De la Hunedoara, prin Haţeg spre Rânca

TIPĂREȘTE

Daca era dupa inima mea, v-as fi scris in minutul imediat urmator descinderii acasa dupa cele 5 zile petrecute la “Valea Mariei”; mintea a luat-o inaintea sufletului si “ am dat Cezarului ce-i al Cezarului”, mai prozaic spus, am trebaluit la bucatarie cateva ore, in vederea transformarii mugurilor de brad culesi la Ranca in grozav de deliciosul, dar si grozav de folositorul sirop, ce incanta nu numai papilele gustative, ci si caile respiratorii- leac bun pentru racelile ce vor veni. Treaba cu migala, dar merita!

Norocul ne-a suras si inceputul concediului nostru a insemnat camera libera la pensiune; de cum am aflat, m-am inarmat cu toate review-urile (suna cumplit in limba romana acest plural) antevizitatorilor si anteopinantilor mei. In urma cu o sapatamana facusem drumul Bran -Moeciu- Rucar- Campulung -Curtea –de –Arges –Ramnicu Valcea, Targu Jiu, cu vizitarea obiectivelor de marca, asa ca acum am pornit spre Ranca prin Hateg (rezervatia de zimbri din padurea Slivut va asteapta pe mici si mari, cu siguranta o sa-i incante pe cei mici, mai putin pretentiosi) ; de aveti chef de un popas aici, pensiuni la discretie (Dealul Viilor, Cora, Casa Veche, Casa Romaneasca, Bucura...) De aici 51 km pana la Petrosani- ne inarmam cu benzina Premium 95 la 4, 49 lei-asta in 27 iunie, caci la intoarcere in 3 iulie era 4, 68. Nu oprim la Petrosani, dar zarim turla bisericii la care face trimitere Jules Verne in “Castelul din Carpati”. Adevarul este ca incepuse o ploaie ce promitea sa nu se dea dusa cu una, cu doua. La intrarea in Petrosani, la 300 m de la sosea se afla Pestera Bolii (nu ca ar fi inchisa acolo vreo molima, Bolea este un nume frecvent intalnit prin partile locului- ceva mai inainte trecuseram pe langa Hanul Bolestilor, loc de popas spre refacerea fortelor celor ce calatoresc la drum lung), o ignoram, caci circulatia prin defileul Jiului pe vreme de ploaie nu este chiar o placere. Ramasitele minei Livezeni te fac sa te gandesti la populatia nefericita de mineri ce ani in sir au dat lumina si caldura. O placuta ne instiinteaza ca am intrat in Parcul National ”Defileul Jiului”. Aici Jiul de est se uneste cu cel de Vest pentru a forma un singur rau ce se rostogoleste vijelios peste stanci faramate de indelungata batalie. Indicatorul rutier ne aminteste de alte locuri vizitate in anii trecuti (spre dreapta 24 km pana la Straja (prin Lupeni) mai departe prin Lupeni la 34 km complexul Cheile Butii de pe Jiul de Vest). Am strabatut defileul si in alte calatorii, de fiecare data imi rasunau in urechi refrene auzite la radio, pe vremea celebrelor santiere muncitoresti (hei rup, cad stanci de fier, in lupta dusa de brigadieri) si inevitabil constientizam efortul pe care acei oameni l-au facut pentru a imblanzi muntele si raul, Bumbesti-Livezeni este segmentul pe care omul a biruit natura; va voi arata amenajari de cale ferata utilizabila si astazi. Un al doilea gand ma insoteste si el prin defileu si simt un fior rece privind Jiul si cugetand: ” ce ti-e si cu hobby-urile astea extreme” Fiul meu a participat de mai multe ori la intreceri de white water rafting, ca parte a unor actiuni de team building.

Pentru a mai indulci simtirile oprim la Manastirea Lainici-ce se pregateste de mare eveniment, canonizarea fostului staret Irodion (au fost deshumate prin sapaturi arheologice osemintele fostului staret Irodion, decedat pe la 1900- acum expuse in racla in vechea biserica a manastirii) ; ne incanta si icoana Fecioarei Maria, icoana adusa de la Muntele Athos, denumita “o floare din gardina Maicii Domnului”. Lasam pe alta data sa urcam la vechiul schit Locurele si cu ploaia inainte, zorim spre punctul terminus al calatoriei noastre. Salutam in treacat bustul de piatra al Generalului Dragalina, cazut la datorie, in tinpul retragerii Armatei Romane din Transilvania in Primul Razboi Mondial. Iesim din defileu la Bumbesti, in oras urmam soseaua ce indeca spre stanga 40 km pana la Novaci. Buna sosea, frumoase locuri, satele se insiruiesc precum margelele pe ata: Lazaresti, ... Dragoesti (cu poieni de narcise in floare in luna mai), ... Musetesti, Novaci.

Pe loc hotaram sa-i dam ragaz ploii insistente sa-si faca de cap, pentru a urca mai apoi spre Ranca pe vreme luminata, sa nu pierdem nimic din frumusetile ce sunt presarate pe Transalpina (asta e pentru mine, pasagerul din dreapta, caci sotul meu se va dedica sofatului si se va multumi cu impresii “second-hand” desprinse din comentariile mele. Deci nu spre Ranca, ci spre Baia de Fier. Si unde nu dam de o sosea toata gropi (se repara), de ne taie pofta de a o urma; noroc ca asta tine doar 1 km si ne comtinuam drumul prin Tinutul Cireselor si Visinelor; fiecare curte este strajuita de multi pomi de un verde sanatos, gatiti cu cercei rosii; aproape ca iti vine sa intinzi mana sa se umple de fructe carnoase, sangerii; ba iti vine chiar sa deschizi gura, sa te bucuri de savoare proaspata. Nu a fost sa fie- nimeni nu vindea, era Ziua Domnului, cand satenii nu fac business. La Baia de Fier suntem indrumati 3 km spre Pestera Muierii (spre stanga), 4 km spre Polovragi (inainte). Ei, si de aici incolo, urci un deal, cobori o vale, pana la Manastirea Polovragi. Mai apoi ocolim manastirea pe la dreapta si dam de Pestera Polovragi din Cheile Oltetului. Din nou prin imparatia visinelor prin de-acum cunoscutul stil “urci un deal, cobori o vale” inapoi la Novaci, de aici ne-au mai ramas 18 km, pe care-i savuram, lipsiti de ploaie, dar plini de asteptari, dupa cititul si rascititul opiniilor temerarilor AFA. Pocnesc urechile, luam inaltime, ne bucuram de atat de mult frumos, covor verde brodat cu multicolore flori, tivit cu foioase, mai intai, conifere mai la urma, viteza mica, sa vad tot, ochiul de soacra nu vrea sa scape nimic; este doar frumosul ce prefateaza adevaratul frumos. Ultima serpentina, ultima culme, am ajuns, recunoastem pe stanga silueta zvelta a pensiunii »Valea Mariei », constiinciosul bucatar ne indica fara de gres la stanga, suntem aproape la lasarea serii « acasa » Dupa primii pasi pe « mosia » fam. Maria ne-am simtit ca acasa, asa avea sa fie pe tot parcursul sederii; parca revedeam locuri familiare si oameni cunoscuti. La cateva minute opreste o alta masina cu turisti, se descarca bagaje, un chip dragalas de fetita apare cu mama pe terasa invecinata; Ranca urma sa aiba pentru 5 zile nu doar Papusa de piatra, ci si o papusica de fetita de 4 anisori venita tocmai de la Bucuresti, sa-i zicem Alexandra AFA. Luam o pauza bine-meritata, selectam niste poze si revenim cu forte proaspete pentru a retrai zilele de tihna si rasfat la pensiune.

---

VIZUALIZĂRI: 5039 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI