata aici a fost numai piatra si saracul parau a lucrat serios vreo cateva milioane de ani ca sa ne ofere noua aceasta vale, aceste imagini de vis si satenilor posibilitatea de a se aseza pe aici. Se stie dintotdeauna ca Omul s-a asezat mai degraba acolo, unde avea, apa, iarba grasa si lemn pentru foc. Ori aici in vale, exista de toate.

Daca iesiti din sat si va inreptati spre cascada Cofu aflata la 1200 metri, privirea vi se va pierde intr-un spatiu imens ale carei trei dimensiuni poart numel nu de lungime, latime si inaltime ci de padure, padure si iarasi padure iar cerul vi se va parea, ult mai jos, gata-gata sa va atinga palaria. A patra dimensiune, Timpul, e greu de gasit pe-aici, v-am zis doar ca El s-a scuns intr-o cochilie abandonata de melc dar sunt atatea cochilii de melci pe-aici, ca n-are rost sa incerci... Totusi daca-l gasiti, spuneti-mi si mie, poate vom descoperii secretul Sfantului Graal si vom trai la infinit.

Din vale, puteti urca prin "Zapodia Ursului" in 4 ore, pe Scaunul Domnului, acolo unde Dumnezeum obosit si coplesit din cauza atator rautati umane pe care le vede zilnic, vine uneori sa se aseze cale de cateva clipe. Nu asa si a inchipuit el fiinta caruia i-a dat viata... Poti ajunge pe Scaun si intr-o jumatate de ora folosind un ATV, iar cu gandul... poti ajunge instantaneu.

In incheiere nu pot sa ma abtin de a nu va scrie si cateva versuri...

Mi-atat de greu sa schimb aste plaiuri minunate

Pe clinchetul amagitor al unui pumn de arginti

Cand dorul si visele-mi stau toate aicea adunate

Intr-o tara ce-mi aminteste de prieteni si parinti

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 5821 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI